14,286 matches
-
cumva aceste poze sunt făcute doar pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai sunt om, mă înțelegi? Mă înțelegi măcar un pic? Își încrucișă brațele cuprinzându-și șoldurile înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o plăcintă. Pe ea discuția dintre cei doi bărbați o măgulea pentru ca era Ștefan la mijloc, dar o irita în aceeași măsură, prea i se părea neatractivă. Niciodată nu receptase cu plăcere datele informaționale, seci, în miezul cărora nu exista pic de dramă. Așa cum își ținea plăcinta, Carmina putea să-i admire inelușul de aur cu o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici n-ar fi curs sânge. Își revărsă o parte din nervii zilei pe biata femeie, nu prea mulți, doar era conștientă, se temea să n-o supere și să nu mai calce în casă la ea, doar așa un pic, cât să nu plesnească ca un burduf prea umplut Între timp sosise acasă și Trofin, se salutară în hol mai mult mormăind. În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de perspicacitate feminină, o învinuiește pentru motivul că nu folosise trucuri, nu se luptase în mod conștient să-și păstreze bărbatul. Vezi, Doamne, părea să spună, uite-te la mine, țin cu succes cârmele căsniciei, nu-ți trebuie decât un pic de înțelepciune ca să știi că a te lupta pentru un bărbat nu este umilitor, e similar cu ideea de a sta la rând să iei pâine, simplu, natural, fără nici un fel de complexe. Carmina nu se mișcase din fotoliu, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Lăsă geamul în jos. Mașina staționa. Se aflau într-o pădure, de undeva de aproape venea un miros plăcut de apă. Era noapte. Astă seară n-aș fi reușit să mai plec, spuse bărbatul fără să o privească. Așteaptă un pic aici. Se îndreptă către han, avea mersul unui om obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Oricum e tardiv. Știu, e tardiv să-mi mai fac probleme, chestiunea s-a și întâmplat și culmea e că, în loc să fiu incomodată, simt că, dimpotrivă, m-am destins. Ce puțin îi trebuie de fapt unui om ca să guste un pic din pacea unei zile. Doar o clipă de neatenție. Nu-i caraghios să descopăr asta abia acum? Nu-i pur și simplu incredibil? Niciodată nu e prea târziu să... Să ce? Să-ți schimbe felul de a fi? Păi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cel mai absurd gând nu-i va da dreptul să spere. Se privi în vitrine. Arăta bine, așa de departe, avea o alură chiar tinerească. Oare? Un copil îi tăie calea, trăgea după el o jucărie zornăitoare, se enervă un pic era superstițioasă, pe urmă își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum nu l-am mai văzut de mult, bronzat și vopsit blond, își lăsase un fel de mustață și cioc pe dedesubt, l-am îmbrățișat cu dragoste ieri, cu multă dragoste, Prințesa Miau era și ea și cred că un pic pupatul cu drag, nu ei, a făcut-o să închidă din pleoape. Nici eu n-aș putea, spunea Baby atunci cu părul nevopsit încă, mergeam pe stradă, amândoi cărând pungi cu teniși, vorbeam, bătăiam din mâini periculos, ne opream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Filosof, cel care în prima noapte nu m-a lăsat să dorm, mă punea să-l strâng tot timpul în brațe și să stau cu mâna presată pe el, ok! sunt aici, n-am adormit, nu te-am uitat nici un pic. De ziua mea am primit cadou un bărbat, ce bine, îi spuneam lui Cehov la Brăila. Toți plecaseră, inclusiv Marius, mult mai devreme, adică el nici nu venise, îmi serbasem oarecum ziua, hai, după spectacol dau o bere în Past
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zilei că se vede în postura de fermier prin felul în care se plimbă cu nasul pe sus pe domeniu, cu blugii Ralph Lauren băgați în cizmele de cowboy cu tocuri înalte. Țocurile îi prind bine la gambele lui un pic prea scurte. Pentru el statura reprezintă un subiect delicat. «Orice-ar fi, nu-l întreba pe Șam ce înălțime area, mi-a spus un prieten de-al lui. «Sau despre meșă.Ă Până atunci n-am știut că poartă mesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Am plecat spunându-mi că știu răspunsul la această întrebare: vanitatea lui insuportabila.“ Eleanor se uită la Adrian, așteptând să-i vadă reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă aici: „Eroina ultimului film de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui un pic, vari toate ziarele sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine-a venit, spuse ea. — Sal’tare, pretenare, făcu Șam. Cu cât se bucură de mai mult succes, cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
blugi curați, impecabil calcați, un sacou larg, de piele întoarsă, si o bluză de bumbac, fiecare dintre ele produse de câte un celebru creator de modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam! exclama Adrian, căznindu-se să imite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
câte un celebru creator de modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam! exclama Adrian, căznindu-se să imite surprinderea afișată de Eleanor. Ce te-aduce aici atât de devreme într-o dimineață de duminică? Și înainta spre vizitator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
deloc! se împotrivi Adrian în timp ce Șam, suspicios, îl țintuia cu privirea. Deloc! repeta el, scuturând din cap viguros, insă buzele păreau să i se arcuiască într-un zâmbet. — Mă duc să pun ceva pe mine, spuse Eleanor. Mai rămâi un pic, Șam? Cam o jumatate de oră. — Perfect. Mă-ntorc într-o clipă. Hai, că nu te-am mai vazut de secole. Păi nu, ca-n ultima vreme am fost ocupat până peste cap. Nu m-am mai vazut cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
La care mi-a replicat cu un zâmbet ștrengăresc: «Păi, în cazul ăsta și eu sunt post-feministă. I-am spus că, judecând după modul cum tratează femeile în scenariile sale, așa ceva e greu de crezut. Aici s-a ofuscat un pic: «Ce vrei să spui cu asta?A I-am explicat că am vizionat cașetele cu toate filmele lui de televiziune și cu toate serialele și în absolut toate, fără excepție, sunt incluse scene în care apar femei dezbrăcate și bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-mi, Ellie, sunt chiar de tot căcatul, cum încearcă să mă-ncondeieze nenorocita aia? Eleanor se prefăcu că are nevoie de ceva timp de gandire. Se uită la tavan și își mângâie bărbia. — Ei bine... — Treacă de la mine, sunt un pic vanitos, recunoscu Șam. Dar am toate motivele! Am câștigat trei premii BAFTA, două premii ale Societății Regale de Televiziune, un Emmy, o Nimfa de Argint... — O Nimfa de Argint? — Da, la Festivalul de Televiziune de la Monte Carlo se decernează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
luat la pipăit. — Și cu prietenul meu Șam Sharp v-ați purtat la fel de crud. S-a simțit jignit. — O să supraviețuiască, îi aruncă Fanny. — Mda, îndrăznesc să cred că da, spuse și Adrian. Totuși trebuie să recunosc că am fost un pic surprinsă când ați acceptat să mă primiți imediat după apariția acelui interviu, spuse ea. M-am gandit c-ar putea fi vorba de-o capcană. Adrian tresari involuntar. — O capcană? Ce fel de capcană? M-am gandit ca, poate, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Și aș vrea să nu mai folosiți așa des acest cuvânt. — Care? Creighton? întreba Adrian. — Victime. Persoanele publice trebuie să se aștepte din când în când la câte un șut. Iar celorlalți oameni le place să le vadă smotocite un pic. — Aha, prin urmare recunoști?! — Bineînțeles. Așa e firea oamenilor. Cand mi-ați citit articolul despre Șam Sharp, n-ați simțit - pe langă compasiune și furie oarbă și tot ce mai trebuie să simtă un prieten într-o astfel de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ochi. — Bine! Fie! Recunosc că da. Fanny se destinse și ofta satisfăcută. — Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului meu. — „Suferință“ e un pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul sifonat al lui Șam Sharp? îl tachina Fanny. — Ești foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
faptul că am distrus legătură minunată, unica, dintre noi trei. Împreună cu Ellie, am încercat să-l lămuresc că n-a fost o acțiune premeditată, că pur și simplu ne-am lăsat duși de val, dar nu l-am îmbunat nici un pic. Până când... Adrian se opri. Până când Ellie s-a oferit să se culce și cu el, continuă Fanny. — Da. A spus că atunci o să fim din nou cu toții pe picior de egalitate. N-o să uit niciodată ce mutra a făcut Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Acum cred că ar trebui să-mi spui ceva la fel de... intim despre tine. — De ce? Pentru că așa mi s-ar părea corect. — În regulă, spuse ea. Ce vreți să aflați? — Ei bine, spune-mi ceva despre tatuajul tău. Fanny păru un pic stânjenita de întrebare. — Fluturele meu? — N-aveam cum să nu-l observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca să iasă din gogoașa? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Nu, mi l-am tatuat ca să-i fac pe plac prietenului meu, mărturisi Fanny. — Lui Creighton? — Doamne sfinte! Nici vorbă de așa ceva! Asta s-a-ntâmplat cu mulți ani în urmă. Între liceu și facultate. Anul ăla o luasem un pic razna. Îl chema Bruce. Era un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de tatuaje. M-a tot bătut la cap să-mi fac și eu unul, iar eu eram atât de îndrăgostită de el, încât până la urmă am acceptat. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
român. — Un roman? — Îhî. M-a bătut dintotdeauna gândul să-ncerc să scriu și eu un roman. — E mai greu decât crezi, spuse Adrian. Vasăzică nu te oferi să adaptezi Adăpostul pentru BBC? Aaa... nu, deocamdată nu, răspunse Șam, un pic jenat. Îmi pare rău. Înțeleg că tot complotul nostru îndreptat împotriva lui Fanny Tarrant a cam eșuat. — Da. — Te-a căutat Peter Reeves de la Chronicle? — Da. — Nu l-a interesat ideea? — Ba da, răspunse Adrian, dar cele mai compromițătoare detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]