5,205 matches
-
și mă umplu de mir... STAREA DE TINE (Precum între două fântâni curcubeul) Nu mă-ntreba de unde-mi vin Cuvintele Și Aerul de unde Vine! Acum Sunt aici, Lângă tine Precum E pasul aproape De drum... Privirea ta Mă arde sub pleoape De viu Și mi-e atâta liniște Și atâta de bine Când scriu! CARTEA CU FILELE NETĂIATE „De obicei scrierile plac după moarte, pentru că invidia obișnuiește să rănească pe cei vii și să-i muște pe nedrept.” Ovidius, PONTICA Ce
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
soare Și scriu răvașe pe fiecare floare. E mare minunea în ochiul naturii, Ce are culoarea verdelui crud... Se uită poetul în oglinda iubirii. Și stele-n pupilele lui se ascund. Palma luminii din ziua de astăzi, Ușor mângâiat-a pleoapa de cer. Aplaudă crinii cu mâinile noastre, Iar stihul se-apleacă plin de mister. Scriu cu lacrima-n genele ierbii... Și las adierea să spulbere-n vânt, Un zâmbet de viață din grădina iubirii, Având poezia ca un candid veșmânt
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
care te-ai înscris lăsându-mi mie cale liberă întru greșelile adâncite în propriu-mi pas dintâi de miez sau ultim nici crâncena încercare a tăcerii nici iubirea măruntelor gesturi nu ridică atât de mult colbul cât privirea mea lăsată pleoapă de gând asupră-ți lasă-mă să-mi cern mișcarea în ritmul cernerii tale deasupra unghiului corb orb din care răsar zvâcnind când și când a trezire Mulțumesc Ție, Doamne Anne Marie Bejliu, 16 septembrie 2014 Referință Bibliografică: miez de
MIEZ DE FOC DUBLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353806_a_355135]
-
punem de-o ploaie la margini de lume, ne cânte Nichita c-a venit toamna, hai la vechiul han la garoafele tulburi să mai bem un pahar de raze din soare acolo lăutarul Orfeu fără Euridice se-nchide într-o pleoapă enormă de somn visând sânii albi pe care luna dansează și ochii de mură-n care se-neacă sărmanul cu pahare din vinul strămoșilor daci, acolo cuvintele mor și-nviază, le zidim în cripte pe iriși de frunze acolo cerul
SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353808_a_355137]
-
pentru că Mariana Anghel glăsuiește mirabil cântecele folclorice hunedorene, a doua oară pentru că este neasemănătoare cu nimeni în superbitate - această zestre pe care pasămite unele care vorbesc să se audă și cu ochii numai flacără, pe când ai Marianei Anghel par numai pleoape, de sfioși, cred că o au! Dar, nu! Unele cred, Mariana Anghel o arată: este educată, se comportă fin și atrăgător cu cei din jur, cântă admirabil, este frumoasă, poartă o frumusețe de costum popular iluminat de desăvârșita măiestrie a
MARIANA ANGHEL. FATA DIN CĂLANUL MIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353857_a_355186]
-
repezi și fermi, în care marginea și centrul sunt oricând interschimbabile: nu trebuie decât / să te prefaci / că înțelegi / drumurile din noi / nu mai duc / de multă vreme / dincolo de versantul / tăcerii dar uite / e ultimul mugur / ce-mi bate sub / pleoape / ca inimă nouă / încât mi se pare / că poteci / șerpuiesc pe / umărul tău / până dincolo / de clipa de față. / din cetatea auzului / s-a desprins / ultimul zbor. („Good-bye now”) Tensiunea acestei cărți de debut, ce cuprinde poeme din epoci diferite
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
În gest de copilandră, privindu-te cuminte O clipă-am rămas mută prin lanul de cuvinte... Când te-ai apropiat, spunându-mi: ,,te-am găsit!” Cu suflet de copil ți-am spus: ,,bun venit!” Pierdută-n ochii-ți tandri, sub pleoapele tăcerii Când gândul vocii tale se-aude-n glasul serii Ascult șoaptele-ți dulci: acesta nu e joc De azi pe inimă te cos, cu litere de foc Și vorbele-ți cad limpezi în tainice potire Cascadă fermecată din râul de iubire
MI-AI DĂRUIT O FLOARE... de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353943_a_355272]
-
încet spre o fereastră mică și decojită. Vopseaua bătută de prea lumină, părăsise demult lemnul vechi și bătrân. Ochii ei goi privesc fereastra ca un obiect care nu există. Un oftat și ceaiul măngăie, tremurând, buze uitate între ridurile timpului. Pleoapele căzură brusc ca niște obloane și rămase așa, pe-o față de mască pe care timpul a pus-o nu după mult timp pe peretele veșniciei. Am pășit într-o altă încăpere de dincolo. O alee cu castani bătrâni, maiestoși, trimitea
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
DE DOR Autor: Maria Ieva Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului CE VINĂ ARE TOAMNA? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește gânditoare Sub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasă Și-o oblojesc de vreme rea, Căci umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu'-n șoapte reci de
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i a mea? Ce lacrimă pândește gânditoare, Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare, Nici rana sângerândă nu-i a ei! LECȚIA DE PICTURĂ Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Când ochii flămânzi merg iar să se culce, Stropește-mi cărarea
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
am trezit că aripa ne doare, Am sărutat pământul cu piciorul Și-am înțeles ca nici un rost nu are Ca pasărea să își învețe zborul... LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape... Peste oceanul inimii de foc, Înspre prăpăstii arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
MARIA IEVA - POEME DE DOR, de Maria Ieva, publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. CE VINĂ ARE TOAMNA? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește gânditoare Sub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasă Și-o oblojesc de vreme rea, Căci umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu'-n șoapte reci de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i a mea? Ce lacrimă pândește gânditoare, Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare, Nici rana sângerândă nu-i a ei! LECȚIA DE PICTURĂ Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Când ochii flămânzi merg iar să se culce, Stropește-mi cărarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
lacrima dulce. O parte picteaz-o 'n albastru și verde, N-ai funii să legi soarele, știu; Citește mai mult CE VINĂ ARE TOAMNA? Ce vină are toamna că mă doare,Căci rana-nsângerată nu-i a eiși lacrima pândește gânditoareSub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasăși-o oblojesc de vreme rea,Căci umerii adesea mi se lasăși iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamăApusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
umerii adesea mi se lasăși iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamăApusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamăCă viața asta parcă nu-i a mea?Ce lacrimă pândește gânditoare,Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare,Nici rana sângerândă nu-i a ei!LECȚIA DE PICTURĂÎmparte-mi, iubitule, cerul în două,Când ochii flămânzi merg iar să se culce,Stropește-mi cărarea cu mir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
gata să-l atragă în problema care-l măcina. Acesta era total absorbit de spectacolul ce i se înfățișa pe trotuare în viteza mașinii. Polițistul a renunțat la intenție și a fixat din nou parbrizul. Ochii i se micșoraseră sub pleoapele întredeschise și urmăreau scene, figuri de oameni, câini trăgând puternic de lesă, lanuri de porumb, fotografii și hârtii, multe hârtii, legate toate în dosare ce se dezlegau și treceau dintr-o mână în alta și erau frunzărite în mare grabă
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
pereți ne-am fi trezit în zori cu inima bătătorită de rugăciunile genunchilor împărțind carafe cu iubire dacă aș fi avut mai mult curaj n-aș mai fi fost eu iar curcubeul de atâta verde n-ar fi tremurat sub pleoape nici testamentul nu l-aș fi putut scrie pe irisul tău. LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
fi fost eu iar curcubeul de atâta verde n-ar fi tremurat sub pleoape nici testamentul nu l-aș fi putut scrie pe irisul tău. LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape... Peste oceanul inimii de foc, Înspre prăpăstii arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
să se culce, Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Un strop de iubire și-o lacrimă dulce. CE VINĂ ARE TOAMNA ? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește gânditoare Sub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasă Și-o oblojesc de vreme rea, Căci umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu’-n șoapte reci de
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu’-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i a mea? Ce lacrimă pândește gânditoare, Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare, Nici rana sângerândă nu-i a ei! PRIMĂVARA ULTIMULUI GÂND Iubirea noastră a născut poeme, Dar a-nțeles cuvântul mai întâi, Când în tăcerea nopților boeme Eu
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
DE NISIP Ți-s vorbele grele și tare mă dor, Deșerturi aride în mine rodești Și văd nesfârșirea în ochi de condor, În țipătul lumii în care trăiești. Nu-mi cere tăcere, nu pot să aleg, Căci lacrimi albastre pe pleoape-au crescut; Se cerne Sahara, nu știu s-o 'nteleg, Mi-e trupul clepsidră și brațele-s scut. Furtuni de nisip îmi picură-n vene, Zvâcnesc în tăcere aceleași chemări Și clipa măsoară trecutul alene, Dar viața mă poartă pe
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
Ce mână stingheră l-a scris într-o seară, Când pâlpâia luna pe frunza de lut Și se juca vântul c-un spic de secară. Întreabă-mi cuvântul ce dor m-a durut, Ce lavă fierbinte mi-a curs printre pleoape, Când ploaia de vară-mi fura un sărut Și stropi de iubire cădeau peste ape. Întreabă-mi cuvântul ce dor s-a pierdut, Ce zâmbete stinse și visuri deșarte Își cheamă tăcerea spre-un alt început, Spre-o altă iubire
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
spre-un alt început, Spre-o altă iubire să-mpartă o moarte. NU-I TIMP SĂ MĂ JUDEC ! Alungă-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să mă judec, mi-e dor să iubesc, Să-mi scuture vântul din pleoape sfiala Și teii să-mi plângă păcatul lumesc. Cuvinte nespuse nu vreau să mă doară, Trecutul mi-e umbra prezentului dus; Un suflet de floare și-un spic de secară Privesc peste dealuri speranțe ce nu-s. Nu-i viața
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
un spic de secară Privesc peste dealuri speranțe ce nu-s. Nu-i viața grădină cu porți ferecate, Cu basme pierdute, cu zâne și zei; Gusta-vom durerea păcatelor toate Cum gustă credința bătrânii atei. Și vântul va smuge din pleoape sfiala, Iar teii vor plânge păcatul lumesc; Alungă-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să mă judec, mi-e dor să trăiesc! LA MARGINE DE CER Ne-om întâlni la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
amurgirea clipei care vine. Să nu-ți întorci privirea să mă vezi, Voi fi în pieptul tău o amintire, Un soare cald - zăpada din amiezi Și lacrima născută din iubire. Să nu mă strigi când visurile dor Și lacrima sub pleoape o îngropi, De dorul tău, iubite, mă-nfior Și am să trec din nou pe lângă plopi. Să nu te rogi deasupra Marii Moarte Când un cuvânt va naște-o galaxie, Chiar dacă viața astăzi ne desparte, Avem un mâine pentru veșnicie. PESTE
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]