5,213 matches
-
o carieră militară. 1937: Divorțul se poate pronunța și în cazuri de insanitate sau de separare a cuplului (Divorce Act). 1945: Se acordă prin lege alocația pentru copil (Family Allowance Act). Armata și marina militară. De la Războaiele napoleoniene purtate în Peninsula Iberică (Talavera 1809, Salamanca 1812, Victoria 1814) și pe Continent (Waterloo 1815), Marea Britanie a cunoscut un sfert de secol în care nu a mai fost implicată în conflicte militare de proporții, în afară de scurta luptă navală cu flota turco-egipteană la Navarino
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din februarie 1915-ianuarie 1916 al cărei artizan a fost Winston Churchill, la data aceea prim-lord al Amiralității în Cabinetul Lloyd George (după demisia amiralului Fisher, v. infra). Ideea era de a debarca la capul Helles (extremitatea de sud a peninsulei Gallipoli) și apoi de a forța Strîmtoarea Dardanele și a face joncțiunea cu armata imperială rusă. Corpul expediționar era compus în principal din australieni și neozeelandezi (ANZAC). Din nefericire, expediția a fost prost concepută, prost pregătită și prost condusă, iar
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
au murit, majoritatea înecați atunci cînd vasele lor s-au scufundat. Britanicii au avut doar cîteva nave avariate, 5 marinari omorîți și 16 răniți. Cea mai mare bătălie navală anglo-germană a fost bătălia de la Iutlanda, pe coasta de vest a peninsulei. La 31 mai, flotila amiralului Reinhard von Scheer, navigînd din Baltica, a intrat în Marea Nordului cu intenția de a distruge cuirasatele britanice din dreptul coastelor norvegiene. Prima escadră din fruntea convoiului, formată din 5 cuirasate, se afla sub comanda vice-amiralului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
bombardament, altele pentru lupte aeriene cu avioane similare, iar altele, ca bombardierul-torpilor Swordfish, Aichi și Nakajima, erau extrem de eficiente în lupta cu navele de război inamice, așa cum s-a dovedit la Mers el-Kebir (iulie 1940), la Taranto (noiembrie 1940), în peninsula Malaya și la Pearl Harbour (decembrie 1941), la Singapore (februarie 1942) și în bătălia de la Midway (iunie 1942). Royal Air Force avea două mari unități, complet independente: Bomber Command (condusă de mareșalul de aviație Sir Herbert Harris) și Fighter Command (condusă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nord-vestul Libiei și sudul Spaniei), Imperiul Ghaznavid (în Afghanistan, părți din Iran, India, Pakistan și Asia Centrală), Imperiul Ghurid (în Afghanistan și nordul Indiei), Imperiul Maurya (Afghanistan, Bengal, Kashmir), Imperiul Timurid (în Asia Centrală și Iran), sultanatele din Delhi, podișul Deccan și peninsula Malacca etc. 24. Înmormîntarea reginei Victoria. Regina Victoria a murit la Osborne House (insula Wight) la 22 ianuarie 1901, într-o zi de marți, la orele 18.30 (așa cum s-a scris în certificatul de deces eliberat de doctorul Reid
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cînd jumătate din militarii regimentului se aflau la bordul unor vase care mergeau din Africa de Sud în India, au fost toți capturați de nave franceze. La Chilianwala (1849), așa cum am spus, au fost decimați. Regimentul a participat la dezastruoasa campanie din peninsula Gallipoli (1915). În cel de-al Doilea Război Mondial, o întreagă brigadă a căzut în mîinile germanilor în apropiere de Tobruk. Și tot Regimentul 24 (numit ulterior South Wales Borderers) se afla îmbarcat pe vasul care s-a scufundat în timpul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ale democrației grecești, cu toate că au fost inovative, la vremea apariției lor au fost ignorate sau chiar respinse categoric pe parcursul dezvoltării democrației reprezentative moderne. Roma. Cam în aceeași perioadă în care guvernămîntul popular era introdus în Grecia, el apărea și în Peninsula Italică, în orașul Roma. Totuși, romanii au ales să își numească sistemul republică, de la res, însemnînd lucru sau afacere în latină, și publicus, public: în linii mari, o republică era ceea ce aparținea poporului. (Voi reveni la aceste două cuvinte, democrație
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
urmarea extensiunii date de administrație, care avea nevoie de un nume înglobator (așa cum s-a întîmplat și în alte părți: Elveția, în germană Schweiz, a generalizat numele unui canton, Schwyz; Italia se numea la început numai partea de sud a peninsulei, nordul avînd numele Gallia; numele Franța îl purta la început numai nordul etc.). În Letopisețul lui Grigore Ureche este consemnat faptul că „Ardealul se cheamă mijlocul țării [...], în care stă și scaunul crăiei. Iară pe marginile ei sunt alte țări
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe teritoriul romînesc (cel puțin de două ori numele de sate putînd fi, de fapt, transferate de la numele de ape). Vasile Frățilă, care s-a ocupat de etimologia acestui (sau acestor) toponim (toponime), îl compară cu numele unor rîuri din Peninsula Balcanică (Ibar, cel mai important afluent al Moravei din Serbia, și Ibăr, numele bulgăresc al vechiului Hibros din Tracia), discutate de lingvistul bulgar Vladimir Geor giev (și considerate unul trac, altul ilir, cele două idiomuri indo-europene fiind învecinate și înrudite
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
menționat, cel puțin pentru toponimele din Balcani, care au mai preluat și transmis alte cîteva hidronime traco-dacice (Argeș, Mureș, Olt, Timiș, Tisa etc.). Mai important este reflexul slav, Ibr, al originalelor străvechi, traco-dacice, care trebuie să fi existat și în Peninsula Balcanică și care s a păstrat în romînă (ca și alte forme slave arhaice), dar s-a pierdut în bulgară și sîrbă, prin mutațiile fonetice cunoscute petrecute în cele două limbi neoslave (vezi dobrii > bg. dobăr, srb. dobar). Astfel încît
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cartierul Șchei din Brașov au stat salahorii care au construit Biserica Neagră nu corespunde întru totul adevărului istoric, întrucît construcția catedralei a început în 1377 și s-a încheiat în 1399, iar șcheii refugiați în urma înfrîngerilor suferite din partea turcilor în Peninsula Balcanică au ajuns în zona Brașovului abia în 1392, așadar în faza finală a construcției. Originea slavo bulgărească a Șcheiului este amintită și de numele lui sas (Belgerey) și maghiar (Bolgárszek). Sibiu Este numele unui municipiu în care-și are
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
devine un produs de larg consum (înainte era folosit numai în medicină, fiind rar). Italienii au împrumutat cuvântul de la arabi, transformându-i forma în zucchero, și, de la ei, termenul a pătruns în Europa: fr. sucre, germ. Zucker, engl. sugar. În Peninsula Iberică, cuvântul s-a împrumutat direct din arabă (sp. azúcar < ar. sukkar, cu articolul alaglutinat), fiindcă fabricarea zahărului în Andaluzia a fost introdusă de arabi. În Transilvania, există varianta țucur „zahăr“, care a pătruns prin germană (Zucker) și maghiară (cukor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
diverse origini (latină, germană, traco-dacă, greacă), niciuna acceptabilă. S-a sugerat și că ar fi o formație pe teren românesc, de la strug „rașpel“! Ceva asemănător s-a petrecut și în alte limbi romanice: lat. uva s-a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bizantină. Apar state slave și, începând din secolul 9, Biserica de limbă slavonă slavizează elementul romanic. În fața acestei puternice migrații, care ocupă văile și câmpiile de la sudul Dunării, o parte a populației romanice, strămoșii aromânilor actuali, a coborât din centrul Peninsulei Balcanice spre sud, în Pind, Thessalia și Epir. Astfel, din cauza stabilirii slavilor în Peninsula Balcanică s-a ajuns la separarea aromânilor de românii rămași la nord de Dunăre, unde numărul slavilor s-a redus, ca urmare a migrării masive spre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
elementul romanic. În fața acestei puternice migrații, care ocupă văile și câmpiile de la sudul Dunării, o parte a populației romanice, strămoșii aromânilor actuali, a coborât din centrul Peninsulei Balcanice spre sud, în Pind, Thessalia și Epir. Astfel, din cauza stabilirii slavilor în Peninsula Balcanică s-a ajuns la separarea aromânilor de românii rămași la nord de Dunăre, unde numărul slavilor s-a redus, ca urmare a migrării masive spre sud. Cei rămași au fost asimilați de români, așa cum au fost asimilați germanicii în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nou fără reguli fonetice, în Asia Mică, unde civilizațiile s-au succedat agitând gândirea, comunicarea și creația verbală. El a cuprins în est spațiul spre Himalaia și spre fluviul Indus; în vest a cuprins bazinul estic al Mediteranei, Peloponezul, sudul peninsulei italice și Sicilia, unde s-a dezvoltat civilizația greacă cu o limbă compusă din dialecte a căror trăsătură comună era structura morfematică și flexionară a cuvântului. În peninsula italică latina nu este o prelungire alterată a limbii grecești, ci o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fluviul Indus; în vest a cuprins bazinul estic al Mediteranei, Peloponezul, sudul peninsulei italice și Sicilia, unde s-a dezvoltat civilizația greacă cu o limbă compusă din dialecte a căror trăsătură comună era structura morfematică și flexionară a cuvântului. În peninsula italică latina nu este o prelungire alterată a limbii grecești, ci o transformare a cuvântului autohton aglutinant în cuvânt morfematic și flexionar, bineînțeles sub influența culturii grecești. Necesitatea de a scoate în evidență estomparea și apoi pierderea raportului de cauzalitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prima ediție publicată la Paris în 1932), prezintă în introducere modul în care el, ca neogramatic, își imaginează constituirea familiei de limbi indoeuropene: „Grupurile mici de căpetenii care și-au întins dominația lor din centrul Asiei până la oceanul Atlantic, de la peninsula scandinavă la Mediterana, au găsit în țările pe care le-au ocupat civilizații care, cel puțin din punct de vedere material, erau mai avansate ca ale lor precum și obiecte care nu aveau nume în limba lor. Toate așadar au «împrumutat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latus „larg, înclinat; coastă, latură, margine”, toate aflate în raport etimologic cu Latium, nume dat zonei de dincolo de incinta Romei, zonă care a devenit prima Flachie a acesteia. După constituirea Latiumului primar al Romei, a urmat extinderea denumirii asupra întregii peninsule, iar apoi asupra celorlalte zone cucerite de Roma. Forma Italia se explică prin Latialia. La Ovidiu Latialis înseamnă „referitor la Latium, latin”; Latialis sermo era „limba latină”. Ca provincie a Romei, Latiumul își avea zeul său suprem numit Latialis, Latiaris
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
atestate în antichitate și grupările etnice de la ieșirea din evul mediu. Această neînțelegere rezultă din următorul text al lui Al. Philippide: „A existat părerea, foarte răspândită altă dată, mai ales la învățații slavi, cum că anume slavii au fost autohtonii peninsulei balcanice și ai regiunilor limitrofe, și că tracii, ilirii, panonii erau slavi. Ea este trecută astăzi în rândul poveștilor care nu merită nicio atenție, macar că tot mai apar din când în când susținători ai ei. Alături însă cu dânsa
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acele regiuni, pe unde se găsesc astăzi slavii de sud (sârbocroații, slovenii, bulgarii), nu exista, spune Philippide, înainte de invazia slavă din secolul VI. Argumente contra părerii că ar fi fost slavii autohtoni, ori mai de demult stabiliți în Panonia, Tracia, peninsula balcanică, se scot puternice din firea actualelor dialecte slave din acele teritorii: firea acestora este acea a unei treceri treptate de la un dialect la altul și de la o limbă la alta, lucru care nu s-ar putea explica în caz
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doo descălecătură, cu graiul strămutat și schimbat cu ungurescŭ, cu sârbăscǔ, cu dățăscǔ, cu slovenescŭ i proci, veniți pe aceste locuri” (p. 273 urm.). 5. În urma descălecatului, ținuturile în care romanii au locuit în evul mediu, izolați ca italienii în peninsula lor, au rămas cele mai pure zone ale românismului, întrucât populația, asemănător italienilor care au colonizat zonele integrate rând pe rând în imperiu, nu a plecat toată de acolo: „Și până azi ei sânt (în Ardeal și Maramureș) mult mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la începutul secolului al VII-lea odată cu finalizarea procesului de preluare a latinei de către autohtoni într-un spațiu restrâns din Moesia Superior. Luată în ansamblu, această perioadă se caracterizează, după Philippide, prin dominația greacă, în cea mai mare parte, a peninsulei balcanice. Pe parcursul acestei perioade, multiple grupări etnice sunt concentrate de el în cinci pânze de popoare: muntenii, ilirii, epiroții, panonii și tracii, pânze care se întindeau din apusul spre răsăritul peninsulei în dimensiuni tot mai mari. Este de remarcat faptul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin dominația greacă, în cea mai mare parte, a peninsulei balcanice. Pe parcursul acestei perioade, multiple grupări etnice sunt concentrate de el în cinci pânze de popoare: muntenii, ilirii, epiroții, panonii și tracii, pânze care se întindeau din apusul spre răsăritul peninsulei în dimensiuni tot mai mari. Este de remarcat faptul că aceste pânze de populații, cel puțin ultimele patru, nu sunt considerate autohtone, iar despre traci, veniți la urmă, spune că prezența lor continua în Asia Mică până în Armenia, ceea ce sugerează
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cea de a doua perioadă a istoriei limbii române începe, după Philippide, în secolul al VII-lea și continuă până la ieșirea din evul mediu. În această perioadă romanitatea orientală este dislocată din Moesia Superior și dispersată pe spații largi în peninsula balcanică și la nord de Dunăre, venind acum în contact cu alte limbi. Despre aceasta însă vom vorbi mai jos, la punctul al treilea. Acum facem încheierea primului punct arătând exagerarea la care a ajuns Philippide luând baza psihofizică drept
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]