KorAP: Find »[drukola/base=persecuție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...170 >

4,234 matches

Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672

existențială împărtășită de toți, așkenazi și sefarzi deopotrivă. Rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva cei din urmă vedeau plecarea lor din Peninsula Iberică drept un veritabil și nou exil, în timp ce pentru primii teritoriile locuite erau mai degrabă locuri de persecuție, corespunzând deja exilului așa cum era el evocat în textele biblice. În mod tradițional, exilul se prezintă înainte de toate ca sancțiune și ispășire a păcatelor săvârșite de Israel împotriva Dumnezeului său. Pedeapsa constă într-o alterare a raporturilor sale cu pământul

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
data precisă a venirii lui Mesia. Mai ales că, în literatura evreiască tradițională, sosirea erei mesianice, anunțată prin întoarcerea proorocului Ilierrr, este asociată cu cataclisme, războaie, revoluții și diverse flageluri. Uneori datele prevăzute pentru izbăvire coincid cu marile bulversări sau persecuții ale evreilor, precum Cruciadele din 1096, anii ciumei din Europa, perioada premergătoare expulzării evreilor din Spania sau masacrele comise asupra evreilor de cazaci în Polonia și Ucraina în 1648. Aria culturală așkenază nu a rămas, bineînțeles, departe de aceste așteptări

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
martor. Abravanel se referă la episoade biblice cu puternică valoare simbolică în memoria evreiască, precum Exodul din Egipt, prima și paradigmatica experiență a exilului; distrugerea Primului Templu, care coincide cu pierderea independenței, și exilul care urmează; povestea Esterei, una de persecuție și salvare prin exil. Dacă expulzarea din Spania este considerată de el un flagel abătut asupra poporului evreu în această situație de vulnerabilitate care este exilul, comparația cu ieșirea din Egipt îi dă în același timp posibilitatea de a anunța

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
între convertirea la islam și moarte. Alege convertirea. Și aici transpare o respingere tipică a eroismului prin martiriu, foarte îndepărtată de modelul așkenaz al fidelității față de iudaism. Această respingere, cum am văzut, era deja prezentă la Maimonide în Epistola despre persecuție, scrisă în exil pentru a-i consola pe cei convertiți la islam sub persecuțiile almohade din secolul al XII-lea. Într-adevăr, se întâlnesc puține martirologii evreiești în lumea musulmană 44. Specificitatea contextelor istorice și a experiențelor traversate nu este

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
a eroismului prin martiriu, foarte îndepărtată de modelul așkenaz al fidelității față de iudaism. Această respingere, cum am văzut, era deja prezentă la Maimonide în Epistola despre persecuție, scrisă în exil pentru a-i consola pe cei convertiți la islam sub persecuțiile almohade din secolul al XII-lea. Într-adevăr, se întâlnesc puține martirologii evreiești în lumea musulmană 44. Specificitatea contextelor istorice și a experiențelor traversate nu este suficientă pentru a explica, de una singură, cvasi-absența, în lumea sefardă, a discursului despre

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
au compus elegii și rugăciuni de penitență legate de episoade dureroase trăite în momente precise ale istoriei. Aceste scrieri sunt parte integrantă din discursul lor despre suferință, chiar dacă nu formează componenta cea mai importantă. Putem citi astfel elegii care relatează persecuțiile din 1391, scrise în stilul convențional al acestui gen de exercițiu. Criza economică și socială din anii 1380, ascensiunea polemistului Ferrant Martinez, antievreu înverșunat, care devine administrator al arhiepiscopiei Seviliei în 1390, vidul de putere cauzat de moartea lui Juan

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
uciși și sute de cartiere evreiești sunt incendiate și atacate. Evreii se convertesc în număr mare, sub amenințare sau de bunăvoie, în atmosfera de criză și de teroare care domnește. Mult timp după aceea, colectivitățile evreiești își amintesc de aceste persecuții ca de o experiență bulversantă și ca de începutul degradării iremediabile a șederii lor în Europa creștină. Poeții au povestit vicisitudinile vremii lor luând ca punct de reper violențele antievreiești din 1391, creând astfel un soi de continuitate capabilă să

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Europa creștină. Poeții au povestit vicisitudinile vremii lor luând ca punct de reper violențele antievreiești din 1391, creând astfel un soi de continuitate capabilă să explice ceea ce se întâmpla. O elegie scrisă în 1391 servea drept model alteia care relata persecuțiile din 1412 era de-ajuns să se schimbe numele locurilor și informația istorică. Într-o elegie datând din 1391, găsim și o binecuvântare care se aplică martirului, inspirată din elegiile și cronicile datând din vremea cruciadelor și preluată probabil din

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
suferințelor îndurate, susceptibile să le întărească și perenizeze memoria. De fapt, odată cu ele, ne aflăm în fața unui corpus care se prezintă în primul rând ca relatarea unei istorii de suferință, ca și cronicile Cruciadelor, care l-au precedat, sau ale persecuțiilor cazace, care-i sunt posterioare. Acest corpus evocă, de asemenea, elegiile și rugăciunile de penitență în formă mai tradițională. Însă, în general, noile povestiri nu se mai integrează în liturgic precum alte componente ale istoriei de suferință. Și, în afara anumitor

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
adaptate gusturilor epocii și istoria evreilor în accepția ei modernă este în curs de elaborare. Letteris semnalează că Valea plângerii era citită în mai multe comunități italiene pe 9 av, ziua de doliu care comemora distrugerea Templelor, morții din timpul persecuțiilor și apoi expulzarea din Spania (punerea în practică a decretului era plasată la această dată). Într-adevăr, acest vers, care figura în textul original, îndemna clar: "Fiecare evreu s-o citească în ziua arderii Templului". Și, în același poem, autorul

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
O poveste care intră clar în considerațiile mesianice ale autorului. În introducerea la Valea plângerii, Iosif Ha-Cohen declara așadar că unul dintre scopurile cărții sale era să descrie suferințele evreilor. El aborda istoria evreilor ca pe un lanț continuu de persecuții. Într-adevăr, Valea plângerii avea să facă din autorul ei reprezentantul arhetipic al viziunii lacrimale asupra istoriei evreiești. În această privință, el a fost influențat de relatările despre Cruciade preluate din alte surse, căci în secolul al XVI-lea originalele

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-se mai îndeaproape de perioada de după pierderea independenței evreiești, în special de Evul Mediu. Inchiziția ocupă, de asemenea, un loc în acest lanț neîntrerupt al suferințelor poporului lui Israel în exil. Autorul își începe cronica printr-o expunere sumbră a persecuțiilor, masacrelor și convertirilor masive culese din surse evreiești și ne-evreiești, dar risipește atmosfera sinistră care se degajă din ele dedându-se unor lungi considerații despre cauzele lor. Una singură dintre acestea ține de atitudinea tradițională a evreilor, care reduce

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
comunitate religioasă, iar viața evreiască era indisociabilă de condiția diasporei. Accesul la cetățenie se dovedea astfel o necesitate pentru acești evrei care trebuiau să uite că fuseseră un popor. Se contura astfel portretul unui iudaism anistoric, în esență obiect de persecuție și opresiune, al unui popor martir fără nicio putere. Istoria evreilor era făcută de ceilalți, nu de ei înșiși, fiindcă nu ei erau actorii ei. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, gânditorul evreu german Hermann

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
de condiția tradițională a exilului, percepută ca esențialmente negativă. Pentru primii, întoarcerea pe pământul strămoșilor avea să le redea evreilor puterea și să-i elibereze de lanțurile pasivității lor. Pentru cei din urmă, accesul la cetățenie avea să pună capăt persecuțiilor și opresiunii. În acest cadru se înțelege profunda decepție resimțită în fața reculului reprezentat de eșecul revoluției de la 1848 și de ascensiunea antisemitismului de către generațiile care așteptau cu nerăbdare accelerarea procesului de integrare, semn al timpurilor noi. Ideea evreului fără putere

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
s-o scrie? Străvechea memorie a istoriei de suferință exista, se puteau inspira din plin din ea. Nu doar că se editează și reeditează cronicile medievale deja existente, dar se acordă cel mai mare interes și literaturii liturgice legate de persecuțiile asupra evreilor și se redă viață acelui simulacru de istoriografie generat în secolul al XVI-lea de ruptura expulzării din Spania. În jurul suferinței și al memoriei ei tradiționale, în continuitate cu un trecut în care această memorie era fixată în

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
comunității, el își făcea cu ardoare munca de cercetare în domeniul iudaismului. Adolf Neubauer, născut în Ungaria și stabilit în Anglia, devenit conservator la Biblioteca Bodleiană de la Oxford, și Moritz Stern, rabin și istoric, publică în 1892 Cronici ebraice ale persecuțiilor evreiești din timpul Cruciadeloreeee, o culegere de cronici în ebraică, cu traducere în germană, care contribuie la profesionalizarea meseriei de istoric al evreilor. Istoria evreiască de suferință devine astfel accesibilă cititorilor de limbă germană. Patru ani mai târziu, Sigmund Salfeld

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
în ebraică, cu traducere în germană, care contribuie la profesionalizarea meseriei de istoric al evreilor. Istoria evreiască de suferință devine astfel accesibilă cititorilor de limbă germană. Patru ani mai târziu, Sigmund Salfeld publică un volum ce conține materiale legate de persecuțiile de pe teritoriile germane între 1096 și 1349, precum și lista evreilor martiri. În introducere, el face inventarul "cărților de amintire"ffff din 55 de comunități. Să ne amintim că aceste publicații coincid cu a 800-a aniversare, în 1896, a primei

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
și adaugă: "Suferința este însemnul întregii noastre seminții". Pentru prefațator, cartea lui L. Zunz, din care prezintă doar extrase, era doar o schiță a martirologiului evreiesc din Evul Mediu. Autorul făcuse într-adevăr, în textul original, o relatare minuțioasă a persecuțiilor: botezuri forțate, trădarea apostaților, autodafeuri, torturi, exacțiuni și acte de sclavie atestate în Europa și Orient. În această lungă evocare, evreii mor pentru credință sau se sinucid pentru ea, iar autorul, punând totodată accent pe suferința evreiască, amintește că aceia

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
200000 de persoane, adică 10% din populația evreiască. Bernfeld datează prefața cărții la 9 av 5683/1923, adică ziua tradițională de doliu și comemorare a marilor catastrofe care loviseră iudaismul. El dă astfel tonul cărții, care este o relatare a persecuțiilor și distrugerilor îndurate de evrei de-a lungul secolelor. Și repune în prim-plan, ca în literatura rabinică tradițională, tema suferinței suportate din iubire. "Povestirile suferințelor din trecut au și cânturi de consolare pentru viitor", scrie el. Bernfeld precizează că

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
ilustrului predecesor și al continuatorilor săi. Iar în 1964, după Holocaust deci, el scrie următoarele: "Accentul prea puternic pus pe suferința evreiască deformează total imaginea evoluției istorice evreiești și, în același timp, aduce prejudicii unei generații care suportă greu coșmarul persecuțiilor nesfârșite și al masacrelor"78. Această reflecție nu și-a pierdut actualitatea. Dar ce este mai specific Franței, în acest secol al XIX-lea al integrării cu pași mari, după accesul evreilor la cetățenie în 1790-1791? Distingându-se de omologii

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
fiindcă nu exista o incompatibilitate între loialitatea republicană și fidelitatea față de iudaism. În prefața primei ediții din celebra sa Istorie a israeliților de la pierderea independenței lor naționale până în zilele noastre, publicată în 1884, Théodore Reinach, deși se sprijină puternic pe persecuțiile îndurate, le atribuia în primul rând "prejudecății morale hrănite de Biserică și favorizate de ignoranța generală". Astfel, Evul Mediu se transforma într-o epocă întunecată, ceea ce favoriza evidențierea binefacerilor aduse de emancipare, ridicată la rang de vârstă de aur prin

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
tot în Rusia, nesfârșitele pogromuri de la începutul secolului XX. Fără a uita nici ascensiunea antisemitismului modern. Forța încrederii sale în progres nu-l împiedica totuși pe același Thédore Reinach să spună, în concluzia ediției a treia a cărții sale: "Ura, persecuțiile, restricțiile legale au generat peste tot, la evrei, decădere fizică și morală, toate viciile raselor oprimate și deprimate; toleranța și egalitatea în drepturi i-au refăcut imediat oameni, cetățeni demni să-și găsească loc printre cei mai buni și mai

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
religioși. Funcția iudaismului e îndeplinită pentru ei mai degrabă de o istorie reconstruită, pe care ar vrea s-o împartă ca pe un patrimoniu comun, chiar dacă nu sunt rupți complet de iudaismul propriu-zis. Iar această istorie este cea a umilințelor, persecuțiilor, convertirilor forțate și acuzațiilor suportate de un grup unit într-o credință comună, pe când membrii generației pe care o reprezintă și căreia i se adresează ei avansează ca indivizi în ceea ce ei numesc civilizație, fără să mai facă parte dintr-

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
răsplată și distrugere/izbăvire. Desigur, aceste paradigme nu au încetat complet să funcționeze în era contemporană, când evreii au avut de înfruntat cele mai cumplite explozii de antisemitism, lagărele morții, apoi perioada de reconstrucție a unei vieți evreiești sfărâmate de persecuție, dispariția celor dragi și o suferință fără margini. Întrebări existențiale fundamentale nu au întârziat să-i frământe pe supraviețuitori. Printre care aceasta: ce făcea Dumnezeu la Auschwitz, simbol al răului absolut? O întrebare care amintea de cele pe care evreii

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
chiar li se păreau de o mare cruzime. Vom nota totuși că această viziune fundamentalistă asupra masacrului includea de obicei în categoria sfinților martiri toate victimele genocidului, indiferent de împrejurările exacte ale morții lor. De fapt, nu este sigur că persecuția nazistă poate fi calificată drept "religioasă", nici că ar fi legitim să se acorde o importanță deosebită unor măsuri ca decretul publicat de germani în 1942 în ghetoul din Kaunas, prin care se pedepsea cu moartea citirea Talmudului. Și totuși

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]