3,087 matches
-
Nu și-a venit în fire decât după ce m-a văzut lângă ea. Parcă văd ce ochi mari făcuse, zărindu-mă aplecat deasupra ei. ― Dor, tu? Ești cu adevărat tu? Trăiești... nu-i așa? Se uita mirată la mine, mă pipăia, nu-i venea să creadă în realitatea mea. ― Ce fericită sînt! Unde ai fost? Cât m-am speriat! Să nu te mai dezlipești de mine. Făgăduiește-mi, Dor... Bineînțeles i-am făgăduit. Și încă o dată mi-am dat seama cât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dragostei. Și ciudățenie: nici o împotrivire de nicăieri, nici urmă de revoltă. Din contră: acceptare pe toată linia, și nu resemnată, ci chiar bucuroasă. Așa fiind, cine va cuteza să mă salveze vreodată și pentru ce? Cu un gest reflex am pipăit revolverul din buzunar, ca să confirm ființei mele: Da, da, desigur!..." Cum am ajuns așa de repede la această supremă decizie? Oricine știe că sinuciderea e o boală a sufletului, că nimeni nu-și curmă zilele înainte ca ea să fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului suprem: conștiința. Am disecat în lumină tot ceea ce s-a petrecut între mine și Mihaela, am cântărit întîmplările, pipăind resortul fiecărei fapte, oricât de neînsemnată ar fi fost. Nu, nu este nimic de făcut! Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în picioare. Și, odată cu ea, toate punțile care mă leagă de viață se trag îndărăt, ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
convinsă că-mi cumpăr batiste (am luat o duzină) pentru înmormântare? Întins pe peron, omul nostru era, culmea, la fel de calm ca noi. Așa un deficit de isterie în România de azi e ca o ninsoare în plin deșert. Și-a pipăit ceasul, cam zdruncinat, și m-a rugat să i-l deschei de la mână, ca să nu-l piardă (ori ca să nu-i dispară? nu știu). Doamna cu avertismentul i-a cules ochelarii de la câțiva metri, iar Tania i-a potrivit și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lege luminișul din centrul pădurii prin Lichtung-ul heideggerian. Cum poți auzi departele prin Eminescu și cum poți ajunge în împărăția olfactivului prin perversiunea Parfumului lui Suskind. Ce frumos era gestul lui Gellu Naum, când îl ducea pe Dan Stanciu să pipăie coaja copacilor! Cum îți poți educa simultan gustul estetic și jubilația papilară, opțiunile artistice prin ceremonialuri pe vălul palatin. Alchimia contrariilor: educația senzorială și carnalitatea ideii. „Bine, Mircea, vin!“ am exclamat voios după mica dezbatere interioară. Cum era și firesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
refugii falimentare pentru starea lor materială), deschiderea generoasă a educatorilor spre lumea eteroglotă fără nici o reținere social-politică dar și drama satului interbelic din ținuturile sud-estice ale României, mereu supuse presiunilor de interes geo-politic. Cu dragoste și respect fiul scriitor a pipăit litera tatălui și cuvântul mamei încercând în această primă editare să lase cât mai amplă respirația documentului, a vieții trăi te, tușele de abstractizare fiind ușoare, fluide. Scris drept pentru Tatăl intrat în Lumea Drepților, aplecat și subțire pentru Mama
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la parohia și casa din Fârțănești, după voia lui Dumnezeu și hotărârea slujitorului său, episcopul Dunării de Jos. Veți vorbi cu prea sfințitul? Da, așa cum dumneata ai vorbit cu mine și cu el. Și a ieșit cu pași ușor târșâiți, pipăind podeaua de parcă se temea să nu se ridice deasupra. La doar câteva zile a primit veste de acasă. Toți, dar absolut toți ai săi, inclusiv plăpânda Steluță se aflau la parohia din Fârțănești așa cum hotărâse după aspră și dreaptă judecată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fratele Steluței, Stoian și sora Dobrița, elevă de școală. Stoian știa de un bulgar bătrân care făcea oasele la loc oricât de fărâmițate ar fi fost. Dacă spărgeai o oală în bucățele și-o puneai într-un sac, el o pipăia și-o făcea la loc. A intrat pe mâna vraciului și bine a făcut. Mai târziu, fiind vorbareț și mare povestitor și-a explicat ușoara dereglare a mersului fie prin contactul cu un pește spadă în Oceanul Fanteziei, fie prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ministru al Securității. În acest timp, specialiștii ne vorbesc despre nostalgia "măsurii". Textul exact al abjurării lui Galilei: "Eu, Galileo, în al 70-lea an al vieții mele, în genunchi în fața eminențelor voastre, având dinaintea ochilor Evangheliile pe care le pipăi cu propriile mele mâini, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". Era firesc să-l înțeleg mai bine pe Galilei decât pe Giordano Bruno. Dacă m-ar întreba cineva: "Sunteți în stare să vă dați viața pentru o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece. 21. Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ți mîna spre cer, și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi." 22. Moise și-a întins mîna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului, timp de trei zile. 23. Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
închis ochii... După un timp, i-am deschis cu mare băgare de seamă și...în fața mea - privindu-mă cald - ședea bătrânul călugăr...Mi s-a părut, însă, că privea cu îngrijorare...” De ce?” mi-am pus întrebarea pe dată. M-am pipăit, cu oarecare îndoială. „Sunt treaz ori încă visez?” Nu. Nu visam. Eram treaz de-a binelea. În fața mea se afla chiar bătrânul călugăr.. S-a apropiat cu pași moi, ca și cum ar fi plutit. S-a așezat pe marginea crivatului în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fizice. Cum brațul liber și-1 simțea greu, îl crezu puternic. Ar fi vrut să ridice cu el un obiect masiv și să-1 arunce în cei doi. întinse brațul și lovi capacul călimării imense, ce țăcăni. Rușinat de stângăcia gestului, pipăi cu o mână tremurătoare de orb biroul, și se rezemă și cu palma aceasta. Cealaltă, pe care o ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da vorbea încă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Strânși ca albinele într-un stup, când în exterior condițiile sunt cu totul nefavorabile, ne uitam unul la altul parcă rostind în gând aceeași rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu și de încredere că ne va proteja în continuare. Fiecare își pipăia iconița din buzunarul de sus al vestonului, sporindu-și speranța salvării. Nu era timp de vorbă, și nici cazul, liniștea noastră făcând loc observatorilor de la tunuri, grupului de comandă, și ghidare a navei. Dar gândurile o zbugheau tăind întunericul și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în dubă și lepădat, aici, la ușa spitalului. Mi-au spus că sunt înghețat și beat. Dar, din câte văd, nu ești. Desigur că nu sunt. Suflă la mine. Lasă-ți ochii așa și privește încotro îți arăt eu. Îl pipăi pe la picioare, pe la mâini, peste trup. Zise, către asistentă: nu este, tu, nici înghețat, nici beat. Văd și eu că nu este. Și-acum, ce facem cu el? Rămâne la noi, până mâine dimineață. între timp,îi facem câteva investigații
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în mamă, din bunică în bunică și din străbunică în străbunică, fiecare a tot auzit de Fata Morgana, fiecare s-a tot pregătit să se ducă la marginea câmpiei, s-o vadă, să stea de vorbă cu ea, s-o pipăe, s-o mângâe, să împrumute din frumusețea ei, dar, de câte ori s-au dus, fata, este drept că li s-a arătat, dar, pe măsură ce acestea se apropiau, ea se îndepărta de ele. Și niciodată n-a apucat vreo una să-și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
chemă ea, dulce, și încetișor: nu vii? Nu mai ajungi, odată, la mine? Nimic. Nici un răspuns. A ieșit din cadă. A făcut doi pași, până la locul odioasei autocrime. Profesorul nu mai mișca. A pus mâna pe trupul său. L-a pipăit, apăsat,în dreptul inimii. Pulsul nu mai funcționa. S-a speriat. Și-a revenit,însă, destul de repede, după care, a apucat telefonul mobil, de lângă oglindă, și a sunat, rostind,în aparat, după ce dispecera a răspuns apelului: alo,112? Veniți... repede... la adresa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dintr-o dată tremurau ca aricii, aerul se tăia subțire. De sub picioarele lui Lică zvâcni o ciocârlie. Inima băiatului săltă din loc. Rotunzit în nisip, cuibul cu două ouă și o pană pestriță zălog îl înfioră ; copilul se aplecă să-i pipăie căldura. Cu pântecul cenușiu și aripi negre, păsări sprintene se ridicară pârâind din aripi ; după ce fulgerau în ocoluri largi, se așezau undeva departe. Dintr-o latură, răchițile streșineau imașul. În cealaltă se înșirau porumburi fără de sfârșit. Zarea era închisă de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă de creangă, fir cu fir. Ca la o sută de pași ședea ghemuit într-o crăcană un om și în jurul lui toate erau nemișcate. M-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe care o făcuse mulțimea. Scăzut, aiurit, tapițerul îl asculta. Fără să crâcnească, el îl săltă pe copil în brațe și urcă cu dânsul în odaie. Bătrânul rabin îi urma. După ce-l întinseră pe Urechiușă în pat, rabinul începu a pipăi mădularele copilului. - Trăiește, hotărî învățatul. S-a ales numai cu un picior rupt. Ai avut așa un noroc, adăogă el aspru către Mehală, că trebuie să mulțumești până la sfârșitul vieții lui Dumnezeu. Puteai să putrezești în ocnă. - Am să-l
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Arată-mi casa de bani!“, Îl tot ruga pe majordom și servitorii adunați În Disneyland se mirau cu Încîntare la gîndul că Julius, proprietarul unei pușculițe voluminoase căreia nu-i dădea nici o atenție, dorea atît de mult să vadă, să pipăie și să deschidă casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo“. În noaptea aceea Julius a luat hotărîrea de a o zbughi din palat și de a, intra, o dată pentru totdeauna, În depărtatul și misteriosul pavilion al servitorilor, care ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ținea strîns un șirag de mătănii. Fiecare copil avea locul rezervat printr-un cartonaș pe care erau scrise numele. Merita să-i fi văzut așezîndu-se la masă și așteptînd să li se aducă micul dejun! Cuminți ca niște Îngeri și pipăindu-și mereu burțile goale, doar-doar s-o petrece vreo transformare, căci sfînta anafură trebuia să fi ajuns În stomac. Fotografii Îi orbeau necontenit cu flash-urile și călugărițele treceau mereu prin spatele lor mîngîindu-i pe creștet cu dragoste, bieții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
străinul, o luase pe umerii lui. băieții din cartierul Mareoni Îl văzură cînd o luase În brațe și o dusese cu forța În regatul lui, acolo sus, pe trambulină, sportiv străinul dracului, nimic de zis, nu profitase ca s-o pipăie, voia numai ca ea să sară cu el de la trambulină, sărmana Carmincha, o nouă viață Începea pentru ea, „Întotdeauna i-au plăcut lucrurile interzise“, Își spuse Luque, dar imediat se gîndi că nu era adevărat, ce necioplit era și străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-o lumină odihnitoare masa uriașă și neagră. Julius se simți Înfiorat de un frison care-l făcu să se scuture din cap pînă-n picioare, cît pe-aci să se transforme Într-o comoție cerebrală, noroc că sînt mic. Își pipăi trupul. Se simțea bine, sigur că se simțea bine și uite-o pe bunicuța cu o sticlă de coca-cola de mărime normală și Del Castillo e un mincinos. Îi zîmbi larg lui Cano, un zîmbet prietenesc de triumf și Cano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pederaști“, se gîndea Bobby. Din fericire se culcaseră cu cîteva din fetele pe care Vlăjganul le adusese pe tavă, din fericire, fiindcă atîta grijă pentru mușchi, atîtea măsurători ale corpului Îl puseseră pe gînduri. Pe lîngă asta se mai și pipăiau, dar numai din fanatism sportiv, nu de altceva, ia să văd cum stai?, e tare?, măsoară-mi bicepsul ăsta, vrei să te măsor? Bobby ajunse să aibă anumite Îndoieli, dar faptul că se culcaseră cu cîteva din fetele aduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci un capac de stilou sau o ascuțitoare de pe masă atât de intens și de impersonal încât totul dispărea îm prejur, iar lucrurile astea se ridicau în privirea mea întregi, văzute din toate părțile deodată și înțelese în tăria la pipăit și în chimismul supra fețelor lor de metal și de plastic ca și când nu ar fi fost în afara corpului meu, ci ar levita - cum și levitează - în aerul de aur al minții mele) - un exercițiu de concen trare pentru noaptea care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]