22,633 matches
-
de arbitrar, pentru colegii de la Istorie, teoria Școlii de la Anale e socotita mai curînd depășită. Ceea ce s-a și confirmat, într-o anumită măsură, prin publicarea ulterioară în românește, a operei unor Roger Chartier sau chiar și Phillipe Ariès, de pildă, membrii unui al doilea val "analist", pentru care conceptele și instrumentele întemeietorilor, Lucien Febvre și Marc Bloch, nu mai reprezintă același lucru ca pentru Braudel sau Le Goff, bunăoară. Mi-am spus atunci, și în parte continui să cred și
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
este, de fapt, un index al regulilor și tabu-urilor. Dragostea nu e nimic altceva decît o metaforă a felului în care comunicarea și apropierea între oameni proveniți din paliere diferite ale lumii medievale e posibilă. Noțiunea de mezalianța, de pildă, pe care e bazată înreaga literatura a secolului XIX, nu poate fi cu adevarat înțeleasă decît din perspectiva acestui tratat. Nu că tratat cu valoare unică în istoria culturală a omenirii, ci doar simptomatica. A iubi este, după acest Andre
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
acest de-al treilea volum sînt mai puțin importanți. Rar poposeau aici Ion Barbu, Camil Petrescu sau Anton Holban. Hortensia Papadat-Bengescu se remarcă prin absența totală, asemenea Aderca (certat cu amfitrionul). Dar se remarcă prezența unor noi veniți că, de pildă, Eugen Ionescu (cu articole care îl iritau pe Lovinescu), G. Călinescu, care și-a citit, în cenaclu, capitole din Viața lui Mihai Eminescu, Jebeleanu încă debutant, premiat pentru placheta de debut și încă alții că Ieronim Serbu și Dan Petrasincu
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
la sume colosale!) Pe o treaptă intermediară sunt rechinii care, în virtutea unor garanții simbolice, obțineau sume la care muritorul de rand nu putea nici măcar să viseze. Ei dețineau și informația și capacitatea să investească aceste sume în afacecri rentabile (de pildă, exportul de grâu subvenționat!), care li se întorceau, în timp record, însutit! În fine, sus de tot, marii șacali: elită infracțională care nici nu se ostenea să mai prezinte garanții pentru milioanele de dolari pe care, serviabile, băncile se înghesuiau
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
misticism la îndemînă, pigmentat cu neologisme universitare. Pentru cei care gusta poză dostoievskiana, considerată de mulți scriitori, unii consacrați, o valoare suficientă, poemele Alexandrei Voicu vor fi o plăcere, pentru că nu există poem care să nu conțină o cugetare, o pildă, o tonalitate evenghelică sau vădit filosofica. Alexandra Voicu, Diavolul are ochi albaștri, Editura Vinea, București, 1999, 64 pag. Erată: În recenzia Clasicii între ei sau Ramuz și Ruxanda o greșeală de tipar s-a strecurat încă din titlu, unde numele
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
șosete". Al doilea e mai frapant cînd constă în antepunerea, solemnă și arhaica, a unui atribut pronominal: "subterfugiile prin care ai ei colegi au reușit s-o aducă la Flamingo". Aceluiași registru îi aparțin și unele elemente lexicale arhaice, de pildă "s-a purces la dans". an text apar numeroase elemente populare și familiare - "o ditamai surpriză"; "era, după cum ne-a mărturisit, nițel picata din luna", "au urmat pupaturi furtunoase"-, unele deja consacrate în uz pentru conotațiile lor ironice - "a avut
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
și banal al acestui tip de mesaj, care trebuie să ofere în primul rînd liste ale participanților la petreceri. Versiunea modernă face totuși că descrirea persoanelor studiate să pară mai anosta și mai lipsită de sens: ni se comunică, de pildă, ca pe toată durata unei petreceri, " G. s-a consolat prin a-și scoate sau a-și pune puloverul pe ea" (1910, 1999, 12).
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
De peste ocean, ziaristul frenetic îl ironizează și el pe Ion Iliescu sau îi ia și el apărarea lui Paul Goma, împotriva celor insultați de acesta. Uneori, "corespondentele din New York" sunt de fapt din Paris. În această situație se află, de pildă, articolul intitulat La Paris, în căutarea Geniului național, în care, într-un limbaj convențional (vizibil încă din titlu), autorul povestește cum a căutat, descoperit și contemplat cu emoție în capitala Franței un bust al lui Eminescu realizat de sculptorul Ion
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
soldat german care în 1900 participa la înnăbusirea asa-umitei "răscoale a boxerilor" din Chină, un vechi activist de stînga 68-ist, care devenit conferențiar cîțiva ani mai tîrziu, și ține studenților prelegeri plicticoase despre subiecte interesante (despre Paul Celan de pildă), un brutar din Köln care în povestirea datata 1950 își exprimă bucuria primului carnaval pe care locuitorii orașului au avut voie să-l serbeze după război, sub privirile vigilente ale trupelor Aliaților... Anul nașterii scriitorului însuși a 1927 a este
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
Trecînd de la răsfoire la lectură, constați curînd că aportul editurii (ca unic purtător al răspunderii apare redactorul Mihail-Nicolae Stanca, autor și al unei avîntate Postfețe subintitulate Cuvant pe scurt despre dumnezeiasca și sfânta Frumusețe) este specific unor diletanți. Tipică, de pildă, este punerea virgulei anapoda: între subiect și predicat: "Scăpat din vârtejul patimilor, tânărul aspirant la culugărie, se adaptează lent (...)" (p. 5); Copiii, mai ales, dar și adolescenții și maturii, incep să-l asculte (...)" (p.6); "Paulin Lecca, s-a gandit
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
În general, proviziile rămân imaginare și tejgheaua la fel. Ca totdeauna, eu sunt vânzătoarea și el cumpărătorul. Vânzătoarea își prezintă marfa. Lapte, pâine, unt am de obicei în prăvălie. Să nu mi se ceară mai mult, nu fac minuni. De pildă, dulceața nu-i de vânzare, căci Justine face tingiri după tingiri cu fructele din grădină. Zilele astea ne cheamă să lingem cratița. E mai ușor cu degetele, fiecare din noi stă de-o parte și de alta. Tare-mi place
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
ușor sau mai greu) fără măcar să și-l explice. Când colosul statal ce gestiona acest conglomerat s-a trezit din buimăceală - aceea ce făcuse să consimtă la cedarea propriului imperiu - a fost prea târziu. S-a întâmplat ca și când Marea Britanie, de pildă, ar fi decis într-o zi să predea vastul său imperiu colonial vechii rivale, Franța republicană, ea retrăgându-se apatică, chiar modestă cum nu mai fusese, pe insula strămoșească învăluită în cețuri. Paradoxurile istoriei! Firește, cu noi, românii, în principal
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
arată bine la prima vedere, are, cu precădere în zona centrală, o distincție urbană evidentă: poți întâlni spații verzi îngrijite, destule clădiri de patrimoniu și chiar palate, apoi remarci vasta operație reușită de refacere a fațadelor unor imobile interbelice (de pildă, emblematica, celebra Casă Albă) și altă lucrare, deocamdată în curs de reconfigurare a Centrului Vechi. Dar altceva ne-a sărit în ochi (din păcate, nu e de laudă): de curând, Craiova s-a îmbogățit, tot în centru, cu două pasaje
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2480_a_3805]
-
o porțiune din promenada falezei Sandycove. Faptul că exegeții capodoperei joyceene — de la Stuart Gilbert la Joseph Campbell — au identificat rădăcinile figurii, într-adevăr, enigmatice a lui Proteu, nu contribuie prea mult la demararea cercetării. Dar unele dintre observațiile lor (de pildă, faptul că numele insulei Faros e transcrierea grecească a cuvântului faraon, iar Proteus e echivalentul titlului Prouti, adică „Sublima Poartă”, purtat și de un rege egiptean inițiat de un astrolog în „arta metamorfozei”) pot avea consecințe. De pildă, asocierea imaginii unor
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
observațiile lor (de pildă, faptul că numele insulei Faros e transcrierea grecească a cuvântului faraon, iar Proteus e echivalentul titlului Prouti, adică „Sublima Poartă”, purtat și de un rege egiptean inițiat de un astrolog în „arta metamorfozei”) pot avea consecințe. De pildă, asocierea imaginii unor persoane cu „evreii roșii”, nume dat etniei gipsy, despre care se spune că-și derivă numele tocmai de la țara Egiptului... În schimb, e obligatorie o vizită de informare în lumea referințelor culturale - literare și filosofice, în primul
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
meu știe, sunt sigur, câte ceva). Spun asta pentru că detectez în spatele răspunsului lui Paul Cernat un raționament original de tipul „fără noi (care tocmai am abandonat), genul moare”. Straniu: alții, mai conformiști, n-au gândit așa. Lui Ov. S. Crohmălniceanu, de pildă, nu i-a trecut prin minte (nici prin conștiință) s-o creadă. Dimpotrivă, îi amintesc lui Paul Cernat, motivându-și revenirea la cronică (în volumul Al doilea suflu, din 1989) acesta scria, cu sfială și sinceritate: „Există o plictiseală a
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
cu numeroase excursuri despre viața în comunism. Protagonistul, tânăr militar, justifică în opinia celui care-și rememorează tinerețea un întreg destin. Așadar, nu o trăire singularizată, cât una niciodată desprinsă din decorul social, cu care, de altfel, comunică permanent. De pildă, în permisiile lui caută întotdeauna prietenii - adevărata reconectare la pulsul social întrerupt, nu familia. Un Holden Caulfield ce refuză să se maturizeze, el amână scrisorile către prieteni, la fel cum procedează și cu familia lui de artiști dezbinați. Mama rămâne
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
dependente întâi de Comisia Aliată de Control, adică de reprezentantul sovietic în acest organism, apoi de Ministerul Artelor, Informațiilor etc.. Descrierea sistematică întemeiată pe documentele originale este însoțită de explicații, care au tot atâta importanță cât și desenul instituțional. De pildă, ele atrag atenția asupra unei evoluții în dublu sens a relațiilor societății cu cenzura, aceasta punând în lumină atât aroganța sistemului, adică dispariția nevoii de a oferi măcar un simulacru de justificare („propagandă fascistă” etc.) pentru intervențiile sale, cât și
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
cu timpul epurarea este acceptată fără probleme întrucât noțiunea de „particular” tinde să dispară, cum reiese din cazurile prezentate: este vorba de biblioteci ale unor personalități decedate (ca scriitorul N.M.Condiescu, fost adjutant regal) sau arestate (turcologul Aurel Decei, de pildă, și în acest caz confiscările de cărți și manuscrise sunt primele acțiuni ale Securității), ori e vorba de biblioteci ale unor școli sau muzee, între care unele vechi și cu mare tradiție, și în care controlul este subînțeles pentru că toate
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
formă a romanului Risipitorii al lui Marin Preda se reproșează că nu „reiese” rolul măsurilor „luate de însăși conducerea partidului” pentru stăvilirea acțiunilor dușmănoase, sunt vânate succesiunile sugestive ale unor titluri, care cad astfel din întâmplare în enumerări oficiale (de pildă în indicele de titluri, la Anuarul cărții din 1955-1957: după Din lumea celor care nu cuvântă vine Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianței clasei muncitoare cu țărănimea, după romanul lui Leonov Pădurea rusească vine Pădurea spânzuraților, după Pârjolul de Cezar
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
literară (și culturală, desigur) până în zilele noastre. Impusă de autoritățile ideologice și urmate strict de delegații lor în edituri, redacții de reviste ș.a., această atitudine a produs înfruntări celebre în anii șaptezecioptzeci, terminate nu cu sancționarea unor autori vinovați, de pildă, de plagiat, dar obedienți față de putere, ci cu interdicții de publicare, ca pe vremuri, și chiar arestări la domiciliu impuse de partid față de autori ostili ca Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Andrei Pleșu ș.a. În fine, a treia perioadă decupată de
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
și e caracterizată printr-o duplicitate consimțită, cel puțin în domeniul „moștenirii” literare: textele integrale erau publicate în ediții foarte mici și distribuite ”pe tabel”, inclusiv specialiștilor, în timp ce textul expurgat se publica în ediții populare. Așa s-a procedat de pildă cu versiunea refăcută a Operei lui Eminescu, a lui G.Călinescu, și cu multe altele. În această perioadă se situează episoadele cele mai hilare și mai perverse ale raporturilor dintre scriitor și „organe”, dintre care cel povestit de Bujor Nedelcovici
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
manuscrisele lor uitate în sertarele cenzurii. Cartea Lilianei Corobca conține un foarte bogat material pentru cunoașterea condițiilor în care scriau scriitorii acelor vremuri tulburi și întunecate. Din ea se pot nutri multe alte proiecte, pe lângă cel menționat mai sus: de pildă, unul despre felul în care cenzura, prin propunerile de „rezolvare” a problemelor, intervenea, cum făcea și critica vremii, în opțiunile autorilor, inspirând sau impunând modificări ale intrigii, personajelor, prezentării lumii și deci viziunii auctoriale, și așa mai departe. Oricum, o
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
kippah și cheia Palestinei. Nu se poate întoarce să spună că n-a reușit. Nu are de ales, o dată ce a acceptat să promită. Aveți vreo teorie în privința datoriilor de onoare? N-am o teorie, am o practică. Nu știu, de pildă, să scriu romane de dragoste. Însă pot scrie despre fraternitate. Toate cărțile mele sunt despre fraternitate, de pildă Une promesse... Cum legați solidaritatea de libertate? Eu nu am rădăcini. Toată viața m-am simțit foarte irlandez în Irlanda, foarte aproape de
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
o dată ce a acceptat să promită. Aveți vreo teorie în privința datoriilor de onoare? N-am o teorie, am o practică. Nu știu, de pildă, să scriu romane de dragoste. Însă pot scrie despre fraternitate. Toate cărțile mele sunt despre fraternitate, de pildă Une promesse... Cum legați solidaritatea de libertate? Eu nu am rădăcini. Toată viața m-am simțit foarte irlandez în Irlanda, foarte aproape de basci, care se bat pentru independență, i-am înțeles perfect pe cei renegați de alții. Cred că antinaționalismul
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]