2,367 matches
-
și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să vorbească mult, mai ales despre cele ce continuau să se întâmple la revistă și care nu-i puteau aduce decât o apăsare cu fiecare zi mai greu de suportat. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întrebat, învârtind bețișorul subțire prin aer, deasupra capului lui. „Aștept să ascult mai departe.“ „Nu cred. Nu trebuie să minți.“ Cum să spună? zicea mai departe, după o altă pauză. Toate câte le gândise nu fuseseră numai ca să-și alunge plictiseala, închipuindu-și ce-ar face dacă ar exista vreo șansă să iasă din spital; ci pur și simplu izbucnind în mintea ei, asemenea unei lumini, ca o lămurire. Ca o lămurire lipsită de orgoliu. De aici a pornit totul, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și invidia sub o mască de indiferență față de cele mult prea lumești, în acea cameră unde el, Andrei Vlădescu, se ducea adesea pentru că nu o dată discutau chestiuni cu adevărat interesante despre cultură, artă, mișcarea literară, dar de multe ori din plictiseală, iar alteori pentru că nu avea cu adevărat unde să se ducă și suporta greu singurătatea și unde a mers o dată și încă o dată și cu Domnița, după ce îi povestise cu amănunte despre întâlniri, iar una din acele vizite nimerindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de la ce doreau ei, încât, la sfârșitul obositoarei lui cuvântări, când avea să propună un vot de blam lui Meme, noi să-l urmăm în sensul dorit de el din teamă sau convingere sau bruscă iluminare sau oboseală sau plictiseală sau un profund sictir sau toate la un loc, nu avea importanță, numai să-l urmăm. Vorbind cu tonul lui aspru-moale, părintesc. Îl vezi? îl vezi? îmi șoptea Rodica Dumitrescu în ureche - atunci când Ilușcă s-a oprit un timp, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când vei observa iarăși alte petice neacoperite și așa ar putea continua încă multă vreme, până realitatea va refuza să se mai arate, plictisită, sau îți vei spune că nu mai există vorbe, dar ți-o vei spune tot din plictiseala repetării - toate acestea la un loc, prin urmare, puse în vorbe, par confuze, încâlcite, complicate, obositoare și îndepărtând de la mersul povestirii despre mersul faptelor. Dacă va fi gândit asupra lor și Andrei Vlădescu, asta va fi mai târziu, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala sau pur și simplu nevoia să rămână singur și să bea o cafea în liniște, eventual numai în compania unui om pe care l-ar fi ales el. Cemeilă zicea acum că el se află la al patrulea mescal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente două-trei cuvinte pe care doar accentul francez le făcea să sune cât de cât agreabil. Și, între două zâmbete, maxilarele lui se loveau ritmic. Semn de mare plictiseală. Contele se străduia să-și țină bărbia înfiptă cu ostentație înainte, fiind convins că astfel își consolida imaginea de om hotărât, combativ și intransigent. Încă nu aflase că ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc. Nu aprinse nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
târziu - inimaginabilă cheltuială! -, dar contele se văita că simte totuși frigul de afară. Ceva mai devreme, Toinette sporovăise despre un spectacol la care insista să meargă. Până la urmă, acceptase să-i îndeplinească dorința, gândindu-se că va scăpa măcar de plictiseală. Acum, însă, avea unele îndoieli. Cu siguranță, sala nu va fi suficient de bine încălzită. Iar perspectiva de a sta câteva ore înțepenit pe un scaun rece, îmbrăcat cu mantaua lui îmblănită și cu bicornul pe cap, îl întrista de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
instalației de aer condiționat care funcționa tot anul umplând camerele, printr-un sistem de orificii și tuburi, fără zgomot, cu brizele reconstituite și filtrate ale Golfului Mexic și eliminând bioxidul de carbon produs de membrii familiei, fumul de țigară și plictiseala. Mașinăria centrală a marii instalații dătătoare de viață pulsa undeva în măruntaiele izolate acustic ale casei, ca un instructor de la Crucea Roșie ținând cadența la niște cursuri de respirație artificială: „Inspirați aer bun, expirați aer rău, Inspirați aer bun...“ Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de nădejdea de a scăpa de frigul și ororile iadului său personal. Acolo, în sală, așezat în fața podiumului, singur, cu trupul gârbovit, ascultându-ți vocea care trezește ecouri printre scaunele goale și-i împlântă tot mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul amărât, clătinându-l de disperare ca pe un ciomag, ca să scape de bâzâitul insistent care nu se mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Chartres Street trece încet un marinar. Pare foarte singur. Tânărul privi spre capătul aleii care dădea în Chartres Street. — Ăla? spuse el. Nu-i decât Timmy. — Timmy? întrebă supărat Ignatius. Îl cunoști? — Desigur, răspunse tânărul cu o voce grea de plictiseală. E unul dintre cei mai buni și mai vechi prieteni ai mei. Nu-i nicidecum marinar. — Cum? răcni Ignatius. Vrei să spui că-i numai costumat ca membru al forțelor armate din această țară? — Nu-i singura lui costumație! — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
serios un moment. Nu te mai scălâmbăi tot timpul. — Eu? Mă scălâmbăi? Ce vrei de la mine, țiganco? Voi ăștia v-ați gândit să formați un partid politic și să desemnați un candidat? — Să facem politică? O, Fecioară din Orleans! Ce plictiseală! — E ceva foarte important, strigă Ignatius, preocupat. Îi va arăta el Myrnei cum se injectează sex în politică. Deși nu m-am gândit mai înainte la aceasta, voi s-ar putea să dețineți cheia viitorului. — Și ce vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly. — Nu sună atât de groaznic. Mi-am imaginat că te cheamă Horace sau Humphrey sau așa ceva. Foarte bine, să nu ne dezamăgești. Pregătește-ți cuvântarea. Îți garantez că va fi o mulțime de lume. Aproape toți sunt morți de plictiseală și de descurajare, așa că se vor lupta pentru invitații. Sună-mă și vom stabili data exactă. — Nu neglija să subliniezi importanța acestui conclav istoric, spuse Ignatius. Nu vrem nici o persoană nestatornică în nucleul grupului nostru. — S-ar putea să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy. Iau eu legătura cu Reilly. — Da, domnule. Făcu o plecăciune adâncă și ieși ca din pușcă din birou. Domnul Levy ținea ușa deschisă. — Ajunge să te apropii de Levy Pants și ești pe dată asaltat de tot felul de plictiseli și aspecte deprimante. Locul ăsta nu poate fi lăsat fără supraveghere nici o clipă. Dacă cineva vrea s-o ia mai încet și să nu-i pese, e mai bine să se lipsească de o companie ca Levy Pants. Gonzalez nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Evului Mediu și ultimul vlăstar al unei familii distinse, strălucite și patrioate. Vine aici să se odihnească, a explicat Monsignor confidențial, tratându-l pe Amory ca pe un egal În vârstă. Eu am misiunea să-i ofer un refugiu din plictiseala agnosticismului și socot că sunt unicul om conștient de faptul că bătrâna sa minte cumpătată este de fapt dezorientată și că tânjește după o proptea solidă, cum este biserica, de care să se ancoreze. Primul prânz luat Împreună a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory? — Nu mă-ntreba. Aceleași chestii, presupun. O lună sau două la Lake Geneva - contez pe tine să mă vizitezi acolo În iulie, știi -, pe urmă voi fi la Minneapolis, ceea ce presupune sute de dansuri În aer liber, colindarea localurilor, plictiseală. Dar, Tom, adăugă el, Însuflețit brusc, nu crezi că a fost un an grozav? — Nu, a declarat apăsat Tom - un Tom nou, Îmbrăcat la Brooks, Încălțat la Franks. Am câștigat acest joc, dar cred că n-am chef să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sosit la Princeton și s-a amestecat În mulțimea de studenți care umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame și rezolva ecuații de la șase dimineața până la miezul nopții. — Na, Langueduc, dacă aș folosi formula asta, care ar fi poziția punctului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de studenți care umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame și rezolva ecuații de la șase dimineața până la miezul nopții. — Na, Langueduc, dacă aș folosi formula asta, care ar fi poziția punctului A? Langueduc Își mișcă leneș corpul Înalt de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ia meditații și trebuie să studieze pe parcursul trimestrului, de ei mi-e milă, Îl anunțase el pe Amory Într-o zi, cu o camaraderie vlăguită, exprimată prin felul cum Îi atârna țigara pe buzele palide. Pentru mine ar fi o plictiseală mortală, există atâtea altele de făcut la New York În timpul semestrului. Oricum, presupun că habar n-au ce pierd. Atitudinea domnului McDowell degaja o asemenea impresie de cumetrie, Încât Amory aproape că-l Îmbrâncise prin geamul deschis când rostise cuvintele respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mereu că ești un sclav al cocteailurilor. — Cum și sunt, de fapt. — Și mai susții că ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic de voință. Sunt robul emoțiilor mele, al plăcerilor, al urii mele față de plictiseală, dar mai ales al dorințelor... — Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar al unui singur lucru: al imaginației tale. Nu Încape Îndoială că spui lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu mă gândesc niciodată la bani! DOAMNA CONNAGE: Banii nu-ți rămân suficient de mult În mână ca să te gândești la ei. ROSALIND (suspină): Presupun că Într-o bună zi o să mă mărit cu o tonă de bani, numai din plictiseală. DOAMNA CONNAGE (cercetează carnețelul), Am primit o telegramă din Hartford. Vine și Dawson Ryder. Ăsta-i un tânăr pe placul meu - Înoată În bani. Cred că dacă tot te-ai săturat de Howard Gillespie, ai putea să-l Încurajezi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din anii 1860. De afară se aude zvon de muzică - foxtrot. ROSALIND șade pe divan. Îl are În stânga pe HOWARD GILLESPIE, un tânăr searbăd, de vreo douăzeci și patru de ani. Tânărul este În mod clar foarte nefericit, iar fata moare de plictiseală.) GILLESPIE (moale): Ce vrei să spui când Îmi zici că m-am schimbat, nutresc aceleași sentimente față de tine. ROSALIND: Dar mie Îmi pari schimbat. GILLESPIE: Acum trei săptămâni ziceai că-ți place de mine fiindcă am o mutră atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreo bombă sau pe vreun amărât de bolșevic inocent să prindă din zbor un glonț de mitralieră... Tom Își pierdea răbdarea sub acest tir neprietenos Împotriva conexiunii dintre el și The New Democracy. - Dar ce legătură au toate astea cu plictiseala ta? Amory a decis că aveau o legătură destul de strânsă. - Eu unde mă potrivesc? a Întrebat el. Ce rol am? Să perpetuez specia? Romanele americane ne fac să credem că „băiatul american sănătos“, Între nouăsprezece și douăzeci și cinci de ani, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a deschis portiera și, urcându-se, Amory s-a așezat la mijloc, pe bancheta din spate. Și-a examinat curios tovarășii de drum. Principala caracteristică a tipului spătos părea a fi o nemărginită siguranță de sine, contrabalansată de o uriașă plictiseală față de tot ce-l Înconjura. Partea feței ițită de sub ochelari dădea impresia că e ceea ce se numește „puternică“. Niște colaci de grăsime, nu neapărat caraghioși, i se stratificaseră sub bărbie. Undeva deasupra lor era o gură mare, cu buze subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]