2,966 matches
-
singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu rabatabil. Greierii scârțâiau isteric, broaștele orăcăiau pe uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Să vedem ce zâc ei? Mumo! Tato!îi strigă pe părinți. Ce vreți mă? — Vrem să meargă și Prințăsa cu noi. Văzând că Rusalda și Ismail se gândesc, copiii năvălesc cu motivele. — Îi este urât să stea singură când sântem plecați. Îi place și ei să meargă cu noi. Vom fi mereu cu ea. Nu va păți nimic că n-o vom lăsa dă capul ei. — Mi-e drag să merg cu ei. Hai, lăsați-o, ce dracu’! — Ho! Ho!că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
of!ofta Ismail cu lacrimi pe obraz. — Deci sunteți de acord? — Ce să facem, boierule? Pentru binele ei o facem. Spunea Prințesa că nu mai stați mult pe-aici. — Am găsit de lucru în altă parte, mai spre Ardeal. — Când plecați? — Luna viitoare. — De aceea trebuie să mergem să facem formaitățile de înfiere. — Să fie într-un ceas bun, închină cu ceștile de rachiu toți patru. — Să de Dumnezău și Maica Precistă și Domnul lisus să fie bine, să aibă parte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
impresionează pe domnii Stamate. Când, cu greu, se desprinde Prințesa de ei și se urcă în autoturism, Eusebiu stamate le spune. — Rămâneți sănătoși și să vă meargă bine pe unde vă mutați cu șatra. — Să v-audă Dumnezău, boierule. — Când plecați? — Poimâine. Autoturismul se pune în mișcare. Țiganii îi fac Prințesei semn de adio cu mâinile. S-aveți grijă de Prințăsa! S-aveți grijă! continuă să strige toți până ce autoturismul nu se mai vede. O altă familie Când ajung acasă la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fărâmă, un piculeț, doar câteva minute! Are să vă transmită o mare, o foooarte mare rugăminte. Reciproc avantajoasă, băieți! Claxonul vocii inconfundabile a Bossului avea ecou, nu glumă, în interiorul spațiului întortocheat, al casei scărilor. Dar Fratele, zefliu, încă nu se dădea plecat. Câh-hmm... și Diavolul? Tâlharul? Mastema, Maldoror, Mefistofel, Lucifer, Prințul Minciunilor, acela cât de multe nume ar putea să aibă? Cine s-o știe? E posibil, ba chiar e foarte probabil, ca Satana să inculce în oameni credința falsă că numele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la Înger, pe telefonul mobil al lui Dănuț: " Asmodeus, Sephirahul plurivalent, Șarpele beznelor, Împodobit cu tot focul infernal, Chiar acum vă judecă. Nici o speranță! Doar Acela vrednic, Va să smulgă sabia și Să spargă oglinda, Deschizând porțile veșniciei, Pentru cei plecați! " Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare din pleoape! Când le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc încleștați, în Abis. Vino, Stăpâne, giuvaerule al lumii, vino! Adu-le slujitorilor tăi prea plecați, bucuria întunecată a rușinii și a patimei...! De surpriză, Fratele se poticnește de tija unui felinar metalic, pentru candelă și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia. Ghinionul dracului! Pe loc, câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ușa colosală, de stejar și fier împletit, dăruind aparent casei o înfățișare unitară, de fapt o despărțea: aripa dreaptă închidea domeniul lui Gogu Ionescu, cea stângă, pe care o ținea larg deschisă feciorul, introducea în apartamentele Nadinei. ― Nevastă-mea e plecată în străinătate de vreo trei luni și casa e toată în naftalină, adăugă Iuga, trecând cu musafirul său din hol spre etaj unde, într-o cameră de rezervă, i se improvizase un dormitor, ca să aibă un refugiu când vine în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate? protestă Odudie. Nu mă cunoașteți dumneavoastră? ― Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise Cosma Buruiană, urcîndu-se și el sus pe capră, lângă vizitiu. ― Am înțeles, conașule! făcu vătășelul plecat, adăugând după o clipă, nedumerit: Iertați că vă întreb, conașule, dar ca să știu pentru... Dumneavoastră adică nu vă mai întoarceți? ― Ce vorbă-i asta, Lazăre? strigă arendașul. Cum să nu mă mai întorc? De ce să nu mă întorc?... I-auzi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uliță. Dumitru Ciulici însoțise careta câțiva pași și rămase pe urmă în mijlocul curții, cu capul gol, nemișcat, parcă I-ar fi încremenit un gând. Nadina stătea în același loc, cu mâna repetând mereu același gest, cu ochii pierduți după cei plecați, murmurând mereu, parcă fără voia ei, în neștire: ― Pe mâine... pe mâine... Zări pe Dumitru, pe care nu-l observase până atunci, și avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. Murmurul i se stinse, dar surâsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
campania electorală, ne prezentăm la primul partid însemnat ce-și are sediul în capătul cartierului. Să știi că am făcut o planificare și... Am înțeles strategia lui și i-am acceptat fără rezervă propunerea, mai ales că nevastă-mea e plecată în Spania să aibă grijă de doi nepoți ai căror părinți lucrează acolo și n-am cui da raportul de ce fac toată ziulica. Batem palma și dăm pe gât ultimele picături de bere. Chiar în prima zi de campanie electorală
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
poate avea loc o săptămînă, chiar două mai tîrziu. Deseori, omul e dus la crematoriu, nu la cimitir. Chiar și rudele cele mai apropiate încearcă să își stăpînească emoțiile în public. Unii consideră de bun-gust să nu vorbești despre cel plecat, ca să nu riști să stîrnești emoțiile celor apropiați. Fiind o țară majoritar protestantă, nu avem priveghiuri, nici parastase de 3, 6, 9 și 40 de zile. Nu se dau vase, prosoape și batiste. Nu sînt 24 de vămi pe care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Anda, o arhitectă care a studiat mai în detaliu această problemă. Ca trecut deci, ca istorie, copilărie, nu neapărat ca locuința ta, personală, unde te simți „acasă”. Alți doi masteranzi care au urmărit schimburile permanente care au loc între căjvănenii plecați și cei rămași în sat au ajuns la concluzia că dinspre Italia vin faianțe și gresii, aparate electrocasnice de ultimă generație sau tricouri imprimate, în timp ce dinspre Cajvana spre Italia pleacă putini cu varză sau șorici și „povești de acasă”. „Mărfuri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a aduce apă de la izvorul Ghihon în cetate (2Rg 20,20; cf. Is 22,9.11; 2Cr 32,30; Sir 48,17). În 1880 a fost găsită o inscripție în interiorul galeriei săpate în stâncă. Se afla în locul în care muncitorii plecați de la izvor i-au ajuns pe cei care săpau plecând din interiorul cetății, adică de la scăldătoarea Siloe. Această galerie, de aproximativ 500 de metri lungime, e o adevărată reușită tehnică pentru acea epocă care nu cunoștea mijloacele noastre moderne, în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vom face decât să profităm amândoi un timp unul de celălalt, fără probleme, fără încurcături. Uneori mi-o și imaginez în chip de Ingrid Bergman, aplecîndu-se peste uriașa balustradă a scării în spirală și strigîndu-mi mie, Anthony Perkins, de mult plecat: "Dar sânt bătrînă! Sânt bătrînă! Sânt bătrînă!" E perspectiva care mă îngrijorează cel mai mult, uite, abia îmi închipui figura ei de animal mic, bătut fără vină, și mă și simt întors pe dos de milă. Cred că n-aș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apei pe acoperiș, revărsări fără pomină, zile întregi, întrerupte numai de ceasuri cu bură pulverizată și fierbinte, prin care treceam ca printr-o seră, căci picăturile acelea nevăzut de mici purtau cele mai istovitoare parfumuri, și anevoie puteam răbda capul plecat, ci trebuia să-l răstorn pe umeri și să alerg cu nările și buzele răsfrânte. Stăteam serile în odaia mea confortabilă și răcoroasă sau mă plimbam pe veranda bungalow-ului încercînd să regăsesc gustul tutunului (pe care nici cele mai exagerate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îndrăzni să-și ridice capul, dar își mișca acum degetele, parcă ar fi încercat să arate ceva. - Maria! izbuti el să rostească în cele din urmă. Maria... - Înțelege, șopti Iliescu. Îi urmări privirile și văzu câinele depărtîndu-se încet, cu capul plecat. - Poate cunoaște câinele, adăugă. Poate o fi și el din sat. Rănitul începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai nervos degetele, închizînd la răstimpuri ochii, apoi deschizîndu-i brusc, parcă tot mai înspăimîntat că-i regăsește acolo, lângă el. - Eu zic să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu capul plecat, și atunci Darie îl recunoscu deodată și zâmbi fericit. I-l arătă lui Ivan. - El te-a recunoscut, șopti. El a fost singurul care te-a recunoscut... - Încearcă și dumneata, domnule filozof, spuse Ivan privindu-l adânc în ochi, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbi cu înțeles Ghibercea. Și pentru că suntem siguri că n-au fost tipărite la tipografia noastră, ne întrebăm de ce au fost introduse și difuzate de vreo ambasadă. Ascultați mai departe... Pantazi scoase din buzunar o altă scobitoare și, cu capul plecat, apropiindu-și ușor pleoapele, ascultă rezultatele cercetărilor întreprinse de serviciile speciale: analiza hârtiei și a cernelii, statistica greșelilor de tipar, încercările de descifrare a codului prin care sunt transmise mesagiile. - Dar de unde știm că sunt trimise mesagii? întrebă Pantazi. - Altminteri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
când auzi clopotul Mitropoliei își aminti că e noaptea de înviere. Și deodată i se păru nefirească ploaia care îl întîmpinase de cum ieșise din gară și care amenința să devină torențială. Înainta grăbit, sub umbrelă, adus din umeri, cu privirile plecate, căutând să evite șuvoaiele. Fără să-și dea seama, începu să alerge, apropiindu-și umbrela de piept, ca o pavăză. Dar după vreo douăzeci de metri zări aprinzîndu-se semnalul roșu și trebui să se oprească. Aștepta nervos, săltând, înălțîndu-se în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascultase turburat, clipind la răstimpuri din ochi, parcă s-ar fi trudit să se trezească dintr-un vis. - Te rog, taci!, izbucni deodată cu un glas sugrumat, aproape de nerecunoscut. Taci! repetă. Maria îsi retrăsese mâna și rămase stingherită, cu privirile plecate. În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii și, cu un efort, zâmbi. - E greu să-ți explic, spuse. Nu e vorba despre mine. Îmbrăcaseră amândoi uniformele de general, și Ieronim începuse să așeze lucrurile în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
treburi... Cu treburi, știi cum e, cunoști, nu le mai dai de capăt acum, de când stau acasă, am și mai puțin timp decât înainte. Și, uite, abia la ora aceasta am reușit să ies, cu toate că de mult trebuia să fiu plecată... Am io ac de cojocu tău, își zice ea în gând, da nu s-arată. Nici nu-i zice nimic, nici nu se uită chiorâș, se face c-o crede. Știe ea ce merită alde Ivona : pup-o în bot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mamă devotată, a spus, chiar când a pătimit ce-a pătimit, chiar când a rămas singură, și-a crescut fetele așa cum trebuiau crescute... Venise, de altfel, la înmormântare și una dintre fiice, cea care este de mai mult timp plecată, pe cea mai mică a scos-o bărbatul ei mai acum un an și ceva, așa că era cam devreme să se întoarcă, nu obținuse cetățenie, și nici pe copii, care sunt mici, nici pe copii nu i-a adus... De ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domn între două vârste, cu fruntea și tâmplele lungite de calviție, cufundat în lectura unei reviste. După cum o ține între degetele descărnate, pare doar să fi vrut s-o răsfoiască, dar l-a prins lectura. Fața slabă, cearcăne în jurul ochilor plecați, obrajii îngrijit rași, mustața cu vârfurile răsucite după moda veche : o mustață neașteptat de bogată, față de puful firav - poate blonziu, poate încărunțit - care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului cu capace se petrece de la un buzunar al vestei la celălalt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]