2,119 matches
-
destin pentru că nu vei reuși. Soarta, trecutul, umbra și propria conștiință nu pot fi abandonate. Luptă Lupta cu propriile slăbiciuni este mai grea și cu mai puține șanse de reușită decât cea cu dușmanii. Obraji Cei ce se cațără pe piscurile cele mai înalte ale demnităților administrative și politice au grijă ca mai întâi să-și confecționeze obraji de toval. Adevăr Cel ce nu a cunoscut greul și răul, nu prețuiește binele de care dispune. Grav Este grav dacă cineva s-
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Glina, județul Banja) era Însoțit de date istorice și geografice, fiindcă acolo se Înregistrează tot. Absolut tot. Ținutul natal fusese descris cu atâta Însuflețire Încât, urmărind cu privirea rândurile și paragrafele, mă simțeam acolo, În inima acelor ținuturi: zăpezile de pe piscurile munților Îndepărtați, arborii golași, apele Înghețate pe care, ca În peisajele breugheliene, copiii se dădeau cu săniuța, printre ei l‑am zărit cât se poate de clar și pe el, pe tata, deși pe atunci n‑avea cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
muzică. Pildele lui Christos ar trebui explicate logic acum, la început de mileniu III, în puține dar esențiale cuvinte, astfel ca slujba din fiecare biserică să devină vie, să învie absolut toate spiritele amorțite spre un nou avânt, spre alt pisc, să facă pe fiecare să freamăte timp de o oră, iar nu să te adoarmă, mai ales la predică. Eu înțeleg că predica ar trebui să explice logic ce a vrut să spună pilda citită din evanghelie și nu cum
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea Să sui și-n pisc să fiu." (Între două nopți) Cuvintele potrivite sunt pregătite, dar ca o sorcovă. Mica înșelăciune poate fi dejucată privind aceste diverse poezii în perspectivă de izomorfe cu poeziile de manual didactic. Lăsați lexicul prestigios. Transpuneți aceleași raporturi verbale pe un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la aceste extreme, se plasează invențiunea și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sunt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De ele fățarnicul se rușinează, le tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-însul sau le să-răcește înadins. Nebună ispravă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
VASILE ILUCĂ CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Ce nu știm despre Iași Cu mers de om potopit de gânduri, pășesc pe calea mănăstirii din piscul dealului care, pare că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la norii albi pufoși ce pluteau deasupra piscurilor semețe ale munților. Piscul din mijloc, care se înălța deasupra tuturor celorlalți, se numea Hakutaka - „Șoimul Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu-și puteau lua privirile de la munte, care avea o strălucire uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la norii albi pufoși ce pluteau deasupra piscurilor semețe ale munților. Piscul din mijloc, care se înălța deasupra tuturor celorlalți, se numea Hakutaka - „Șoimul Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu-și puteau lua privirile de la munte, care avea o strălucire uluitoare. Îi apăsa același gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ar fi putut porni. Prin fereastra trenului a intrat un val de aer proaspăt. Privind spre vârful munților încoronați de nori învolburați, Takamori a avut brusc impresia că-l zărește pe Gaston urcând agale muntele, acolo... sub cel mai înalt pisc. Îi făcea semn cu pălăria și zâmbetul i se așternuse din nou pe fața lui de cal - zâmbetul cu care se obișnuiseră ei atât de mult, un zâmbet șovăitor, de nătăfleț. — Takamori-san, plec. — Unde pleci, Gas? — Undeva, departe... oriunde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Femeia încercă să-și liștească soțul, a cărui voce răsună printre blocuri. Culmea, ce adversar redutabil poate deveni propriul tău copil la trei ani! ... pentru un bărbat atât de înalt... sau înălțimea nu contează?... în orice caz era ca un pisc lângă o floricică firavă... Indiferent că avem sau nu dreptate, dacă un copil plânge, suferă din vina adulților sau a educației, tot noi trebuie să descoperim cauza, chiar și soluția. Tăticul iese de pe scenă, ducându-se la magazin, lăsând toată
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
am de gând să trăiesc nouăzeci; oricât ar dura, eu voi dura mai mult!“ Și între timp, am sub ochi tantalica mea Spanie bască, văd soarele răsărind și asfințind în munții de pe pământul meu. Răsare pe-acolo, nițel mai la stânga piscului Peña de Aya, Cele Trei Coroane, și de-aici, din camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă de cal, cascada Uramildea. Cu cât jind îmi umplu din depărtare vederea cu răcoarea acelui torent! De cum mă voi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Îndoială, inutil să precizăm că acest loc nu și-ar fi dobândit o asemenea importanță În istorie dacă n-ar fi avut, drept unic avantaj, faptul de a fi greu accesibil și dacă n-ar fi existat, În vârful unui pisc stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unde soarele, apa, pescărușii ce țipă fericiți și ucid, nisipul pe care merg gîndindu-mă că speranța liniei sinuoase nu poate fi alta decît linia dreaptă, toate Îmi vorbesc despre faptul că moartea exaltă setea de veșnicie, această sete albă cu piscurile acoperite de lumină sau de zăpezi, Muntele... Față În față cu sfinxul, omul are nevoie de muntele din sine ca să gîndească și să creadă. Apoi coboară În cîmpie și construiește. Căci cîmpia va rămîne, totuși, opera și consolarea sa. Sisif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
supraființă, posibilă în iubirea absolută. Rezumând diversele sale "intuiții metafizice", cum singur le definește, Eminescu introduce în patrimoniul spiritual al culturii noastre spiritul hyperionic simbol și energie de transmutare a lumii în sublim și sacru. Și totodată transcenderea spre supremele piscuri ale gândirii. * Ca atare ochiul transcendental vede dincolo, în sfera principiilor ultime, a unei logici originare, dar poate vedea și dincolo de ea, de înțelegerea noastră, așa cum are loc în Imnul creației din Rig Veda. Acesta se termină straniu și bulversant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face mic și se închide "în foi, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trăire filozofică și poetică în spiritul panteismului hindus, unificarea universală având loc sub semnul iubirii. * La moderni, Nietzsche, a îmbinat, asemenea presocraticilor, la modul ideal gândirea cea mai profundă cu poezia. Întreaga sa filozofie are vibrație și elevație lirică, în pisc aflându-se Also sprach Zarathustra. Așa fiind, Platon și Nietzsche sunt citiți mai mult decât alți filozofi, tocmai pentru poeticitatea gândirii lor. La fel și Spinoza citit mai ales de filozofi ca Hegel și Nietzsche din cauza purității poetice și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ontogeneze. Astfel, poemul este cuvântul încă nerostit al lui Dumnezeu. Lumea este metafora lui Dumnezeu, poezia este metafora lumii ideale a omului. Dacă lumea este răsfrângerea ontologică a divinității, poemul este reîntemeierea ontologiei, de la punctul lăsat de Creator la un pisc cât mai aproape de potențialitatea sa ideală. Prin justiție poetică Nietzsche a conceput mitul eternei întoarceri, un dar făcut de viață celor care au crezut în ea. Poetul causa sui Poetul re-creează lumea, lucrurile ca simbol al său însuși: fiind propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența originară a lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a înțelesurilor primordiale, în piscul minții (apex mentis) și acolo se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina divină", întrând astfel în extazul minții in extasis mentis, afirmă Eckhart. Or, pentru cel mai de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încă nu l-a cântat... fiind demn de el... Obiect de neatins, ci doar de contemplare pentru unicul pilot al sufletului care este intelectul, la care se raportează... știința autentică". Transposibilul din revelația mea nu are implicație mistică. El este piscul atins de activitatea îndelungată a intelectului "eroic" cel mai lucid în a găsi și trăi suprema eliberare spirituală în mers continuu. L-am simțit, a trecut prin mine, m-a absorbit în acea clipă: am fost el. Notă. Termenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dacă nemulțumirea venea de la vreo biboanță din Centrală. Și vicepreședinta de la femeile pe țară îl trecuse la onorare, după ce-i arătase niște poze parșive făcute de Vasilică Urdinare. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei. Anchetau cazul la urgență și mare discreție, în mai mare secret chiar decât rezultatele campaniei agricole de vară, când aproape că dublaseră cantitatea de grâu scoasă la hectar. Pozele acelea cu vicepreședinta ajunseseră să circule până și printre muieraticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o conferință județeană a organizației de femei fotografiase tot ce-i ieșise în cale. De la centru venise vicepreședinta sau chiar președinta și îi pozase și ea lui Vasilică. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei . O fotografiase chiar pe 6 mai 1971, ziua în care Ceaușescu a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Ordinul „Victoria Socialismului“, instituite în aceeași zi. I-a arătat pozele lui Burtăncureanu, ba chiar i-a dat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și, mai ales, la geamuri. Întâi o lamă uriașă de buldozer venită dinspre nord-est a înaintat încet până aproape de intrarea în oraș, pe Calea Galați unde începe Cartierul Vidin și se continuă cu Cartierul Progresul, apoi cu cele două lipovenești, Pisc și Brăilița. Sigur, mai existau și botezați români, dar într-o cantitate neglijabilă, având în vedere că-și măritaseră fetele cu lipoveni. După ce oamenii s-au plictisit de așteptare, au început să-și vadă de treburile obișnuite. Lama de buldozer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre șoseaua de centură, având ca obiectiv oprirea cu orice preț a invaziei. TAB-urile armatei se intersectau cu Jeep-urile Jandarmeriei și cu amfibiile Marinei de Frontieră. Locatarii din cartierele mărginașe, Viziru, Buzăului, Lacu Dulce, cartier Progresul, Vidin și Pisc, ieșiseră din case. Cei din centrul orașului, fiind informați telefonic despre degringolada venirii grâului, fapt fără precedent în istoria Bărăganului, știindu-se faptul că păioasele cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din toate colțurile orașului Brăila, pe atunci un târg împânzit de profesori de matematică, fizică și chimie și anatomie și biologie și astronomie și de câte științe sunt pe lume predate nouă, pleava orașului, strânse de prin Chercea, Radu Negru, Pisc, de pe malul Dunării sau de pe bulevardul Karl Marx, pornit hăt de la Dunăre, oprindu-se, după o vreme, hăt, tot la Dunăre, în epoca uitării totale de existența a altcuiva pe lume decât a liceului, fie-i țărâna ușoară, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]