3,250 matches
-
și 1976 a predat cursuri de limba și civilizația română la Universitatea din Aix-en-Provence (Franța). Debutează în „Iașul literar” (1963). Publică articole și studii de istorie literară, adunate în 1978 în volumul Contribuții. Debutul poetic are loc în 1981, cu placheta Cumpăna gândului. A colaborat la „Argeș”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Iașul literar”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „Revue roumaine d’histoire” ș.a. Poetul este un pillatian pendulând între notația pastelistă grațios-caligrafică și fulgurația reflexivă. Catrenele și distihurile din Cumpăna gândului, Semnul zăpezii (1984
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
emerit al artei din Moldova (1985), cu Premiul de Stat (1984) și cu Premiul literar unional „N. Ostrovski” (1967). D. debutează în presă în 1951, apoi semnează versuri în culegerile colective Glasuri tinere (1955, 1957, 1959). Prima lui carte este placheta Darul fecioarei (1963), în care, ca și în Ursitoarele (1965), se arată preocupat de poetizarea cotidianului, promovând estetica faptului „prozaic”. Volumele care urmează încheagă imaginea unui poet al esențelor, deschis spre formulele liricii moderne: Sunt verb (1968), Partea noastră de
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
bibliotecar la Biblioteca Medicală din Arad (1983-1989). Din 1990 este redactor-șef fondator al revistei „Arca”. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra”, „22”, „Interval”. A debutat în „Steaua” (1967) cu poemul Clopote, iar editorial în 1977, cu placheta de versuri Priveliștile, pentru care a obținut Premiul de debut al Editurii Facla. Începuturile literare ale lui D. stau sub influența atmosferei echinoxiste, temele dominante fiind ființa ca entitate în univers, misterul relației cu natura, încercarea de a descoperi rădăcinile
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
iar din 1966, ca redactor literar și șef de redacție la Editura Cartea Moldovenească (ulterior Literatura Artistică). A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1987) pentru traducerea epopeii Ramaiana. La început, D. s-a afirmat ca scriitor pentru copii, prin plachetele de versuri Ce-a fost în pădure (1954), Sputnicul - steluța noastră (1959), Povestea bobului de grâu(1962), precum și prin volumele de proză O scrisoare călătoare (1960) și În scrânciobul vântului (1964). Cunoscător al sufletului infantil, scriitorul îi inițiază pe micii
DARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286688_a_288017]
-
în Hades și a renașterii. Duhul se instituie ca motiv primordial și în Chemarea marea, poem al căutării și al surprinderii inefabilului, cu o multitudine de sugestii mitice, care pretind o lectură în palimpsest. Armonia cosmică e invocată și în placheta Noapte și iar noapte (1995), unde sonurile lirice pipăie infernul, pragul trecerii, ritmurile primordiale ce-l topesc pe eros în thanatos, transfigurând încă o dată motivul nunții mioritice. Poate cea mai reprezentativă culegere de poeme rămâne Cartea anilor (2000). În structura
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
între 1972 și 1976 este secretar al Uniunii Scriitorilor, apoi devine șef al secției culturale a revistei „Contemporanul” (până în 1990). În 1990 înființează la București Editura Orion. A debutat ca poet în ziarul sucevean „Zori noi” (1950), iar editorial, cu placheta Noi și soarele (1963, cu o prezentare de Marcel Breslașu). A colaborat cu versuri, articole, cronici și eseuri la „Ateneu”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Steaua”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Familia”, „România literară” ș.a. A fost distins cu Premiul Uniunii
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
CAȚAVEICĂ, Ion (5.VI.1951, Bocăni, j. Bălti), poet. Este fiul Elisavetei și al lui Carp Cațaveica. A absolvit Universitatea Pedagogica de Stat „Alecu Russo” din Bălti (1973). A debutat editorial cu placheta de versuri Măsură de laudă (1983), dovedindu-se un liric cu timbru meditativ, adept al expresiei bogat metaforizate. Chiar atunci când e dominat de elementul rațional, versul lui C. are forță emoțională. Lucrând la ziarul „Tineretul Moldovei”, apoi la săptămânalul „Literatura
CAŢAVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286140_a_287469]
-
dramatic între „greul profeției” și „limita ființei”, în ciuda „eternelor migrări/ și-a zodiacului/ cu false-asigurări”. După o antologie de poezie românească, tradusă în engleză și tipărită în Canada, Modern Romanian Poetry (1977), un ecou deosebit în cercurile emigrației a avut placheta imprimată la Vancouver, Notes on a Prison Wall. A Memoir, a Poem (1994). Sunt aici rememorări ale vechilor însemnări din carnetul de închisoare confiscat, dar și versuri. Parte dintre aceste scurte poeme au apărut în revistele „Canadian Literature”, „Miorița”, „Est
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
recurge la pseudonimul Paul Aurel pentru versiunea la Țăranii de Cehov (1947), iar sub semnătura A. Pavel transpune Chestiunea rusă de Konstantin Simonov (1947). La sfârșitul anului 1947, emigrează în Occident, rămânând mai întâi la Viena, unde îi apare prima plachetă de versuri, Der Sand aus den Urnen [Nisipul din urne] (1948), scrisă direct în germană. În 1948, se stabilește la Paris. Obține licența în litere la Sorbona, în 1950. Volumele de versuri publicate în limba germană îi vor aduce treptat
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
arată că scopul Cercului este difuzarea culturii și literaturii române, făcându-se totodată apel la sprijinul tuturor românilor din exil. În programul instituției sunt cuprinse următoarele deziderate: editarea periodică a revistei „Înșir’te mărgărite”; editarea unor comunicate; editarea de broșuri, plachete și alte lucrări ale scriitorilor români în exil; editarea de opere ale clasicilor; organizarea unui centru de librărie. În afară de „Înșir’te mărgărite” (1951-1958), Centrul a editat și revista „Exil” precum și volumul Ce nu trebuie să uităm, îngrijit de Șt. Baciu
CERCUL CULTURAL „ANDREI MURESANU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286169_a_287498]
-
domeniul telecomunicațiilor. Colaborează la revistele „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Calende”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Ramuri”, „Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (1990), în care baladescul și plăcerea afișării nonconformismului zgomotos al boemei au dat aliajul unui lirism cu o reală priză la public, îi urmează
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
cenaclul „G. Bacovia” din București, în 1971). Este cunoscut ca traducător din rusă și franceză, manifestându-se și ca publicist pe teme culturale. C. a debutat foarte târziu, publicând, ca sexagenar, volumul de versuri Stânci de milenii (1979), urmat de placheta Ileana-Maria-Ioana (1995). Lucrată cu migală, poezia lui reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
culturale. C. a debutat foarte târziu, publicând, ca sexagenar, volumul de versuri Stânci de milenii (1979), urmat de placheta Ileana-Maria-Ioana (1995). Lucrată cu migală, poezia lui reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
Vâlcea) când a debutat cu versuri la revista școlară „Ion Maiorescu” (1934), a participat la redactarea unor periodice (între care „Doina”, apărută la Stănești, în 1935-1938) și a colaborat la mai multe publicații locale. Tot acum a tipărit și două plachete de versuri imature -Încrustări pe-un strop de rouă (1934) și Sunt țăran! (1937), semnate Al. Delacerna. Venit la București în 1939, pentru studii universitare, pe care însă nu le termină, își începe cariera de ziarist ca reporter la „România
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
străbate același tărâm al neliniștilor și obsesiilor, adâncind parcă și mai mult senzația apăsătoare a vinii ce trebuie ispășită. „Sentință”, „jertfă”, „povară” devin acum aproape stereotipii verbale. Firea elegiacă a lui C. își găsește însă aici expresia cea mai fericită, placheta Semnul... constituind jurnalul unei iubiri defuncte, cu toate tristețile ce le implică. În Masca Diotimei (1975), titlurile câtorva poeme rezumă pur și simplu „mesajul” liric: „Zămislirea și rodul - acesta ni-i rostul prin care umblăm peste gloria trecerii”, iar cuvântul-cheie
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
Dăinuim (1976) cuprinde poezii ce se vor patriotice, dar prin supralicitare devin doar versificări patriotarde în manieră vetust pașoptistă. Se rețin vagi înfiorări nostalgice după Satul copilăriei, după Mama, câte o Carte către tata și una adresată lui Eminescu tânăr. Plachetele ce au urmat, Solia (1980), Portretul focului (1983), Mic tratat de melancolie (1984), Peisaj de vânătoare (1987), fără a schimba profilul poetului (în sensul că aceleași „imagini din copilărie”, aceeași nostalgică durere după iubita demult pierdută apar și aici), reușesc
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra Iașului”, „Ateneu” și „Ramuri”. Repartizat inițial la liceul din Săbăoani, în județul Neamț, va lucra ulterior ca redactor la ziarul „Flacăra Iașului” (1967), apoi la „Scânteia tineretului” (1967-1969), în 1968 apărându-i și prima plachetă lirică, intitulată Ce se numește toamnă. Între 1969 și 1972, poetul-ziarist este secretar „pe probleme de școli” al Comitetului Județean UTC Iași, apoi director al Casei de Cultură a Tineretului și Studenților și activist (în sectorul cultural) al Comitetului Județean
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
Aparținând unei generații marcate de experiența războiului și de aceea a instaurării comunismului, dar care intră în literatură pe fondul unui relativ „dezgheț”, manifestat prin treptata recuperare a moștenirii interbelice și o anume sincronizare la ritmurile europene, C. reunește în placheta de debut o suită de tatonări în direcții diverse: definiții metaforice ale actului de creație (Poeții, Ciocârlia), resemantizări ale unor simboluri (Culbecul), tablouri în tușe întrucâtva suprarealiste, onirice ( Când simți zăpada, Ecoul râsului), relatări ale unor întâmplări obișnuite, răsucite spre
CHIRIAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
o biografie cu nu puține ambiguități. Aparținând, împreună cu Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, Ștefan Aug. Doinaș și Radu Stanca, generației de poeți care se afirmă în anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, C. debutează editorial cu placheta Panopticum (1943), urmată de două volume care îl vor impune relativ repede în conștiința literară a epocii: Omul profilat pe cer (1945; Premiul Editurii Forum) și Cântece negre (1946). Tonalitatea dominantă a primelor lui poezii se înscrie într-o cheie
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Eminescu” al Academiei RSR). Romanul Cutremurul, la care lucrase mai bine de treizeci de ani, a fost ars în 1949. Memoriile lui C. au rămas în manuscris nepublicat încă. Considerată de C. un accident, fără legătură cu creația sa autentică, placheta de tinerețe, Poeme și proză (1913), anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
poet, prozator și dramaturg. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1957). A fost vicepreședinte (1965-1971) și secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și redactor-șef al revistei „Nistru” (1971-1988). A debutat editorial în 1958, cu placheta de versuri Ecoul gliei. Aparent nepretențioasă, poezia de început a lui C. alimenta speranțe serioase, de regăsit ulterior în tendința spre un limbaj metaforic și simbolic bogat, spre interpretare filosofică, spre valorificarea motivelor folclorice autohtone. Dincolo de tributul plătit conjuncturii ideologice
CIBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
sa reține în cercuri concentrice, de acumulare treptată, influențe argheziene sau blagiene, repede depășite. Versul cu tente expresioniste și tonalitate de incantație arhaică îi devine caracteristic. În ciuda aparenței de improvizație, poemele lui C. pornesc de la preocupări de estetică și filosofie. Placheta Saturnala (1969) este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori - / muritori/ își trec unii altora moartea și-și mor viața”. Un volum, Cina (1977), este apreciat și recomandat de Gheorghe Tomozei, care îl așază „sub zodia bestiarelor cantemirene, dar
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
1997-1999), ajungând director al Casei de Presă și Editură Libertatea din Pancevo. A colaborat la publicații literare și de cultură din Iugoslavia și din România. Este laureat al festivalurilor de poezie din Vrbas, Craiova, Pancevo, Orșova-Drobeta-Turnu Severin ș.a. Debutează cu placheta Păsări neînșeuate (1981), ale cărei poezii sunt un amestec de prozaism deliberat și de imagini suprarealiste („Era vineri / La prânz s-a servit fasole / Atunci ai venit și tu / călare pe barză”), fără a fi ocolite unele reflexe metapoetice. Atmosfera
CIOBANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
deliberat și de imagini suprarealiste („Era vineri / La prânz s-a servit fasole / Atunci ai venit și tu / călare pe barză”), fără a fi ocolite unele reflexe metapoetice. Atmosfera este vag rustică, străbătută pe alocuri de sarcastice dezavuări ale orașului. Plachetele următoare adâncesc aceste tendințe, adăugându-le o anume violență atât de limbaj, cât și de imagini („Să-i tăiem ochiului / ochiul. Din el vor ieși viermi umflați / de-atâta ploaie și sâmburele putrezit / încolți-va”). Împrejurări inexplicabile (1990) conține texte
CIOBANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
, Anatol (3.VI.1940, Mălăiești, j. Bălți), poet și publicist. A absolvit, la Chișinău, Universitatea de Stat (1962) și a fost redactor la „Moldova” și „Glasul națiunii”. A debutat editorial cu placheta de versuri Sărutul soarelui (1965), anunțându-se ca un romantic ce scrie o poezie a stărilor sufletului cutreierat de fiorii adolescentini ai dragostei, a setei de viață și de afirmare. Dorul și nostalgia, visarea și resemnarea sunt motivele predilecte ale
CIOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]