2,670 matches
-
sferă ce plutește în spațiu și de altfel, întreg Universul e conceput de Pitagora ca o sferă, de la el pornind teoria sferelor și a mișcărilor «perfect circulareă ale planetelor (aproximație bună, dar mai târziu a devenit nesatisfăcătoare pentru mișcarea sistemului planetar). Heraclit din Efes (540-450 î.e.n.) - și-a proclamat cu o rară forță ateismul, fiindu-i atribuite cuvintele : «Lumea este pe deplin unitară, n-a fost creată de nimeni dintre zei și de nimeni dintre oameni, ci a fost este și
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
determinări importante, astfel la Oradea a apărut primul observator astronomic cunoscut pe teritoriul țării, înființat de Ioan Vitez, episcop de Oradea (1408-1462), cu sprijinul astronomului Purbach (1423-1461). Nicolaus Copernic (1473-1543), omul care a înfăptuit marea răsturnare a concepției despre sistemul planetar, era un reprezentant clar al renascentismului și umanismului. Cunoștea greaca, latina, polona, germana, italiana etc., fiind nu numai astronom, ci și jurist, medic, administrator, om de stat, specialist în probleme monetare și tehnician. Pe baza planurilor sale s-au construit
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
apă. Concepția copernicană, impunea renunțarea la teza conform căreia Pământul era în centrul lumii și i s-a atribuit această poziție - Soarelui. Cu ajutorul unor raționamente geometrice complexe, a izbutit să calculeze aproximativ și distanțele dintre Soare și planete. Imaginea sistemului planetar căpăta o altă valoare, până la Saturn, ce continua să fie cea mai îndepărtată planetă cunoscută și fără acei componenți ai sistemului care pe atunci nici nu erau măcar bănuiți : asteroizii. După inventarea lunetei, în sec. al XVII-lea s-a
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
observațiile sale, de valoare capitală cum ar fi cea conform căreia între Marte și Jupiter mai există o planetă. Acolo a fost descoperită, două secole mai târziu centura asteroizilor. Dar însemnătatea lui Kepler în istoria astronomiei rezidă în perfecționarea schemei planetare a lui Copernic. Cele trei legi formulate de el, datorită cărora a și meritat porecla de «legiuitor al ceruluiă, aveau să precizeze imaginea copernicană. A stabilit că planetele nu parcurg orbite circulare, ci eliptice, Soarele aflându-se într-unul din
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
pentru Newton : Acum și-a deschis nepătrunsele adâncuri Cerul învins ! De acum vom ști ce putere rotește Lumile toate-mprejur ! A determinat cel dintâi orbitele unor comete în jurul Soarelui (1706), demonstrând periodicitatea lor. Astfel, cometele au fost admise în sistemul planetar fiind însoțitori ai Soarelui, după ce timp de milenii predominase o idee greșită. Și acum progresele astronomiei devin posibile datorită înstrumentelor, a continuei îmbunătățiri a sistemelor, cât și de crearea primului cerc meridian (O.Rőmer - 1704 - a determinat și viteza luminii
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
devină unitatea astronomică (u.a.). Pornind de la ea, s-a calculat cu ușurință distanțele până la celelalte planete, conturânduse scara dimensională a Sistemului Solar. Concomitent cu perfecționarea continuă a mecanicii cerești, observațiile aduceau noi elemente ce prindeau contur cu privire la sistemul nostru planetar. William Herschel (1738-1822) lărgește, granițele sistemului nostru planetar, descoperind dincolo de Saturn o nouă planetă, Uranus (1781). Descoperă și doi sateliți ai planetei. Apoi, la mijlocul sec. al XIX-lea, mecanica cerească își înscrie cea mai spectaculoasă realizare din istoria ei. Doi
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
s-a calculat cu ușurință distanțele până la celelalte planete, conturânduse scara dimensională a Sistemului Solar. Concomitent cu perfecționarea continuă a mecanicii cerești, observațiile aduceau noi elemente ce prindeau contur cu privire la sistemul nostru planetar. William Herschel (1738-1822) lărgește, granițele sistemului nostru planetar, descoperind dincolo de Saturn o nouă planetă, Uranus (1781). Descoperă și doi sateliți ai planetei. Apoi, la mijlocul sec. al XIX-lea, mecanica cerească își înscrie cea mai spectaculoasă realizare din istoria ei. Doi astronomi și matematicieni, John Couch Adams (18191892) și
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
solar se supun pe deplin, în mișcările lor, legii atracției universale ale lui Kepler. A urmat, mai puțin spectaculoasă, dar nu mai puțin importantă, descoperirea planetei Pluton. Această planetă a fost descoperită prin astrofotografiere - adică a observației prin lunetă. Sistemul planetar cunoscut înregistrase o « expansiune ă considerabilă. Raza lui, de 1.428 milioane de kilometri (9,55 u.a.) până-n 1781, devenea în 1930 de 5.910 milioane de kilometri (39,5 u.a.)deci o creștere de nu mai puțin
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
s-a înțeles caracterul lor instabil (datorită unei mase extrem de mici, în contrast cu volumul lor uneori comparabil cu al Soarelui și a unei cozi comparabile cu distanțele dintre planete). Cometele s-au dovedit a fi membrii cei mai schimbători ai sistemului planetar, modificându-și înfățișarea la fiecare apropiere de Soare și suferind devieri mari datorită maselor mult mai mari ale planetelor. Meteoriții - studiați la începutul sec. al XIX lea, au condus la concluzia că-și au originea cosmică, adesea contestată (aceasta prin
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
studierii corpurilor cerești, s-au făcut progrese importante : identificându-se și cercetându se formațiunile suprafeței solare, s-au descoperit straturile atmosferei solare; dogma imobilității Soarelui a fost abolită prin descoperirea rotației sale; s-au descoperit formațiuni bine definite pe suprafețe planetare, care în cazul lui Marte a permis să se întocmească hărți precise; identificarea a numeroși sateliți ai planetelor, Jupiter fiind planeta cea mai bogată din acest punct de vedere, iar Marte cu sateliți de numai câțiva kilometri în diametru; Atenție
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
și ele centre în jurul cărora se rotesc sateliți naturali; - printre membrii familiei solare se numără și cometele, asteroizii, treptat născându-se primele idei despre compoziția spațiului interplanetar ; - s-au stabilit date sigure despre scara de mărime și distanțele din sistemul planetar, cât și despre dimensiunile diferitelor corpuri cerești ; - mișcările planetelor și ale aștrilor, legile care le guvernează, sunt cunoscute ; - rămân destule enigme : emisfera nevăzută a Lunii, suprafețele și atmosferele planetare, existența vieții în Univers e considerată indubitabilă, dar nesigură în ce privește localizarea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
stabilit date sigure despre scara de mărime și distanțele din sistemul planetar, cât și despre dimensiunile diferitelor corpuri cerești ; - mișcările planetelor și ale aștrilor, legile care le guvernează, sunt cunoscute ; - rămân destule enigme : emisfera nevăzută a Lunii, suprafețele și atmosferele planetare, existența vieții în Univers e considerată indubitabilă, dar nesigură în ce privește localizarea ei. Astronomia practicată și astrologia au viețuit multă vreme împreună și Kepler avea să scrie : Știați că ... * Hiparh (sec al II-lea î.C.) a fost considerat cel mai
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
strălucește până când hidrogenul, care este combustibilul astrului, se epuizează. Când mor, stelele de mărimea Soarelui ori mai mici, se umflă și devin roșii, numindu-se STELE GIGANT ROȘII. Cu timpul, straturile externe de gaze se înalță în spațiu formând nebuloase planetare ( n.n. nebuloasele planetare nu au nici o legătură cu planetele). O moarte mai spectaculoasă o au stelele mai mari decât Soarele, ele mărindu-și volumul și devenind SUPER-GIGANT-ROȘII, ce mai târziu printr-o explozie uriașă se destramă, formându se o supernovă
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
care este combustibilul astrului, se epuizează. Când mor, stelele de mărimea Soarelui ori mai mici, se umflă și devin roșii, numindu-se STELE GIGANT ROȘII. Cu timpul, straturile externe de gaze se înalță în spațiu formând nebuloase planetare ( n.n. nebuloasele planetare nu au nici o legătură cu planetele). O moarte mai spectaculoasă o au stelele mai mari decât Soarele, ele mărindu-și volumul și devenind SUPER-GIGANT-ROȘII, ce mai târziu printr-o explozie uriașă se destramă, formându se o supernovă. În galaxia noastră
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
cca. 30.000 de ani Lumină de nucleul galactic, mai exact pe unul din brațe. Sistemul Solar ia parte la o mare mișcare de revoluție în jurul centrului galactic și-n același timp efectuează o deplasare în raport cu stelele apropiate. Masa sistemului planetar - mai bine de 99% este monopolizată de Soare. Știați că ... undele sonore au nevoie de un mediu pentru a se propaga ? În spațiul cosmic este o liniște desăvârșită, deoarece nu există atmosferă prin care să se propage undele; undele luminoase
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
și pe românul Spiru Haret. Spiru Haret (15 februarie 1851, Iași - 17 decembrie 1912, București) academician, matematician, pedagog român, reformator al învățământului românesc. Este primul român doctor în matematică și prin teza de doctorat „Asupra invariabilității axelor mari a orbitelor planetare” (1876) a adus o contribuție mondială în problemele mecanicii cerești, demonstrând contrar opiniei generale de atunci, că axele mari ale orbitelor planetelor nu sunt invariabile, ele suferind anumite perturbații seculare. Drept omagiu, unei formațiuni lunare i s-a dat numele
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
în epoca primitivă. Soarele este o stea de mărime medie, la fel ca alte 100 de miliarde de stele din galaxia noastră. Este o sferă de masă gazoasă incandescentă, fiind compus din hidrogen și heliu, de la care întreg sistemul nostru planetar primește lumină și căldură. Astrul zilei nu este nemișcat, ci înaintează cu o viteză de 20 Km/s împreună cu sateliții lui, planetele, către o frumoasă stea Vega din constelația Lyrei. Soarele este desemnat uneori și prin numele său latin Sol
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
latin Sol, sau grecesc Helios. Simbolul său astrologic este un cerc cu un punct în centru. Date importante despre Soare distanța Pământ Soare este de aproximativ 150.000.000 Km și este considerată ca unitate astronomică pentru distanțe în sistemele planetare ; diametrul - 1.400.000 de kilometri, adică de a lungul diametrului său s-ar putea alinia circa 109 Pământuri; volumul - 1,412 • 10 18 Km 3 (ar cuprinde 1.300.000 de planete ca a noastră); masa - 2 • 1030 Kg
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
este bombată (vezi figura) și pare să «respire în ritmul variațiilor de intensitate a vântului solar. Ceea ce limitează magnetosfera înspre partea Soarelui e magnetopauza, creată de o undă de șoc la interacțiunea celor două fenomene, unul solar, celălalt de origine planetară. Pe această frontieră a magnetosferei, presiunea vântului solar este echilibrată de elasticitatea magnetosferei. Concluzie: Planeta, împreună cu câmpul ei magnetic seamănă cu o structură supusă unui tunel aerodinamic sau cu un avion aflat în zbor cu viteze supersonice într-un mediu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
din acest motiv o vedem? In spațiul cosmic este întuneric? Acest lucru se datorează faptului că este un spațiu vid, adică gol și nici nu există atmosferă care să reflecte lumina de la stele. Temă : De realizat un desen cu sistemul planetar, intitulat : « Hora planetelor ă (cu toate că reprezentarea pe o schiță e greu de realizat datorită faptului că între Soare și planete diferențele de dimensiune sunt foarte mari, în al doilea rând, dacă reprezentăm orbitele planetelor depărtate - Jupiter...Pluto - pe o planșă
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mărturia magnetometrelor . Cu toate că există o deosebire atât de mare între o planetă telurică ca Mercur și una gazoasă, ca Jupiter, cauzele care generează magnetismul sunt aceleași. Ele sunt legate în primul rând de istoria comună, de corpuri aparținând aceluiași sistem planetar. Nici un fel de câmp planetar propriu nu ar fi existat dacă, mai înainte, în epoca primordială a formării planetelor, sistemul solar nu ar fi fost scăldat într-un fel de baie de magnetism intens. Sursa acestui magnetism cosmic primordial este
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
deosebire atât de mare între o planetă telurică ca Mercur și una gazoasă, ca Jupiter, cauzele care generează magnetismul sunt aceleași. Ele sunt legate în primul rând de istoria comună, de corpuri aparținând aceluiași sistem planetar. Nici un fel de câmp planetar propriu nu ar fi existat dacă, mai înainte, în epoca primordială a formării planetelor, sistemul solar nu ar fi fost scăldat într-un fel de baie de magnetism intens. Sursa acestui magnetism cosmic primordial este cu totul necunoscută, se pot
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de câmp magnetic. Soluția s-ar putea afla în posibilitatea utilizării unei surse interne de energie. E vorba de căldură, rezultată din dezintegrări radioactive, care alimentează o frământare internă a miezului lichid, proces cunoscut sub numele de termoconvecție. Câmpul magnetic planetar manifestă abilitatea vieții de a folosi transformările energiei pentru a-și susține structura, pentru a-și alimenta propria existență. Dar există o mulțime de factori ce pot conlucra și o mulțime de circumstanțe care uneori conduc la ideea că sincronizarea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
care presupunea că sarcina pozitivă este distribuită cu o densitate spațială constantă într-un volum egal cu cel al atomului și electronii care erau dispușii după unghiurile unei figuri simetrice în interiorul atomului, ca stafidele în cozonac (modelul cozonacului). Conform modelul planetar al atomului dat de Rutherford în anul 1911, se atribuie atomului o structură analogă cu sistemul planetar (de aceea se și numește modelul planetar al atomului). Astfel în centrul atomului se află un nucleu greu, pozitiv, în jurul căruia se rotesc
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cel al atomului și electronii care erau dispușii după unghiurile unei figuri simetrice în interiorul atomului, ca stafidele în cozonac (modelul cozonacului). Conform modelul planetar al atomului dat de Rutherford în anul 1911, se atribuie atomului o structură analogă cu sistemul planetar (de aceea se și numește modelul planetar al atomului). Astfel în centrul atomului se află un nucleu greu, pozitiv, în jurul căruia se rotesc electronii întocmai cum planetele se rotesc în jurul Soarelui. Dimensiunile nucleului sunt foarte mici în comparație cu cele ale atomului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]