1,866 matches
-
pretextul de a rămâne pe front până aproape de capătul din 1989. Poate și pentru că, printr-un miracol, pacientul supraviețuise. Pasquale intra în blocul operator lovind ușile batante cu piciorul, târșâindu-și saboții de lemn, dându-se pe tărgile cu rotile, plesnind scurt peste fese vreo asistentă rătăcită, împărțind ordine și reproșuri. Își arunca buzduganul sonor-olfactiv - amestec de țigări Pescăruș și lavandă fină - cu mult înainte de a intra în sala de ortopedie, unde era z(m)eu absolut. Deschidea ultima ușă zdruncinând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă era la fel de stupidă ca și oaia sacră al cărui nume îl purta. Când i-a avut prima menstruație
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sinuciderilor la Iași; de diversele moduri de a părăsi viața, ale ieșenilor). "...Cocotele se omoară cu veronal. Vânzătoarele, întâi se iubesc cu vre-un derbedeu pe la Galata sau Nicolina, apoi devin pesimiste și se îndoapă cu sodă caustică până le plesnesc ochii. Femeile din lumea bună se împușcă în dormitor, cu ușa încuiată, perforându-și apendicele sau splina. Elevele de la pensioane sau de la școala de moașe, fie că nu le-a răspuns "individul" la amor, fie că le-a profanat sentimentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
produs cu banii regizorului , este exemplul cel mai spectaculos de film (cu buget minuscul, cum altfel ?) care-și scoate banii din distribuția în afară. Exemplu, dar în nici un caz un model : dacă este măgulitor pentru un regizor/producător să o plesnească internațional cu un film făcut cu banii de sub saltea, este jenant pentru organismul îndrituit (recte CNC) să acorde acei bani, să se laude cu o performanță ce nu-i aparține. Mai există o problemă : publicul autohton nu este interesat de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Reconstituirea lui Pintilie este un exemplu eclatant. Au mai fost și altele (Proba de microfon al lui Daneliuc, Faleze de nisip al lui Pița...) dar, pe ansamblu, filmele erau privite știind că nu tot ce vedeai era adevărat : doar ceea ce plesnea pe la colțuri, la încheieturi... în aceste condiții, tinerii cineaști au simțit nevoia să se întoarcă la prima din cele zece porunci ale Cinematografului : filmul este adevăr 24 de fotograme/secundă. Nu mizerabilism (acuza cea mai vehiculată în legătură cu aceste filme ; dar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sala cuptoarelor și inspectez dintr-o privire aparatura de măsură și control a parametrilor interfazici. Totul e în ordine. Temperatura cuptoarelor e fixată între limitele stabilite de mine experimental, acum vreo patru ani. Conform tehnologiei primite la construcție, filamentele obținute plesneau destul de ușor, iar beneficiarii începuseră să ne trimită reclamații. Atunci m-am gîndit să-mi fac un cuptor mai mic, pentru experiențe, la care să pot schimba temperatura după voia mea. Ca să fiu sigur cu nu voi întîmpina piedici, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și, ca de fiecare dată cînd trec pe aici, intru în magazia de filamente, cercetez din privire stivele frumos rînduite pe sortimente, prind la întîmplare un capăt de filament și-l îndoi de mai multe ori să văd dacă nu plesnește, apoi merg la masa din colț și controlez registrul cu parametrii de lucru. Semnez paginile scrise de la ultima mea trecere pe aici, după care iau caietul cu rapoartele de tură, le citesc și semnez fiecare pagină în colțul de sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tu, acum... Ascultă, tovarășe Vlad! i-o taie fata scurt. Religia e una, protecția muncii e alta! Bine, dar ce contează pentru forța divină o supapă de siguranță pe traseul de azot?! se miră Vlad. Fata ridică brațul să-l plesnească, dar Vlad îi prinde mîna, i-o sucește brusc, astfel că fata face o rotație, scăpînd dosarul de sub braț, în timp ce Vlad îi ține cu dreapta mîna răsucită, iar cu stînga îi prinde celălalt braț și o apropie cu violență, sărutînd-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vie să-i ceri iubire, consolare, sfat, vorbă. Să vezi în radio o mobilă cuminte șt tăcută, fără muzică de jazz, ci numai cu „jurnal“? Nici azi nu am primit nimic de la tine și sunt 12 zile... Cred că vor plesni coardele inimii de atâta așteptare. Cum ar răsuna oare pocnetul inimei mele în singurătatea odăii tale? Zilele trec... au trecut două luni aproape, mai sunt 22, dacă nu va fi toată viața ce-mi mai rămâne de trăit. Pe la 15
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prima pâine albă de la război încoace, dar chiar albă, albă ca înainte de război. Un eveniment. Lumea se bătea la coadă ca s-o capete; la coafor - coaforul din cartier, acum naționalizat -, o coafeză îi spunea alteia: „Cred că am să plesnesc; am mâncat pâine albă de 140 de lei, două pâini de câte 76 de lei“. [...] II 1 decembrie [1950], vineri Camera e încă plină de flori. Am împărțit crizantemele cu Papà - închipuie-ți că iarăși s-a furat candela (aceea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
supărată? Suze ridică din sprânceană. Atâta tot? Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit un vas de sânge! — I-a plesnit un vas de sânge? Suze mă privește cu gura căscată. Unde? — În... bărbie. Se așterne tăcerea. Suze rămâne împietrită în mijlocul străzii, și expresia începe să i se schimbe. — Bex... Hai mergem să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Credeam c-o să-i vină să te arunce de la etaj! C-o să fie ca un taur furios! A fost foarte furioasă! mă corectez în grabă. A fost atât de furioasă, că... i-a plesnit un vas de sânge! — I-a plesnit un vas de sânge? Suze mă privește cu gura căscată. Unde? — În... bărbie. Se așterne tăcerea. Suze rămâne împietrită în mijlocul străzii, și expresia începe să i se schimbe. — Bex... Hai mergem să ne uităm la hăinuțe pentru bebe! zic iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Cu mâini tremurătoare, îmi înșfac geanta și-mi iau haina. — Ce faci? Glasul îi e și mai aspru. Becky, unde te duci? Mă uit la el și simt că îmi plesnesc creierii. Trebuie să scap. Din apartamentul ăsta, din viața mea, din porcăria asta îngrozitoare. Am nevoie de un loc liniștit; de un sanctuar. De un loc în care să-mi găsesc pacea sufletească. — Mă duc la Tiffany, zic cu plânsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-o arunci pe o apă curgătoare” <endnote id=" (137, p. 110)"/>, de unde va ajunge În „Apa Sâmbetei” și, de acolo, În tărâmul strămoșilor mitici. Pe de altă parte, țăranul român crede că, dacă o icoană trosnește, cade, se rupe, plesnește etc., este un semn de piază rea, „e rău de moarte”, este „cea mai mare nenorocire a casei” <endnote id="(137, p. 148)"/>. 4. Infanticid ritual În Europa În vederea Înlocuirii sau a dublării acuzei de deicid - pentru alimentarea sentimentelor iudeofobe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar nici să se afișeze cu opinii de a căror valabilitate nu era convins. Ca să ajungă la răspunsurile cele bune se documenta îndelung, aduna exemple peste exemple, le confrunta, făcea sondaje. Avea îndoieli și după 60 de ani, cînd alții plesnesc de certitudini. Scrupulele sale contrastează izbitor, mai ales, cu reacțiile pripite de unora dintre pretinșii „reformatori”, cu ușurătatea lor de a lua ori de a anula anumite măsuri în învățămînt. Atît în teorie, cît și în practică, Profesorul era pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de prezentă ca ea. Winslet se azvîrle în emoțiile personajelor ei cu o aviditate de-a dreptul fizică încă și mai lipsită de reținere atunci cînd se întîmplă ca emoțiile respective să fie negative, urîte, înspăimîntătoare ; îndeosebi pe acelea le plesnește cu setea și totodată cu precizia unei tenismene care trimite o bombă. Majoritatea starurilor, chiar și atunci cînd joacă personaje antipatice (nu personaje negative supradimensionate alea plac pentru că sînt spectaculoase , ci personaje de dimensiuni obișnuite mînate de emoții pe care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
noștri de cununie. Aceeași apăsare în nesiguranță și aici! Se aștepta cu sufletul la gură prăbușirea iminentă a frontului de la Iași! În seara de 23 august 1944 se difuzează comunicatul privind ieșirea României din războiul contra puterilor aliate. Axa faimoasă plesnise din toate încheieturile și se zvârcolea mergând spre înfrângere! În această situație, nașii încarcă o parte din avutul lor într-o căruță și astfel plecăm, eu și soția, spre refugiul din munții Buzăului. În primele ore ale dimineții de 24
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
piciorul stâng (nu-i glumă, s-a întâmplat!), dar chinezii de obicei erau serioși și ne dădeau doar mărfuri de bună calitate. La sosire la Constanța camioanele aveau "apă în radiatoare", a dat un ger năprasnic și toate radiatoarele au plesnit. La destinație, chinezii au sesizat, spre surprinderea lor, starea mașinilor și cum chiar în acele zile se afla la Beijing ministrul comerțului exterior din România, însoțit de un grup de directori de întreprinderi, printre care și cel de la "Steagul Roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de cap. Aceste ameninț)ri erau oare inspirate de secretarul de stat? De președinte? Sau Alsop - un simplu cet)țean american, dar, În același timp, prin poziția sa, un om al destinului - și-a luat asupra lui misiunea de a plesni din biciul destinului că un dresor În arenă unui circ În cel mai pur stil Toulouse-Lautrec. Israel, spune Alsop, nu s-a adaptat la faptul c) relațiile Americii cu ț)rile arabe s-au schimbat. „O asemenea adaptare este acum
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
edițiile lucrărilor mele, fluturii pe care i-am descris ca pe niște noi descoperiri. De câteva din descoperirile mele s-au ocupat alți cercetători; unele poartă numele meu. Un exemplar dintre acestea, (Mc. Dunnough) Eupithecia nabokovi, pe care l-am plesnit Într-o noapte din 1943 pe un geam cu vitralii din reședința Alta a lui James Laughlin În statul Utah, Își are locul său filosofic În spirala tematică Începută Într-o pădure de pe malul râului Oredej pe la 1910 - sau poate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ia de mână, grijuliu, așezându-l pe laviță, lângă vatră. Te doftoricesc eu! Oamenii mă cercetează nu numai pentru suflet... Zic ei că-s mai dihai vraci decât pustnic, adaugă și râde vinovat. Pacatele mele, ți-o fi foame! spune, plesnindu-se deodată cu palma peste frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan zâmbește ostenit: Sihastrul Daniil, desigur... Înțeleptul Daniil... De mult doream să te cunosc... Ridică-te! Îi întinde mâna. Doamne! Nu-s vrednic de așa cinste, îngână Daniil gâtuit de emoție. Să... să nu te mai cunosc... Măria sa Ștefan Vodă! plesnește el palmă de palmă minunându-se, cu bucurie. Ștefan, cu un rânjet amar, sarcastic: Întocmai! "Io Ștefan Vodă, din mila lui Dumnezeu, Mare Voievod și Mare Domn a toată Țara Moldovei!" În carne și oase!...Mai ales oase!... "Magnific"! rostește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întins mâna; îți tremura... Și glasul îți tremura... Mă uitam peste capetele descoperite ale norodului; mi se pusese un nod în gât când v-am întrebat: "Cu voia voastră iastă-vă să vă fiu domn?!" Și noi am răcnit să ne plesnească bojocii: "Să ne trăiești întru mulți ani, Măria-ta!!!" Vezi bine, ne-a fost gura aurită. Atunci mi-am jurat să fiu domnul unei Moldove libere, neatârnate. Am știut că voi plăti pentru aiasta. Și, Doamne, cât am visat!... N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă cu degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de somn... Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne iartă-mă! se plesnește el cu palma peste gură. Acu dormi. Adormi. Somn ușor, Măria-ta... Ia un lemn, se așează pe un scăunel și începe să cioplească o lingură. Ștefan, cu capul proptit în palme, luptă cu somnul, bolborosește cu limba încleiată: Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
botu' pe labe "a mai mare, a mai tare împărăție de pe fața pământului", adaugă pârcălabul Luca Arbure, un bărbat trecut de prima tinerețe, uscat dar vânos, colțuros, cioplit parcă cu barda dintr-un trunchi de stejar cioturos. Ce palmă! Am plesnit-o! spune Ștefan. Să recunoaștem că ne-au ajutat și vecinii, nu pe cât am sperat -, oricum, cinci mii de secui, două mii de lehi și aproape două mii de unguri, e ceva. Altă dată și mai vârtos. O să ne coste palma aiasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]