5,484 matches
-
Auzeam respirația Biancăi. Ne-am luat de mână și am stat așa până sărutul ne-a unit într-o tandră îmbrățișare, preludiu la ce urma să vină. Dincolo de gard, se auzeau mieii zbierând. Cântecul tălăngii unei turme de oi anticipa plânsul mieilor nevinovați. Se apropia Paștele. * O regăsesc în același loc unde am lăsat-o. - Gata? mă întrebă ea, cu o voce în care eu îi ghicisem un fel de dorință, sau o umbră a ceea ce s-ar fi putut numi
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
moral, căință, recunoștință, ca beneficii morale, cele mai timpurii ale singurătății. Prin apariția lui Vineri se recuperează alteritatea reală cu celălalt, pierdută atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile îl podidesc într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut-o, lacrimile îi curg șiroaie, zice el. Când apar, ca prin miracol, spicele de orz, ochii i s-au umplut de lacrimi deoarece
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
Andrei Pleșu analizează personajele din piesa Titus Andronicus, de Wiliam Shakespeare. Lacrimile celor ce plâng au rol de solvent al mineralității. Topesc, spală, dar și fertilizează. Lacrima are putere precum apa de a stinge “toată văpaia mâniei și a iuțimii”. Plânsul are un aspect răcoros, ca și apa, și unul fierbinte, ca focul - dizolvă și călește - până când sarea devine cristal. În ultimul capitol, Minimalism etic, autorul își motivează titlul eseului Minima moralia dintr-o respectuoasă antipatie față de Aristotel, cu Magna Moralia
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 865 din 14 mai 2013 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Poezia lui Ticu Leontescu Poezia lui Ticu Leontescu (Răstignită iubirea, 2004; Plâns transfigurat, 2005; Iașii în...haiku, 2007; E toamnă în Eden, 2008; Crucea - Răscruce, 2010; Se poartă negru, 2012) se încadrează în domeniul, privit cu oarecare condescendență, al liricii religioase și suportă, în consecință, toate tratamentele de natură hermeneutică aplicate unui
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
Cer, apoi, să suie - întinse brațele-I spre lume. Lumea? Le-a bătut în cuie. (Iisus pe Cruce, din volumul, Crucea - Răscruce) Identificăm, apoi, în succesiunea celei dintâi, o lectură social - istorică (clar exprimată în ciclul Invazia bălăriilor din volumul Plâns transfigurat sau în secțiunea Jungla urbană din volumul Se poartă negru), una existențială (passim; cf. dialectica râs - plâns în psihismul individual și colectiv; sau confruntarea infinit - finit, vezi Galactic și terestru, din volumul Se poartă negru etc.), o lectură spiritual
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
ar fi foarte trista. Merg să o îmbrățișez și să-i spun că voi veni în fiecare zi să o văd. - Desigur, cu mare plăcere, poftiți vă rog! Alina se așezase jos ghemuită și plângea, mă durea atât de mult plânsul ei încât îmi venea să o iau cu mine. Doamna care rămăsese cu Alina se dusese să-i aducă apa de care eu uitasem în zăpăceala mea. - Ce este cu tine Alina? Te rog să fii puțin atentă, vrei? -Da
COPILUL NIMANUI! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354886_a_356215]
-
din asistență s-a simțit dator să aducă o coroană ori măcar o jerbă împletită din crengi de brad, de care stau agățate cu sârmă garoafe roșii, albe și roz, nefiresc de fragede în gerul Bobotezei. Totuși, nimeni nu bocește, plânsul nu urâțește niciun chip. Rând pe rând, fiecare aruncă o ultimă privire mormântului proaspăt, luându-și astfel rămas-bun de la Bătrân. Apoi o iau la pas grăbit pe deal în jos, către capelă. Acolo este locul de întâlnire a grupului ce
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
pe-un scutec de sceptic. Unui leagăn i-a sărit o doagă și celelalte leagăne au zărit înmărmurite fantoma unui fir de iarbă! Contrar pronosticurilor au început să plângă paralel ca niște veritabile leagăne cibernetice. Cale de câteva zile de plâns s-a auzit vestea. Îngerul atomic a clipit șiret,visând în clipa următoare un om: poate mai uită și el ce-i aia fericire! Facând din cer un mormânt electronic,trimite spre Pământ,superb balon de săpun, un vânt plin
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
toamna-n plete mă aștern tăcut Melancolia o păstrez intactă Într-un solfegiu-al cântecului mut Unde o notă de prea ruginiu m-așteaptă... Din funigei îmi țes perdea de ploi Și mierea o adun pentru iubire Va fi aleanul plânsului în doi Acum în toamna mea cu despărțire E cerul mai alastru, mai adânc S-a-ndepărtat de noi precum Lumina Când asfințit cu ochii eu mănânc Și-n întuneric mă apasă vina... Că toamnele -au venit pentru că eu Adun
O ZI PLÂNGI, O ALTA RÂZI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355328_a_356657]
-
conduce eu această criză dacă psihicul meu nu s-ar resimți încă de pe urma bolii.” (Jurnal intim-Marin Preda). Trebuie să spunem că lui Marin Preda i se agravase boala psihică de care se trata la doctorul Kindy Sonnenreich, medic psihiatru. De plâns, au plâns amândoi, dar tot s-au despărțit. Ea a plecat de-acasă, lăsându-i doar un bilet: “Marine, eu plec, te părăsesc. Vezi ce faci... Cheile sunt colo, banii dincolo...”. Desfacerea căsătoriei a fost tot la Sfatul Popular. De
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
de preț, Oricâte ar aduna, crezându-se măreț, Nimic nu ia cu el căci toate-s trecătoare, Doar sufletul din om, doar el are valoare! Averile de preț ce astăzi mulți au strâns, Și fără să gândească, lăsând mulțimea-n plâns. Luate-s prin hoție, Sub cea mai falsă mască, cea de democrație. Doar din sudoarea lor, nu au făcut avere! Și dincolo, când trec, n-au nicio mângâiere. Îmbogățiții țării, ajunși pe trepte mari, Se poartă cu românii ca niște
DOAR SUFLETUL DIN OM, DOAR EL ARE VALOARE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355406_a_356735]
-
de ieri și nu-i dau drumul. Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi. Pavarotti cântă. Amintire. Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd. Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu. Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai au forță, poate doar “over the rainbow”. Îngenunchez și rămân așa. Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri. E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele
O SAMBATA DE TOAMNA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355517_a_356846]
-
chiuvetă. Așa că mă ascundeam în cotețul animalelor, ca să pot consuma alcool singur, în liniște. Reporter: Nu vă deranjau animalele? Viorel Bălțatu: Nu mă deranjau deloc. Ele erau necuvântătoare... Fiind singur acolo, puneam sticla la gură să beau și mă apuca plânsul, pentru că știam ce mi-a zis doctorul: „Să-ți sapi groapa singur dacă te apuci iarăși de băut”. După ce m-am întors la creștinismul adevărat, mi-am dat seama că Domnul meu și Dumnezeul meu, Salvatorul meu - Domnul Isus - m-
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356834_a_358163]
-
păstreze această aparență de paralelism cronic! Și gata cu ea. Iese definitiv din memoria computerului, din paginile acestei cărți și din vizorul eternității, pentru că, din acestă clipă, nu mai există! Așa au decretat fetele și s-au pus iar pe plîns, ca la mort! 58 PRÎNZUL DE DUMINICĂ Vestea că a fost numită director de zonă i-a schimbat total viața Adelinei. Abia de mai apuca să ajungă acasă, că și trebuia să se trezească și să plece la birou. Nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
Măr de aur, m-a săltat de mijloc, apoi ridicând din pământ o lespede mare și neagră m-a aruncat înăuntru ca pe o mireasă săracă, desculță, flamandă și cu hainele rupte ce eram... Apoi, izbucnind într-un hohot de plâns isteric și provocator, zise: - Ajutați-mă să-mi recuperez Mărul de aur! Acum știu sigur că numai ele mi l-au luat atunci, căci erau însoțite de demonul acela! Și acum vor să plece amândouă în locul meu pe planeta Venus
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
și bătea ritmul cu vîrfurile pantofilor în coșurile de gunoi de pe stradă. Mînioasă, Lisa se dusese la rivală acasă, dar s-a ales praful din intențiile ei beligerante, pentru că micuța ștorfi Evrika o îmbrățișase disperată și se puseseră amîndouă pe plîns. Bibi era și el acolo, în chiloți și maieu, era slăbuț, se mișca repede, au așezat-o pe Lisa la masă și au servit-o cu vișinată și cu salam de vară și cu muștar cu hrean și usturoi, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
cu un monstru de lemn în spinare să mă întrebe ce este viciul acesta ar putea să fie o artă sau o literă din care doar ultimii oameni au dreptul de a sorbi cucuta acelui cuvânt dacă ți-aș sculpta plânsul cineva o să pună vocalele tu vei desena tăcerile dintre sunete iar dumnezeu ritmul ... Citește mai mult nu am răbdare să-mi dezbrac trupul de pietrear crește un munte întreg de înălțimeiar umbra ta îngrămădită pe cers-ar fi umplut la răstimpuride
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
2011 Toate Articolele Autorului Ne cerne alb, pe amintiri uitate... Miros de iarnă curge spre pământ. Din apa zbor petalele crestate, Doar ele știu, de-i joc sau legământ. Coboară lin, văzduhul tremurandu-l În nemișcarea lui de-odinioară. Doar plânsul lui se-aude, ascultându-l; Vedem culori de mantie polara. Ne cerne alb, pe amintiri uitate, Acoperind din râul ce ne doare. E cerul trist... câmpiile-s curate... Și-n suflete simțim miros de soare. Ne doare ieri, dar mâine
NE CERNE ALB, PE AMINTIRI UITATE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357005_a_358334]
-
întinsese Tudor până aici, în bucătărie, unde rămâneau amândoi aproape toată ziua, așteptând cu sufletele împietrite. Vorbeau rar. Comunicau doar din priviri, atunci când nu foloseau batistele pentru a șterge lacrimile ce curgeau adesea din ochii lor uscați, secătuiți de atâta plâns. Când soneria telefonului a spart liniștea din încăpere, au sărit amândoi odată în picioare și se uitau speriați unul la altul. După câteva clipe în care ochii păreau a le ieși din orbite, s-au repezit amândoi la telefon să
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
consideram o tânără care îl iubeam pe Dumnezeu. "Care este scopul meu în această lume?" Tot în carte am găsit că scopul meu este să-L slujesc pe Dumnezeu. Eram singură în cameră. Am căzut pe genunchi, am izbucnit în plâns și L-am rugat pe Domnul să mă ierte, pentru că deși El mi-a dat viață, eu am vrut să mi-o iau. I-am mulțumit că mi-a dat viața veșnică. I-am cerut Domnului Isus să-mi ierte
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356556_a_357885]
-
cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile și lacrimile celor vinovați de ceva. Iar băiatul era conștient de vinovăția sa. Bunicii tăceau neputincioși, cu ochii plecați spre podea, lăcrimând, iar Ioana, cu baticul la gură, se zguduia de plânsul ce o sufoca, neeliberat. Gabriel privea cu multă milă, mușcându‑și buzele. Cunoștea usturimea ace-lor lovituri de curea pe fundul gol. - Asta e! Ți‑au ajuns, fiule? Pui mâna pe carte așa cum trebuie de aici încolo? - Da tată, săru’ mâna
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
Articolele Autorului Mor și cai și cavalerii Înghițiți de nopți și toamne Domnilor, tinere doamne Trec prin noi ca rinocerii Rochii moi de crinolină Și saloane cu clavir Doru-n inimi când suspină Decât noi, mai abitir Frezii tandre se usucă Plânsul nu ne mai ascunde În privighetori de ducă Din lăcașul vieții scunde Trece timpul. Vine schimbul Nu mai e de mult o glumă Domnilor, pălește nimbul Diferența e o sumă Și cu care datorie Mori în fecare zi Totul e
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356639_a_357968]
-
foame mi-e sete mi-e a mă duce să-mi rătăcesc ființa aceasta ce mă dezgustă cu prețul meu lăsat la voia zilei pe terasă, actorii sunt plătiți să joace rolul pasaj cu întuneric. scurt e pasul tău în plânsul meu. oricum nu ai să înțelegi vreodată și nici nu doresc să privești în ochi actorul ce-ți joacă rolul. ....cine are timp să vadă? rămâi figurantul ironiei. mergi și tu înainte. închide ochii și taci. mai vrei vin? Referință
CINE SĂ BEA VINUL? AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356703_a_358032]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Toamna asta miroase a moarte s-au dezlănțuit stihiile din oameni croncănitul corbilor nu a fost nicicând mai penetrant femeia aceasta care cerșește își poartă copilul desculț prin ploaia rece fără să-i pese de plânsul lui tot mai dureros ea îi intinde mana la fereastra fiecărei mașini amorțit de frig copilul se prăbușeste pe șosea în fata unei mașini care nu știe că oamenii uneori cad la fel ca și frunzele și nu se mai
COTIDIAN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356702_a_358031]
-
eu plângeam... voiam să nu mai plâng, dar nu mă puteam abține." "Fugeam de mama ca și cum ar fi fost un dușman... și ea rămânea în urma noastră țipând de durere, cu părul negru răvășit și cearcăne mari în jurul ochilor de atâta plâns și suferință..." “Am încercat chiar să mă sinucid, deși eram doar o adolescentă. Ajunsesem să mă gândesc că viața nu mai are nici un sens." Ligia Seman este scriitoare, autoarea romanelor „Handicapul conștiinței”, „Funiile dragostei” și „Tragedie și triumf”. Reporter: - Doamnă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]