KorAP: Find »[drukola/base=pistol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...215 >

5,361 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

mea revoltele din Detroitr o să fie legate pentru totdeauna de prima viziune a organelor genitale masculine pe care am avut-o. Și, mai grav, erau ale tatălui meu și, cel mai grav lucru dintre toate, el Întindea mâna după un pistol. Câteodată un trabuc nu e doar un trabuc.) Se trezise și Tessie acum și țipa la Milton să nu plece, iar Milton țopăia Într-un picior, Încercând să-și pună pantalonii. Nu trecu mult și toată lumea era pe poziții. ― Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
culoarea și tancul porni Înainte cu o smucitură. Stând În picioare și pedalând din greu, m-am repezit În urma lui. În cealaltă parte a orașului, În Întunecimea din Casa Zebrei, tatăl meu Încerca să nu adoarmă. Baricadat În spatele tejghelei, cu pistolul Într-o mână și un sandviș cu șuncă În cealaltă, Milton se uita pe geam afară, ca să vadă ce se Întâmpla În stradă. În ultimele două nopți nedormite cearcănele lui Milton se Întunecaseră constant cu fiecare ceașcă de cafea băută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tejghea. Doar un minut. Când Închise ochii, plăcerea răsări imediat. Apoi clanța se scutură din nou și Milton sări În sus. Își scutură capul, Încercând să se trezească. Puse jos sandvișul și ieși pe vârfuri de după tejghea, ținând În mână pistolul. Nu intenționa să-l folosească. Ideea era să-l sperie pe tâlhar. Dacă nu-i ieșea, Milton era gata să plece. Oldsmobile-ul era parcat În spate. Putea ajunge acasă În zece minute. Clanța se clătină din nou. Și, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tâlhar. Dacă nu-i ieșea, Milton era gata să plece. Oldsmobile-ul era parcat În spate. Putea ajunge acasă În zece minute. Clanța se clătină din nou. Și, fără să se gândească, Milton păși spre ușa de sticlă și strigă: ― Am pistol! Doar că nu era pistolul. Era sandvișul cu șuncă! Milton Îl amenința pe tâlhar cu două felii de pâine prăjită, o felie de carne și niște muștar picant. Cu toate acestea, pentru că afară era Întuneric, amenințarea avu efect. Tâlharul din afara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Milton era gata să plece. Oldsmobile-ul era parcat În spate. Putea ajunge acasă În zece minute. Clanța se clătină din nou. Și, fără să se gândească, Milton păși spre ușa de sticlă și strigă: ― Am pistol! Doar că nu era pistolul. Era sandvișul cu șuncă! Milton Îl amenința pe tâlhar cu două felii de pâine prăjită, o felie de carne și niște muștar picant. Cu toate acestea, pentru că afară era Întuneric, amenințarea avu efect. Tâlharul din afara ușii ridică mâinile În aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Îndreptate În sus, spre toate celelalte puști Îndreptate În jos. Urmă un moment de tăcere relativă, destul ca Milton să audă cum se trântește ușa lui Morrison de la intrare, de vizavi. Apoi se auzi un pocnet, un zgomot ca de pistol de jucărie, și, dintr-o dată, strada se lumină cu mii de explozii de văpaie... Le-am auzit și eu, de la patru sute de metri distanță. Urmând tancul care se deplasa Încet de la o distanță sigură, mersesem pe bicicletă din Indian Village

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
barbă. Asistenta făcu ceva destul de neprofesional: Își duse o mână la gât și, chipurile, Își potrivi gulerul. Cehov avea dreptate. Dacă pe perete există o pușcă, ea trebuie neapărat să tragă. În viață Însă nu știi niciodată unde stă pușca. Pistolul pe care Îl ținea tatăl meu sub pernă n-a tras nici un foc. Și nici pușca atârnată deasupra șemineului din casa Obiectului. Dar În camera de gardă de la urgențe, lucrurile stăteau altfel. Nu era nici un fel de fum, nici miros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

Velail. Eu nu prea mă pricep la așa ceva, dar am auzit că e cel mai bun în momentul de față. Cică are toate componentele integrate în monitor. Un calculator. Bineînțeles. Ce altceva putea să-i aducă Soliteraj lui Velail? Un pistol cu interfață grafică? Și în aia, zise el arătând spre o cutie micuță din metal, i-am adus un pistol cu interfață grafică. De ce zâmbești? Doar o poantă mai veche pe care mi-am amintit-o, minții eu. Trecuserăm de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Cică are toate componentele integrate în monitor. Un calculator. Bineînțeles. Ce altceva putea să-i aducă Soliteraj lui Velail? Un pistol cu interfață grafică? Și în aia, zise el arătând spre o cutie micuță din metal, i-am adus un pistol cu interfață grafică. De ce zâmbești? Doar o poantă mai veche pe care mi-am amintit-o, minții eu. Trecuserăm de ultimul colț al corpului A, cel care are doar parterul și etajul unu, și puturăm vedea rampa pregătită de Mihail

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
căci în spatele ferestrelor din aproape fiecare clasă se afla câte un Gardian care ținea cont de fiecare mișcare a noastră. Patrulele de pe hol ne țineau și ele sub supraveghere, și presupun că, dacă ar fi avut vreo pușcă sau un pistol și nu ar fi avut ordine precise, ei ar fi cauzat un masacru în curtea interioară. Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
extrem de mulțumiți cu ceea ce mâncau. Alții, majoritatea, se învârteau de ici, colo, cotrobăiau prin niște cutii din lemn de diferite dimensiuni, unele din ele semănând chiar cu cele aduse de Soliteraj. Unii, mai curioși decât ceilalți, deja scoseseră din cutii pistoale și utilaje ce păreau să nu-și aibă rostul și le învârteau în mâinile lor, apăsând, câteodată, un buton sau două. Cei din jurul lor nu păreau la fel de atrași de noile "jucării" pe cât păreau ei. Erau indiferenți. Și ce dacă cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să nu-și aibă rostul și le învârteau în mâinile lor, apăsând, câteodată, un buton sau două. Cei din jurul lor nu păreau la fel de atrași de noile "jucării" pe cât păreau ei. Erau indiferenți. Și ce dacă cel de lângă el are un pistol în mână și se joacă cu el, încercând să vadă cum îl face să funcționeze? Mai sunt în jur atâtea cutii neexplorate! Dacă va avea chef, va desface una și va vedea și el ce e înăuntru. Du alea, zisei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Davirum era întreg, nu? "Chiar sunt antiglonț?" " Da, Corvium, sunt", răspunse Vladimir imediat. Altfel nu avea nici un rost să primim mantii dacă nu ne ajutau la nimic. Unul dintre cei de lângă elevul în cauză se repezi spre el, îi smulse pistolul din mână fără milă și îi trase una zdravănă după cap. Frederik Olmeg, căscatule! Dacă omorai pe cineva? Încet, încet, totul reintră în normal. Veniseră câțiva să mă întrebe dacă sunt bine. Da, sunt bine. Traumatizat? Nu. Speriat? Puțin. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
se lipea de spatele meu. Și atunci ar fi venit întrebarea: "Cum a ajuns glonțul acolo?". Nici nu eram încheiat la mantie! Mă făcusem alb la față. De fapt, devenisem alb la față din momentul în care am văzut țeava pistolului îndreptată spre mine. Dar acum, m-am făcut, dacă e posibil, mai alb. Eu trebuia să fiu... mort. Destul și satisfăcător de mort! Și totuși nu ești. Revino-ți! spuse împăciutor umbra mea personală. Totul îți va fi explicat. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
fi pierdut mințile, eu, care aveam mai multe minți decât una în acel moment. Neagră, zise el timid, marcat de ridicolul întrebării. Și mare, nu? spusei îndrăzneț. Da... unde vrei să ajungi cu întrebările astea? Eu nu le văd rostul. Pistolul tău, te rog! îi poruncii. Întinse mâna în mantia care-i acoperea umerii și trunchiul, apucă mânerul rece și mi-l întinse cu suspiciune. L-am luat rapid, fără îndoială, știind ce fac, l-am îndreptat spre tabla neagră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
explica ce avea de făcut, în afară de a termina de baricadat fiecare etaj. Velail! îmi aminti Vladimir. Coborâsem scările spre cel mai mare laborator de informatică din colegiu. Pe drum, am văzut că fiecare elev purta acum mantiile primite și că pistoalele și armele și-au găsit un loc în ele, de parcă fiecare haină ar fi avut un loc conceput special pentru acest scop. De asemenea, fiecare din ei purta câte un dispozitiv în ureche, abia observabil, cu care purtau conversații între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
mai erau cel puțin cincisprezece elevi care se pricepeau în informatică și care-l ajutau pe Velail, sau făceau ce le spunea acesta. Se întoarse spre mine și începu să-mi vorbească, parcă pentru a se lăuda: Fii atent! Scoase pistolul dintr-un sertar al biroului la care stătea, îl îndreptă spre cel mai apropiat geam și trase câteva focuri. Gloanțele s-au turtit de tabla neagră așa cum făcuseră și în cealaltă cameră. Antiglonț, zise el mândru. Da, Constantin, am descoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ai holului. Paznicii de la uși au fost primii pe care i-am zărit. Armele le erau strânse puternic de către degetele lor, iar pe fața lor citeam crispare și atenție. Apoi l-am văzut pe Sergheiov. Ținea în mâinile sale două pistoale și le îndrepta spre cineva. Degetele îi erau aproape albe de încordate ce erau și broboane mici de sudoare îi încoronau fruntea. Vladimir stătea pe un scaun și dădea impresia că se afla la o partidă de ceai în compania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
veche din clădirea asta uitată de Dumnezeu. Înăuntru erau trei reprezentanți ai Ministerului care stăteau în picioare în mijlocul clasei, cu fața spre locul unde obișnuia să fie tabla. Înaintea lor stătea un falnic Perir François care bătea darabana pe tocul pistolului din mâna dreaptă. În jurul lui, cinci elevi din ultimul sau penultimul an de studiu stăteau cu puștile sprijinite în umăr, gata la primul semn de agresiune să-i ciuruiască pe cei trei. Surprize, surprize! Erau doi demnitari îmbrăcați într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
mă interesează în momentul ăsta. Cât despre problema militară... noi nu am tras un singur foc, iar forțele voastre îngrașă pământul din fața colegiului cu sânge. Și dacă tot trebuie tras un foc pentru problema voastră militară... Am întins mâna spre pistolul luat de Perir de la unul din ei, i-am strâns liniștit tocul și l-am pus la fruntea călăuzei mele. Disperarea trio-ului aproape că se putea mirosi, iar mirarea se citea clar pe fața celorlalți. ... atunci să fie tras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
toate astea, în fața mea stătea un mort. Capitolul 16 Am îngenuncheat în fața sa, i-am pus o mână pe obrazu-i rece și m-am uitat în ochii lipsiți de viață. Păcat! Pentru că eu te vreau în tabăra mea. Am lăsat pistolul lângă piciorul meu și m-am lăsat pe spate să mă sprijin de peretele care trebuia să susțină tabla neagră. Încă mă fixa. Felicitări! Ești un om mort! Glonțul trecu pe lângă urechea sa și mușcase din parchetul de lângă picioarele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Trebuie să te felicit pentru teatrul jucat! M-ai scos din tabăra adversă și m-ai adus acasă. Mulțumesc! N-ai pentru ce. E mai bine să te știu sub comanda mea decât sub a lor... și ca să nu uit... pistolul tău trebuie să rămână la mine. Știi asta, nu? Mă gândeam eu că n-ai să mă lași cu el. Fie! Mai trecură câteva minute. Minute de repaus de care aveam nevoie cu disperare. Mă simțeam ca un elastic întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
târziu. Cum resimțeam greutatea sa în tremurul abia perceptibil al clădirii! Era atât de gras și de ignorant! Superficial și imposibil de mândru! Am luat-o pe prima scară care ducea la subsol. În umbra de sub pământ mi-am furișat pistolul confiscat de la Helur sub mantie. Mă ajunsese din urmă. De ce ești tulburat? N-aș ști să-ți spun, zise el neliniștit. Probabil din cauza incidentului cu elicopterul... nu-s sigur. Unde mergem? Am găsit o locație pe aici, pe undeva, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
bâlci și să-i dau și târfa aia de fiică-sa înapoi ca să facă ce vrea el cu ea? Din nou am dat din cap. Sau că viața ta patetică e decisă acum de mine, zise el scoțând propriul său pistol și îndreptându-i țeava spre capul meu, și că eu hotărăsc dacă se termină acum sau în temnițele Gardienilor? Tăcerea mea și vocea sa intimidatoare umpleau toată încăperea. Era atât de încrezător și de dominant, încât propria mea încredere începea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
erau cât cepele, iar gura i se închidea și i se deschidea inutil în încercarea sa de a vorbi, de a găsi o explicație. Tu...Tu...Cum... Mâna îi rămase pe loc, făcu un pas în față și lipi țeava pistolului de fruntea mea. Apoi făcuse singurul lucru care îi trecea prin minte... mai trase o dată. Demodatul iz al prafului de pușcă îmi ajunse la nări. Același rezultat. Cum... Cum... Tu... Da, Dutrumof. Eu. Eu sunt începutul și sfârșitul. Începutul revoluției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]