3,204 matches
-
asociați și aici cu diverse alte legume. Patisonul se folosește și pentru murat (august-septembrie). Apare pe piață în lunile mai-iunie, înregistrând un maxim de producție între 15 Vl și 20 Vll. FASOLEA DE GRĂDINĂ Varietatea cea mai cultivată este fasolea pitică, numită și oloagă. Tipurile cu păstaie cilindrică se mai numesc fideluțe, iar cele cu păstaia galbenă, fasole țucără; varietatea cu o cultură mai greu mecanizabilă este fasolea urcătoare, numită și lată, grasă, sau de arac (harag). Păstăile conțin în medie
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
spună nimic. Cu excepția lui popescu sau chifu care șed în casele moștenite de muze de la părinți chivernisiți toți locuim în blocuri comuniste cu oameni care au făcut comunismul și acum îl regretă la un pahar cu manele. Dumnezeu sau un pitic a vrut asta. Nu regret nimic dar aș fi vrut să stau în brooklyn - asta e moda. Sau în tribeca să fiu zilnic văzut de susan sontag să-i fi citit poezia mea să-mi fi citit eseurile ei atît
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
uitat. o ciorbă de burtă să fie. n-ai decît zisule să-ți aduci aminte de structuralism cînd ești beat. Îmi lipsește o muzică mare cîntată de oameni tăcuți. Graffiti Ieri cînd mă întorceam de la teatru un cîine făcea pasul piticului pe trecerea de pietoni mi-a trecut prin cap că gîndesc ca o femeie cu un singur picior bătrîne m-a întrebat cu cea mai calmă voce din sud se poate mînca o mîncare bună la voi? sînt pe punctul
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
De aur înc-o clipă pe pămîntul Pe care-l părăsește, trist și frel; Vai, nu mai are ce să ocrotească de cînd ți-s scoși, albi, sînii în crenel Și fesele cu rotunjimea lor cerească Sînt lăudați prin piețe de Piticul Ce ți-a trezit în zori de zi buricul...
Același înger tulbură tăcerea by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8574_a_9899]
-
nea Gică, instalatorul, cînd e muci de beat, își amintește. Noi stăm pe treptele de beton de pe vremea lui Pazvante și-l ascultăm pe Adi. Adi e cel mai tare, are suflet și parai cît încape. Atîta doar că-i pitic. La o adică, îi dai un șut în cur și zboară peste blocuri, de nu se vede. Nu ne-a făcu el pe noi, ne-au făcut mama și tata, niște luzări care pleacă-n fiecare dimineață la servici, ca să
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
Irtiș, în fine, vegetația tundrei, deopotrivă austeră și exotică, sunt tot atâtea elemente care compun setting-ul consistent al narațiunii. Detaliile sunt aproape teratologice, de respirație dantescă, iar simpla enumerare, efectuată prin parataxă, devine sugestivă: "Prin mâzga hleioasă câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face ca toate componentele să apară indiscernabile; orice tentativă de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
oportunități pentru participanți prin subminarea ordinii ierarhice oficiale, carnavalul american încerca să consolideze identitatea emigrantului alb prin scoaterea în evidență sau ,,sărbătorirea" alterității, a celuilalt 217. Spectacolele din cadrul carnavalurilor din America între 1850 și 1900 înfățișau diverse tipuri de anormalitate (pitici, giganți, gemeni siamezi, ființe cu pilozitate excesivă sau cu două capete)218. Scopul acestor spectacole, în afara profitului, era de a legitima "normalitatea" restului populației albe americane. Albii din America erau astfel încă o dată confirmați ca reprezentând norma, ca rasă, cultură
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ani, toate țările Vestului european. Astfel, Germania cu capitala la Bonn reprezintă o mutație fabuloasă, nu doar în raport cu Germania hitleristă, ci și cu cea a regelui Wilhelm sau a Republicii de la Weimar. Nu doar prin faptul că a devenit un pitic politic și un gigant economic, ci și prin faptul că militarismul său s-a transformat în pacifism, ambiția sa, în consumerism, iar raționalizarea sa a fost contracarată de ecologism. În contextul acestei mutații, țara rămîne altminteri ea însăși, alimentîndu-se din
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în ce direcție va evolua URSS. Însă, chiar presupunînd că această evoluție va fi în sensul liberalizant și pașnic, pericolul va rămîne prezent atîta vreme cît va exista un Imperiu, fie el și neamenițător, aflat față în față cu state pitice în comparație cu el și care rămîn dezbinate. În sfîrșit, principalul pericol nu stă în eventualul prădător, ci în prada care se oferă singură. Dezbinarea statelor europene face din Europa o pradă. Această dezbinare este cu atît mai gravă cu cît Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
se (poate) extinde câmpul de manifestare al purtătorului și al subiectului autorității, fiecare dintre ei având libertatea asumării unei identități fără nici o legătură cu peroana reală: "[...] jucătorul își construiește personajul cum vrea el. Îi alege sexul și rasa imaginară: elf, pitic sau troll, de exemplu. Apoi îi definește înfățișarea: culoarea părului, talia, capul. Poate, de asemenea, să îl doteze cu anumite caracteristici fizice precum agilitate sau forță, dar și cu calități psihologice precum curaj, tenacitate, voință, inteligență. Construirea avatarului este o
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
te va ști vinovat: vei fi acuzat de o posteritate eternă"305. Nec tua te sontem tantum modo saecula norint: Perpetuae crimen posteritatis eris. (f. 25-26). Figura lui Iginus dispare încetul cu încetul, se estompează gradual, până a deveni un pitic plin de răutate, în timp ce figura lui Ovidiu atinge proporții gigantice făcând să explodeze limitele timpului și spațiului care-l învăluie. Iginus ajunge simbolul răutății tuturor celor care au determinat relegarea lui Ovidiu și, așa cum se citește printre rânduri, un simbol
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Eu sunt miop din naștere, o moștenesc pe mama, săraca. Vedeam pe cărările de munte oameni cu saci sau sarcini de lemne în spinare, care cu boi sau cu cai, mici toate, de parcă priveam un film de desene animate cu pitici. Totul mi se părea mirific, de basm, în acest peisaj montan. Într-un târziu am ajuns în Banat, și am fost instalați într-o casă de sași, în satul Căpăt, cam la vreo douăzeci de kilometri de Timișoara. Satul avea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe toți deodată înfloriți. — Neică Mihai, ți se pare, sunt doar trandafirii, glicinele, rodiii și perii turcești. Acu’ o lună erau într-adevăr toți deodată, cum nu s-a mai văzut: cornii și scorușii din pădure, corcodușii, caișii și piersicii pitici, și merii, și cireșii, chiar și gutuii, toți erau înfloriți, cam pe la Sfântul Gheorghe, că primăvara a venit târziu... La biserică nu a mai avut aproape nimic de văzut, de altfel intrând din soarele de afară, în sfântul locaș i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiind alături de personaje atât la bine cât și la rău... Un alt procedeu care a dat rezultate bune a fost folosirea filmului concomitent cu caseta audio în activitatea de povestire. Astfel, activitatea de povestire Alba ca Zăpada și cei șapte pitici, a necesitat o pregătire prealabilă, deoarece a trebuit să studiez cu atenție conținutul diafilmului, iar pe bandă am înregistrat expunerea povestirii clar, expresiv încât în momentul activității, cele două mijloace audiovizuale să se sincronizeze. În activitățile de fixare a poveștii
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
cu multă ușurință legătura logică între expresiile din text și semnificațiile lor. Ei au reținut convorbirea dintre oglindă și împărăteasă pentru a o deruta pe Albă ca Zăpada, au fost impresionași de puterea adevărului care învinge până la urmă. Cei șapte pitici sunt personaje familiare, fiind reprezentanți iarna în Orășelul copiilor, în magazinul de jucării sunt folosiți ca ornament, dar copiii nu cunoșteau prea multe din viața lor. Din basm, ei au reținut că sunt țărani harnici, buni prieteni ce respectă munca
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
prietenii și admiratorii îi plăcea să-și atribuie puteri paranormale, ca entitate superioară spiritual. Demonstra cu eleganță și tehnică inegalabilă că într-adevăr așa este. Putea să-și schimbe înfățișarea în câteva secunde. Din bărbatul înalt și frumos, ajungea un pitic cocârjat și hidos. Putea mima înfățișarea oricui după model, schimbându-și sexul, tranformându-se din bărbat în femeie, sau din femeie în bărbat. -Sunt zeu nemuritor domnilor, pe mine moartea și bătrânețea nu mă ating. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mult subțiază toate contururile din amintire și ne descurajează să le reconstituim. Profesorul nostru de istorie de la Cristur-Odorhei, unde fusesem transferat în urma desființării școlii normale din Abrud, era un om mic de statură, chiar foarte mic, la limita dintre un pitic și un om normal, cu toate acestea nu se întîmplă nimic rău între el și noi, reuși să ne impună respect fără să fie silit să ne determine să ne fie frică de puterea pe care o avea, ca orice
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sentiment de salvare, de eliberare, de libertate a gândului, de triumf asupra a ceea ce e diform și grotesc... Imaginația lui Swift îmi era străină, a lui Gogol apropiată, familiară... Desigur, n-ara înțeles decât mai târziu de ce Gulliver, în țara piticilor, se poartă atât de blând cu acei omuleți cât un deget, când ar fi fost atât de ușor să-i distrugă pe toți... în loc de asta s-a lăsat dat în judecată, s-a neliniștit de intrigile de la curte ale unor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
însurat ca orice țăran, a făcut copii, copiii lui au făcut și ei copii, acum e bunic și ceea ce mi s-a părut și mai tâmpit, are și televizor... Hotărât Swift era un naiv cu Gulliver al său în țara piticilor... Dar era frumos..., O carte pentru copii, gândeam, să-i distreze și să le surprindă imaginația... Nu bănuiam că mai târziu, recitind-o, aveam să găsesc în ea adâncimea unui cuget care nu se gândise deloc la copii când o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
patronului ca îi sunt frate. Dar băieții ăștia n-aveau nici bani de mâncare, în unele zile răbdau, în altele cumpărau cartofi, îi dădeau proprietăresei să-i curețe, cereau de la ea puțin untdelemn și îi prăjeau... Mâncam toți... Proprietarul, un pitic, vindea ciurele în oraș. Camera lor era lângă a noastră, acolo trăiau și găteau, era cald, aveau o sobă mare, țărănească, spoită cu var. Miloasă, când veni iarna timpurie și geamurile noastre începură să înflorească, aștepta să-i plece bărbatul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă Întâmpină amândoi În curte
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu te mai iubesc, ne-ai fiert întrun cazan uriaș unde s-a preparat varză de Bruxelles pentru cartea recordurilor. Ne-ai împărțit în două tabere de războinici cu armele ascunse-n suflet. Până și Gulliver care domnea peste țara piticilor s-a transformat într-o dună de nisip în mijlocul mării, unde piticii, printre cămile și servitori, vor să construiască o cetate Meka. Fugi vară, să nu te blestem că ne-ai trădat copilăria. Nici luminița de la capătul tunelului nu se
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
adun puteri, întrevăd o geană de țărm, recad, revin, recuperez tânărul acela nu prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de veștile despre boala mamei... Vara regenerase foamea de întâmplări. Apusul sta să cadă pe talgerul veacului trecut de jumătate, pe cadranul mileniului care își grăbea sfârșitul, în sud-estul bătrânului continent, la țărmul Mării Negre. Decorul de cretă al unei gări pitice, văruită în albul proaspăt al verii. Forfota crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn. Umeri fragili, bust delicat, mâinile voinicești și picioarele pitice. Zâmbet... Dinții sălbatici. Atingere subțire. Își strecurase și de data asta palma sub palma lui, trăgând cu încetineală banc nota. Nu-l recunoscuse, bineînțeles, nu l-ar recu noaște nici dacă ar veni în fiecare zi la fiecare spectacol. Gesturile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]