2,409 matches
-
dintre bătăliile decisive din istoria lumii. A fost dusă între Alexandru Macedon și Darius III al Persiei. Bătălia numită în mod greșit și Bătălia de la Arbela a fost o mare victorie pentru statul macedonean și a dus la prăbușirea Imperiului Persan. Darius a ales ca loc de desfășurare pentru bătălie o zonă plată, unde își putea desfășura în voie armata și unde putea beneficia de pe urma superiorității numerice față de armata lui Alexandru Macedon. Locul ales a fost astfel câmpia Gaugamela din Irakul
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
astăzi (istoricul grec Plutarh se referă la această câmpie ca la"adăpostul cămilei"). Această locație se află la est de orașul actual Mosul. Bătălia are loc în condițiile în care Alexandru Macedon a pornit o campanie de cucerire a Imperiului Persan. După Bătălia de la Issos din anul 333 î.Hr. el a cucerit coasta estică a Mării Mediterane și Egiptul. După aceste cuceriri a avansat prin Siria spre inima Imperiului Persan. Alexandru a traversat apoi fluviile Tigru și Eufrat fără nici un fel
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
care Alexandru Macedon a pornit o campanie de cucerire a Imperiului Persan. După Bătălia de la Issos din anul 333 î.Hr. el a cucerit coasta estică a Mării Mediterane și Egiptul. După aceste cuceriri a avansat prin Siria spre inima Imperiului Persan. Alexandru a traversat apoi fluviile Tigru și Eufrat fără nici un fel de opoziție. Darius era ocupat în tot acest timp cu pregătirea unei mari armate formată din soldați din toate colțurile imperiului. El a plănuit să se folosească de număr
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
actuale estimează că numărul soldaților lui Darius al III-lea nu era mai ridicat de 50.000, pentru că era foarte greu de condus și de organizat o armată mai mare de 50.000 de soldați. Oricum, este posibil ca armata persană să fi avut în jur de 100.000 de soldați. Alte estimări vorbesc despre 25.000 de peltaști. Warry (1998) estimează un total de 91.000 de soldați, Welman estimează un total de 90.000 de soldați, Delbrück (1978) estimează
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
soldați, iar Thomas Harbottle estimează un total de 120.000. Engels (1920) și Green (1990) estimează că armata lui Darius la Gaugamela nu era mai mare de 100.000 de oameni. În rândurile ei erau cei 10.000 de nemuritori persani, 2.000 de hopliți greci, 40.000 de calăreți (dintre care 1.000 de călăreți din Bactria), 200 care de luptă scite și 15 elefanți de război. Hans Delbrück estimează numărul călăreților perși la 12.000. Alexandru a condus în
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
greci. Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le avea erau de o calitate mai slabă, decât trupele lui Alexandru. Falanga lui Alexandru era echipată cu sulițe de șase metri, numite sarissa. Pedestrașii persani erau slab antrenați și echipați în comparație cu falanga lui Alexandru și hopliți. Singura infanterie bine antrenată și echipată a lui Darius era formată din cei 10.000 de hopliți greci și din garda lui personală, cei 10.000 de Nemuritori. Mercenarii
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
însă, decât de trei metri, iar sulițele nemuritorilor nu aveau mai mult de doi metri. Alte trupe bine înarmate erau cele provenite din Armenia, acestea fiind înarmate asemănător cu grecii. Restul trupelor erau mult mai ușor înarmate; armamentul specific Imperiului Persan fiind în general arcul. Cei mai mulți istorici din prezent sunt de acord că armata macedoneană era formată din 31.000 de soldați care formau infanteria grea, dintre aceștia făcând parte și hopliții greci. Pe lângă aceștia exista și o infanterie ușoară formată
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
cavaleria tesaliană care era la fel de bună ca și camarazii, dar Alexandru din motive de politică (erau tesalieni, aliați, nu erau macedoneni) le dădea întâietate acestora. În total aceștia erau în număr de 7.000. Încă din seara dinaintea luptei armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie curățate tufișurile și vegetația pentru a ușura înaintarea carelor de luptă. Darius s-a așezat în centru, împreună cu cea mai bună infanterie a sa, care prin tradiție se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în centru a plasat pdestrași perși (nemuritorii), cavaleria indiană și arcașii din Mardian. Pe ambele flancuri era așezată cavaleria. Bessus comanda flancul stâng, pe care
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
a ușura înaintarea carelor de luptă. Darius s-a așezat în centru, împreună cu cea mai bună infanterie a sa, care prin tradiție se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în centru a plasat pdestrași perși (nemuritorii), cavaleria indiană și arcașii din Mardian. Pe ambele flancuri era așezată cavaleria. Bessus comanda flancul stâng, pe care se aflau cavaleria din Bactria, Dahae, Arachosia. cavaleria din Persia, din Susia, Cadusia și
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
un grup din cavaleria thesaliană și mercenarii din Achaia. În dreptul lor se afla o altă parte din cavaleria greacă, aliată. În spatele lor era așezată falanga, într-o linie dublă. Macedoneni aveau o cavalerie depășită și de cinci ori, de cavleria persană. De asemenea armata persană era desfășurată pe o lungime foarte mare. În aceste condiții era de așteptat ca armata macedoneană să fie atacată pe flancuri de către perși. De aceea linia a doua macedoneană a primit ordin să fie pregătiți să
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
thesaliană și mercenarii din Achaia. În dreptul lor se afla o altă parte din cavaleria greacă, aliată. În spatele lor era așezată falanga, într-o linie dublă. Macedoneni aveau o cavalerie depășită și de cinci ori, de cavleria persană. De asemenea armata persană era desfășurată pe o lungime foarte mare. În aceste condiții era de așteptat ca armata macedoneană să fie atacată pe flancuri de către perși. De aceea linia a doua macedoneană a primit ordin să fie pregătiți să răspundă la un atac
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
linia a doua macedoneană a primit ordin să fie pregătiți să răspundă la un atac din flanc. Linia a doua era formată mai mult din mercenari. Bătălia a început prin ordinul dat de Alexandru falangei de a ataca centrul liniei persane. Macedonenii au înaintat sub un unghi de 45 de grade, probabil pentru a ademeni cavaleria persană. Fiind amenințat direct, Darius părăsește câmpul de luptă, cauzând o derută totală în rândul oștenilor săi. Și-au pierdut viața peste 40.000 de
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
flanc. Linia a doua era formată mai mult din mercenari. Bătălia a început prin ordinul dat de Alexandru falangei de a ataca centrul liniei persane. Macedonenii au înaintat sub un unghi de 45 de grade, probabil pentru a ademeni cavaleria persană. Fiind amenințat direct, Darius părăsește câmpul de luptă, cauzând o derută totală în rândul oștenilor săi. Și-au pierdut viața peste 40.000 de perși, în timp numai câteva sute de macedoneni au căzut victime. Alexandru Macedon renunță la urmărirea
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
și biolog musulman care s-a ocupat în detaliu de problematica evoluționistă a fost scriitorul afro-arab Al-Jahiz (secolul al IX-lea). Acesta ia in considerare influența mediului înconjurator asupra șanselor de supraviețuire a speciilor și descrie lupta pentru existență. Filozoful persan Ibn Miskawayh, precum și celebra Enciclopedie a Fraților Purității, din acea vreme, explica modul cum au evoluat noile specii: din materie în vapori, apoi în apă, cum mineralele devin plante și apoi animale, ajungând la maimuțe și, în final, la oameni
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
de mediu, concepte avansate pentru acea epocă. Biologul kurd Al-Dinawari (828 - 896) este considerat fondatorul arab al botanicii. În lucrarea sa, "Cartea plantelor", descrie peste 600 de plante și discută amănunțit etapele creșterii vegetale. În domeniul anatomiei și fiziologiei, medicul persan Al-Razi (sau "Rhazes") (865 - 925) utilizează pe scară largă experimentul și ajunge să critice teoria umorală a lui Galenus. În cadrul medicinei experimentale, se remarcă marele savat, dar și filozof, Avicenna (980 - 1037). Tratatul său, "Canon de medicină", care prezintă o
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
sinea lor, cât și "nous", adesea tradus ca "înțelegere" sau "inteligență" și "sophia" sau "înțelepciune". Nous este o cunoaștere intuitivă a primelor principii, ce sunt indemonstrabile; sophia este combinația acestei "înțelegeri" cu știința. Urmându-l pe Aristotel, medicii filozofi musulmani persani, Avicenna și Ibn al-Nafis, au elaborat mai departe înțelegerea Aristotelica a sufletului și au dezvoltat propriile lor teorii asupra sufletului. Ambii au făcut o distincție între suflet și spirit, și în special, doctrina Avicenniană asupra naturii sufletului a fost influentă
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
mai puteau explica cum un dumnezeu pretins a fi drept și bine-intenționat în ce-i privește, mai putea reține aceste calități, cât timp ei erau înrobiți de străini, iar statul lor virtuos adus în neființă. Exilul babilonian, mai târziu dominația persană dar mai ales cea elenistă (și mai târziu romană), au reprezentat tot atâtea traumatisme care rămâneau fără sens fără o schimbare de concepție teologică. Influența culturilor persană și mai ales elenistă au jucat în mod cert un anumit rol în
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
străini, iar statul lor virtuos adus în neființă. Exilul babilonian, mai târziu dominația persană dar mai ales cea elenistă (și mai târziu romană), au reprezentat tot atâtea traumatisme care rămâneau fără sens fără o schimbare de concepție teologică. Influența culturilor persană și mai ales elenistă au jucat în mod cert un anumit rol în această schimbare de concepție teologică; schimbarea însăși a fost și a rămas disputată aprig, chiar până la dispariția în istorie a vechiului iudaism pre-rabinic. Populația urbană și clasa
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
este atribuită babilonienilor, în 587 î.Hr . Nu s-au găsit încă dovezi fizice care să ateste prezenta structurii din secolele al X-lea - al VI-lea. Construirea în acelaș loc a celui de-al doilea Templu a început în timpul regelui persan Cirus cel Mare. El fost reclădit și lărgit de Irod cel Mare și urmașii lui, dar acest templu a fost distrus de către generalul român (apoi împăratul) Titus în 70 e.n. După tradiția evreiască, a rămas din el un zid exterior
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
Hakīm Abu l-Qăsim Firdawsī Tūsī (persană:حکیم ابوالقاسم فردوسی توسی) sau Firdusi/ (n. 935 - d. 1025) a fos un poet persan care s-a impus în literatura țării sale și în cea universală prin epopeea "Șah-name - Cartea regilor", alcătuită din cca. 50.000 de distihuri, veritabilă
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
Hakīm Abu l-Qăsim Firdawsī Tūsī (persană:حکیم ابوالقاسم فردوسی توسی) sau Firdusi/ (n. 935 - d. 1025) a fos un poet persan care s-a impus în literatura țării sale și în cea universală prin epopeea "Șah-name - Cartea regilor", alcătuită din cca. 50.000 de distihuri, veritabilă panoramă a trecutului, real și imaginar, al popopurului persan, începând dintr-un trecut cețos, legendar
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
d. 1025) a fos un poet persan care s-a impus în literatura țării sale și în cea universală prin epopeea "Șah-name - Cartea regilor", alcătuită din cca. 50.000 de distihuri, veritabilă panoramă a trecutului, real și imaginar, al popopurului persan, începând dintr-un trecut cețos, legendar și ajungând până la cucerirea arabă. De asemenea, este poetul național al Iranului. Nu se cunosc foarte multe despre tinerețea lui Firdoùsi. Primele sale îndeletniciri literare au pornit de la bogata zestre a tradițiilor epice, deosebit de
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
focului”, persanii le-au rezistat cu o tenacitate pilduitoare în istoria culturii mondiale. Și astlfel, ca pentru orice tânăr poet, ucenicia lui începea cu baladele populare, legendele, vechile istorisiri transmise de generații. Considerată drept cel mai important document de limbă persană, "„Cartea regilor”" aduce în atenția cititorului o largă, variată și foarte lungă inșiruire de scene, momente istorice, sentimente și atitudini, reînvie tradiții și obiceiuri vechi populare, conturează portrete de personaje hiperbolizate. Pentru că vorbea persana, cita din opera lui Saadi și
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
a lui Turner Macan, iar a doua - și cea mai reputată până astăzi - traducerea lui Jules Mohl, de care s-a servit și George Dan pentru versiunea sa românească. Opera lui Firdoùsi se adaugă unei mai vechi imagini despre civilizația persană pe care românii și-au format-o prin sporadice dar foarte vechi legături. Un rege ahemenid, Darius, ajungesese la Dunăre pe la 513 înaintea erei noastre, după cum ne povestește Herodot, și ne întâlnise aici strămoșii geți. Românii medievali i-au întâlnit
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]