KorAP: Find »[drukola/base=pian & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...337 >

8,421 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

Hristea, să deschidă magazin de muzică pe strada Lăpușneanu. Unul dintre cele patru magazine ieșene, dar cel mai mare și mai bine aprovizionat. Magazinul Conservatorului. Preluat, dacă-mi amintesc bine, de la un Grünberg sau Grimberg. Vindeau cît și ce puteau: piane noi și instrumente de alamă, viori de tot felul, note. Se cereau mai mult clasicii. Bunicul proba la pianina magazinului șlagărele recent primite; la nevoie, repara și instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
bine, de la un Grünberg sau Grimberg. Vindeau cît și ce puteau: piane noi și instrumente de alamă, viori de tot felul, note. Se cereau mai mult clasicii. Bunicul proba la pianina magazinului șlagărele recent primite; la nevoie, repara și instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta, tata, deja student la Conservator, acompania, în vara lui 1917, filmele cu Rudolf Valentino. De la trei la cinci. Se chinuia să potrivească peripețiile de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de alamă, viori de tot felul, note. Se cereau mai mult clasicii. Bunicul proba la pianina magazinului șlagărele recent primite; la nevoie, repara și instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta, tata, deja student la Conservator, acompania, în vara lui 1917, filmele cu Rudolf Valentino. De la trei la cinci. Se chinuia să potrivească peripețiile de pe ecran cu bucățile pe care le știa. Doar îl învăța armonie însuși Alexandru Zirra. Cînta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mai tîrziu, puteau cînta cvartete de Beethoven, pentru că și Iordan cînta. Talentul nu l-au trecut mai departe: nici tata mie, nici Iordan lui Brăduț. Încercase de-a surda să ne învețe, pe mine și pe Brăduț, să cîntăm la pian. Mi-a rămas în urechi rîsul scurt, tăios, din ce în ce mai tăios, cu care ne puncta neîndemînările. Pînă ne-a întors spatele, dezgustat de lipsa noastră de chemare pentru muzică. I-aș putea povesti lui Șichy că la început a fost sărutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Peste cîteva luni, cînd tata s-a întors de la București, i-a spus mamei că Iordan s-a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
s-a întors de la București, i-a spus mamei că Iordan s-a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
se vîre zece dolari în chiloți? Dar ce spuneam? A, că "bărbații preferă blondele", iar cele două Daisy erau foarte blonde. Pe Iordan îl preocupa mai mult cățeaua, boxerița albă, decît cealaltă Daisy. Îl trăda felul cum o acompania la pian, plictisit și nepăsător, cînd ne "șanta" cîte ceva serile și o lua prea sus. "Muzica-i treabă grea, nu-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
noaptea de 14 februarie 1974, cînd împlineam 30 de ani, am citit Márquez, Un veac de singurătate. Mi se pare important să-i urmăresc pe oamenii dragi, apropiați, cum citesc. Tata mîngîia pagina după ce deschidea cartea. Citea cum interpreta la pian: elegant, aristocrat, inteligent, brodînd fin notele; ce diferență față de patetismul lui Iordan! Iordan obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
balerină, pînă s-a lăsat copleșită de un bărbat copleșitor și n-a mai urcat pe scenă. A vrut să mă învețe și pe mine să dansez, dar am avut două picioare stîngi pentru dans și două mîini stîngi pentru pian. Iordan a iubit-o, cînd mă gîndesc cu cîtă înduioșare de sine povestea că Liselle i-a salvat viața. Rănit la Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de muzică simfonică ai comunei Făget. Turneele le sprijinea societatea Astra. Cîntau, cîntau, cîntau, ignorînd că totul se prăbușea. Programele concertelor bănățene le am: Kreutzer, Sonata în la de Franck, Kreutzer, Rapsodia a 2-a de Brahms, Kreutzer, Concertul pentru pian nr. 1, în mi bemol de Liszt, Kreutzer. Scrisoarea lui Iordan, rănit a doua oară, în Ungaria, după 26 de luni de front, l-a găsit tot la Făget. "Ai grijă de Liselle și de Brăduț". Nu știa că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Țin mult la impresia asta venită de foarte departe. "Tătișor, s-a întors tătișor!" Mă tem că și pentru Victor, și pentru Iordan Marievici, marile evenimente ale vieții au fost concertele, audițiile. Pentru tata, o coardă a sufletului era în pian. Fidel n-a fost Iordan decît muzicii. Singură iubire constantă și continuă. Nu știu dacă reținea datele căsniciilor. Rememora cam așa: "După concert, am plecat pe front". Concertul era cel al Filarmonicii ieșene, din 9 octombrie '42, dirijat de Enescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Samuel Coher a pus-o pe note, plecînd de la o melodie basarabeană. Faptul ăsta nu spune nimic despre felul românului de-a trăi lîngă altul, de alt neam? Șichy saltă din fotoliu pe picioarele frumos cabrate și se îndreaptă spre pian ("Pot să..."), îi ridică grijuliu capacul și începe să apese clapele: "Cucuruz cu frunza-n sus/ țucu-i ochii cui te-o pus./ De te-o pus cu patru boi,/ țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul Israelului e clară. Ce surpriză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
îi ridică grijuliu capacul și începe să apese clapele: "Cucuruz cu frunza-n sus/ țucu-i ochii cui te-o pus./ De te-o pus cu patru boi,/ țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul Israelului e clară. Ce surpriză, cînți la pian! Știi Poemul de Chausson? Da. Lisztul meu e schimonosit de invidie: mîinile ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pus cu patru boi,/ țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul Israelului e clară. Ce surpriză, cînți la pian! Știi Poemul de Chausson? Da. Lisztul meu e schimonosit de invidie: mîinile ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe urmă retrăgeai din grămadă unul, fără să le miști pe celelalte. Și altul, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
aduc aminte ce s-a cîntat? Da. Uvertura Coriolan de Beethoven, Clavecinul bine temperat (preludiu și fuga în mi minor prelucrare de Mihail Jora), Lalo, Concertul pentru violoncel, Simfonia în sol minor de Mozart. Și fotografia cețoasă cu tata, la pian, în smoking și pantofi de lac. Greul-greu a venit din '49, cînd a fost nevoit să mă trimită la București, la Liselle; cînd se zbătea în incertitudinea a fi sau a nu fi arestat. Dacă s-ar fi mutat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Poate la București, în ciuda ostilității lui față de dîmbovițeni. La Orchestra Radio, unde cînta Iordan? Nu s-a întîmplat așa, chiar dacă titular la Comitetul pentru Artă (fostul Minister) era Eduard Mezincescu. În '52, directorul școlii îl retrogradează. Tata ajunge profesor de pian auxiliar. Locul i-l suflă iarăși un fost elev. Victor Marievici (spre deosebire de) nu era "creator conștient". Ba chiar inconștient, de vreme ce nu apărea la gazeta de stradă "Cîntul vieții" și nici nu se abona (refuz ferm!) la "Veac nou", publicație U

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
nemernic, la fel ca toți nemernicii. Cum poți crede într-o schimbare în bine de la ăștia, coane Victorache?" "Ești prăpăstios, Iordan". "Nu-s prăpăstios, sînt obiectiv". N-a fost "altfel". Sigur că aveau muzica. Tata compunea piese pentru voce și pian. Pe versuri de Nerval ("Frères, je vous trompais: Abîme! abîme! abîme!/ Le Dieu manque à l'autel où je suis la victime"), de Novalis, de Musset, de Jules Laforgue... Iordan răspundea la orice chemare de-a concerta împreună. Și tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
să nu se specifice nici anul, nici luna. Numai ziua, o vineri, orele 18: Nopțile în grădinile Spaniei de De Fallo, cinciul lui Beethoven, șaptele în do minor de Mozart. La Dalles (știu și anul, 1955), au interpretat, la două piane: Concertul în do minor de Bach, Sonata în re major de Mozart, Carnavalul din Aix de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Concertul în do minor de Bach, Sonata în re major de Mozart, Carnavalul din Aix de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cum inversa dictonul eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai credea, cîteodată, sub vraja muzicii lui Enescu. A flautului lui Hristache Popescu, distinsul muzician cu cărare în mijlocul părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe constant nefavorabile. Dar îl iubesc. Și pentru mine "acoperișul lumii" e la Repedea. Am și eu o Coastă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a făcut să trec mai ușor peste moartea soțului meu. Vă mulțumesc"). Băiatul a mai sunat o dată, convins că mesajul a ajuns la cine trebuia. Și ierunca e surdă cînd iubește. "Undecauțituundecauțituiubirea?" Cînd a repetat (cum repeta și Iordan, la pian, aceleași note: relua-revenea-relua-revenea), am reușit să-i spun că n-a sunat unde voia să sune. Aș fi putut să mă prefac (nebunie de sfîrșit de toamnă; vara s-a călătorit demult) că sînt missa iubită, copilița dorită, destinatara reală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul, sîngele roșu și frumos, curs pentru el. Gura pe gîtul umed de teamă, mîinile de pianist iubindu-mă. "O să cînt pe umerii tăi un vals brilliant". Cristoase, de ce nu pot atinge ca tine clapele pianului? N-am învățat solfegiile cum ai vrut, nu le-am exersat, n-a mers. Dar exersez mereu gamele clipelor cu tine, gamele zilelor cu tine, gamele anilor cu tine. "Ce glissando, Iordana!" exclama Iordan, în variantă volubilă, după o îmbrățișare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
i-ar fi spus Iordan. Am crescut din nou, de sub unghii. Mi-e bine. Numai că aici nu se aude nici o muzică. N-am baterii, am rămas fără. Trimite-mi urgent una. Și, dacă o găsești, adu, de la mine de pe pian, Todesfuge. Fuga morții, cea pe versuri de Paul Celan". "Crede-mă, tata mi-a precizat și marca bateriei: Toshiba". Devenisem atît de vulnerabilă, că am început să scriu ca-n transă un roman. Țin minte că am caligrafiat titlul încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
un vin în trei, că mi s-a uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel, unde altundeva!" A doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un album Dali, tabloul cu mutra lui Lenin multiplicată pe clapele unui pian. Azi, spre prînz, Lucian Foișor purta un pardesiu lung, negru (Max Mara? Ferraud? Escada?) peste o vestuță de piele maro, dinspre hippy. Nu practicam noi tactica unui pic de nebunie (și de flori), de la hippies cetire? Fantastic în toată scena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pun la gramofon vechile plăci ale tatei. Recitesc, a cîta oară, inscripția: Columbia. Made în England. Vita-tonal. Grafonola. Da, Invitație la vals de Weber, exact asta voiam. Mai încolo, o gavotă de Lulli. Și mai încolo, Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două viori și pian de Bach. Sau Andante cu variațiuni în si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune G. Călinescu, îi înțelegi la bătrînețe. E un adevăr cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]