1,904 matches
-
ați... N-are vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat de transpirație, privirea calmă, clară. Ochii nu clipesc decât la mari intervale. Și-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat, iar prietenul meu azvârli cu un bolovan În uriaș. Zdruf! - pietroiul Îl plesni În gură și-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat să mă șterg, dar căpetenia negrilor mă opri. - Nu pune mâna. Gula o să vadă și de tine. Suge la pielea asta, dacă zici că știi cum să faci, și nu Înghiți toată apa o dată. Pielea de pe chip parcă Îmi plesnea. Am Început să sug la bucata aia de piele. Apa avea gust de mâl și era cam dulce. Limba Îmi era uscată și mi se umflase toată. - Mai vreau, am zis după ce am simțit că nu mai aveam ce suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
izbi pe Enkim cu putere, azvârlindu-l cât colo, dar el se ridică Într-o clipită și, luând de jos un pietroi, i-l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase cu botul căscat și prinse a se târî de-a-ndaratelea. Îl plesni pe Enkim cu coada fără să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar Îndărătul șirului de colți din față. Vârful suliței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva. Iar eu: - Jocul vostru nu merge și mai departe? Izbucniră cu toții În râs și se plesniră cu palmele pe coapse, privind de la unii la alții, iar N’jamo nu se mai abținu și mă luă În brațe, pupându-mă fericit, după care Îi Îndemnă pe cei ce jucau să-i dea drumul mai departe. Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-o noapte, ne-a trezit un scârțâit cumplit, iar ghețarul a prins să pârâie și să se clatine ca un bulumac pe apă, de-au Început cu toții să strige Îngroziți, numai că Cipusikii râdeau de mama focului și se plesneau peste coapse. - Las’ că vedeți voi la răsăritul soarelui, ne amenințară ei, iar Nunatuk mă drăgosti cum știa ea mai bine În noaptea aceea. Zicea că e de bine s-o Împuiez În asemenea noapte și că aveam să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebă Kikil. - Îl legăm și-l târâm după noi. Să muncească pentru noi cu brațele și cu picioarele, ca să-l dezvățăm să mai dea din gură. Logon fornăi, gata-gata să scuipe din nou, dar mărunțeii Îl Învățaseră deja și-l plesniră cu putere, Îndoindu-l de șale. M-am apropiat de el. - Ce te-a făcut să bați atâta drum după mine, măi Logon? Ce poftești tu? Nu-mi răspunse. - Și mai ziceai că ești fiul lui Minos, care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot Îmi năpădea ochii, Împiedicându-mă să văd. Cineva Îmi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte, au transportat lîngă bordură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și roșii din Sudul Îndepărtat, cu ochii albaștri și păr blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe, și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chibrit. În acest moment fratele meu izbucnea În hohote exuberante, „ha, ha, ha“ și mă Împungea cu degetul În coaste. Ceva mai Încolo, doi negri, care urmăriseră mișcările elefantului cu ochii holbați, se priveau zîmbind tîmp, se Îndoiau chicotind și plesnindu-și palmele peste genunchi și Începeau un schimb de Întrebări și răspunsuri, ritmat, ca un cîntec. — Ăsta face treabă, nu glumă, nu-i așa?! Da, da! Nu se-ncurcă defel! Și nu zice nici „pîs“, nu-i așa? — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre pămînt. Și-ncepe să-l tragă! spune celălalt legănîndu-și capul ca și cum ar trage ceva. — Și zice „Hei-rup!“, spune unul. — Și zice „Gata, băiete, am pornit-o!“ răspunde celălalt. — Ha, ha, ha, ha! și se Înăbușă de-atîta rîs și se plesnesc peste coapse tot povestindu-și isprăvile elefantului. Între timp s-a ridicat și cortul-cantină - o copertină uriașă, fără pereți laterali -, iar acum Îi vedem pe artiști șezînd la masa lungă, instalată sub copertină, luîndu-și micul dejun. Iar mirosul mîncărurilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
hotărâri, pe care deja spune el că le-a luat. Păi se pare, că nu a fost în stare să stea de vorbă nici măcar cu liderii partidelor din alianța de guvernare, pe tema regiunilor, udemeriștii cei habotnici merg tot înainte, plesnind de zor din bici pe lângă boii pedeliști trimiși special pe la televiziuni, ca să mai spele, cât de cât, obrazul plin de flegme al premierului, care primește, primește sărmanul de la toată lumea, pe lângă șuturile date în părțile moi de Băsescu. Numai un mare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se ia de om, ca râia de omul sănătos? Dacă era doar chelu' din capu' satului, mai treacă, meargă, îl înțelegeam mai ușor, ziceam că a luat-o puțin la cap și ce nu spune omu' la beție? O mai plesnește săracul și aiurea, fiindcă, atunci când vorbește trăscăul, diplomația e mai moartă decât scroafa din coteț. Dar acest chel național, este ăl mai prima personaj din capul stânii pedeliste, (na, că eram să spun cooperatiste, deoarece toată lumea știe acum, că prin
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mulți, vreo cinci, așa, să am cu cine-mi pune mintea. - Adevăru’ e că o fi el profu’ mic, da’ e bine legat, se bagă o șatenă cu ochii verzi. O privesc cu coada ochiului: blugii cu ținte stau să plesnească pe ea. Piciorul cambrat corect, fundul în formă de pară. Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-te și joacă șotron în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că din cauza frigului din casă am făcut apă la genunchi, că mi-a pătruns reumatismul până în cele mai mici oase. În felul ăsta câștigam timp. Piciorul pocit de petarda de la Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea. Destul de agasat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă chiar dacă roțile căruții trec peste ele. Vulturii le iau în gheare, le ridică în slava cerului, de unde le lasă să cadă de pe vreun colț de stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca oțelul. Urcând agale, nici nu știi cum ajungi pe vârful înalt abia de 266 metri, pomenindu-te iarăși și-n deplină singurătate, cu cerul drept acoperiș. Pe stâcile de grez sur, se soresc șopârle cu dungi de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
soiul de pietre scumpe.. ”. (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: piperniciți cotrastelor gâlgâie viața ghiolurile pietre scumpe covata 2.Subliniați expresiile frumoase. 3. Răspundeți la întrebări: Ce animale întâlnești la Beștepe? Cum le plesnește vulturul carapacea? Ce înălțimi au munții vechi din nordul Dobrogei? Caleașca cu cai de aur de la Hârșova „Un monument istoric, unic în peisajul turistic din Dobrogea și România, este cetatea de la Hârșova. Particularitatea acesteia constă în faptul că se păstrează
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vine! se căi. — Trage mai tare! îndemnă vulpea. S-au prins mulți pești, de aceea nu vine ușor coada. Ursul a smuncit una zdravănă și pac! i s-a rupt coada tocmai de la rădăcină. Când s-a întors mânios ca să plesnească vulpea, aceasta era departe. Și așa a rămas ursul făra coadă, „pescuind". Aceasta însă e poveste, care ne face să râdem, dar nu-i adevărată. De când sunt urșii urși, ei n-au avut coada lungă, ei, ca și cei de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Unde te duci?“, și atunci am știut că totul se terminase. L-am lovit cu pumnii și chiar am încercat să-i zgârii obrazul cu unghiile. Pentru prima și unica dată în viața lui, tata a înjurat și m-a plesnit tare peste față. După aceea, toți am fost foarte tăcuți. În mașină, în drum spre casă, mă prefăceam că dorm, dar în realitate țineam ochii bine închiși și vedeam luminile de pe șosea trecând peste fața mamei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]