7,062 matches
-
pe care l-am primit de Crăciun când aveam trei ani. Asta se întâmpla pe când tata lucra în fabrică și noi locuiam în oraș într-o casă mică și albă cu un acoperiș adevărat, sub care puteai să dormi când ploua, nu unul de tinichea prin care să se scurgă apa prin găurile cuielor, ca acolo sus pe deal. De Crăciun atunci, au venit oameni în vizită la noi. Mereu trecea câte cineva pe la noi, oameni care intrau suflând în pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
piele și trebuia s-o spăl cu săpun. Nu puteam să mă joc nici în spate, pe deal, fiindcă era plin de șerpi, așa că m-am obișnuit să mă joc pe verandă și în casă. Cenușa era distractivă numai când ploua. Atunci puteai s-o aduni în bulgări ca pe ciment și să construiești diguri, lucru ușor de făcut, cu toată apa care cobora de pe dealuri când ploua. De ploaie trebuia tot timpul să ne temem în casa de pe deal. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să mă joc pe verandă și în casă. Cenușa era distractivă numai când ploua. Atunci puteai s-o aduni în bulgări ca pe ciment și să construiești diguri, lucru ușor de făcut, cu toată apa care cobora de pe dealuri când ploua. De ploaie trebuia tot timpul să ne temem în casa de pe deal. După ce ne-am mutat acolo, am aflat despre cei dinaintea noastră, care au plecat cu mult înainte din cauză ca era prea periculos să locuiești în casa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ploaie trebuia tot timpul să ne temem în casa de pe deal. După ce ne-am mutat acolo, am aflat despre cei dinaintea noastră, care au plecat cu mult înainte din cauză ca era prea periculos să locuiești în casa aceea când ploua. Sigur că acoperișul ne făcea probleme, nefiind reperat de atâta vreme, dar necazul cel mare era cu fundația. Dealul era făcut doar din lut, iar când ploaia venea în jos pe deal, fundația se scufunda în noroiul moale. De-aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aceea. Tanti Mae s-a supărat totuși pentru că ei îi plăcea grătarul acela și a zis că putea să stea și să-și imagineze că sunt trandafiri pe el, chiar dacă nu erau. Trenulețul meu era un lucru minunat, totuși. A plouat prin toată camera. Mai întâi a ajuns pe sub tunel, apoi peste o cutie veche de pantofi pe care am acoperit-o cu hârtie creponată ca s-o fac să arate ca un deal verde, apoi a coborât de pe cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la Școala Districtuală Elementară. Acesta era numele școlii generale din oraș. Era departe de casa noastră. Dimineața trebuia să cobor dealul și să traversez orașul ca să ajung acolo, fiindcă era la poalele dealului opus celui pe care locuiam noi. Când ploua, îmi luam cizmele ca să pot să cobor dealul. După aceea trebuia să le car după mine prin oraș și erau mereu ude și pline de noroi, mă murdăream de la ele și-mi stricam temele pentru acasă. Școala era o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fusese la un moment dat, ori el, ori tatăl lui. Nu mi-a spus niciodată nimic despre bunicii mei. Cele mai multe ateliere mecanice nu erau decât niște garaje din tinichea cu canistre de ulei puse în față sau pe alei. Când ploua, apa din șanțuri nu era niciodată curată, ci bătea mereu înspre purpuriu și verde, cu pete care se transformau în orice voiai tu dacă-ți plimbai degetul prin ele. Nu cred că mecanicii se bărbiereau vreodată și mă întrebam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
da seama când venea luna martie. Era atunci când pinii șuierau pe vreme însorită, iar lutul se usca și zbura sub formă de nori cenușii peste cenușă, până când nu îți mai dădeai seama că a fost acolo. Însă în aprilie, când ploua și lutul se înmuia, cenușa se vedea din nou și te bucurai că e acolo ca să poți călca fără să-ți intre apă în pantofi. În seara aceea, erau lumini puternice lângă școală, unde puseseră cortul. Era prima noapte, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să se ducă să se culce, dar mamei îi era frică să coboare dealul noaptea numai cu mine. Tanti Mae a fost până la urmă de acord să vină, așa că am plecat cu toții după cină. Eram în aprilie, dar încă nu plouase deloc. Vânturile de martie stăruiau încă, măturând dealurile și făcând pinii să se încline. Nu era o noapte senină, din cauză că norii se plimbaseră toată ziua pe cer și se hotărâseră să rămână și peste noapte. Nu erau destui însă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
deoparte. Aș fi vrut să fiu și eu unul dintre copiii aceia care mergeau remorcă și-și atârnau picioarele peste tăblia lăstată din spate și să simt cum mă învăluie vântul. Singurul moment nepotrivit pentru așa o cursă era atunci când ploua. Femeia care vorbea cu tanti Mae era genul care nu tăcea deloc. O vreme a vorbit despre fabrică și despre cum n-ar fi crezut vreodată că o să lucreze la vârsta ei, și într-o fabrică, nu alta, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în noroi puteam să văd găurile pe care le făceau viermii și găurile mai mari făcute de niște gângănii. Mă întrebam cum o fi să trăiești pe jos, prin noroiul umed, cu apa curgând pe tine de fiecare dată când plouă, cu casa riscând să-ți fie distrusă când se întâmpla să calce cineva pe ea, sau să fii prins înăuntru când cineva doar acoperea deschiderea și să nu mai poți să ieși de acolo. Mă întrebam ce se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ore în șir. Am deschis ușa de la intrare și am aprins luminile în atelier, niște neoane fără milă care luminau orice colțișor întunecat și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii pelerinei de ploaie căzuți. Fără șuvița de păr care îi venea peste față, avea o figură de-a dreptul urâtă. Oasele erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bun. Am ridicat din umeri. —Să zicem că nu-mi place ideea să torn pe cineva, și acum o s-o lăsăm baltă, bine? Am plecat înainte să apuce să-mi mulțumească. Oamenii recunoscători fac să-mi crească tensiunea. 21tc "21" Ploua puternic când am plecat din apartamentul lui Harriet. Poate că ploaia mi-a adus aminte de un ceas care prezicea vremea, pe care îl primisem de ziua mea cu mulți, mulți ani în urmă. Era o cabană elvețiană cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
destul de puternică. Așteptând lângă ea, în tăcere, pulsul grăbit; așteptând până inima ei a încetat să bată, sângele să curgă. M-a trecut un fior. Ajunsesem acasă. Am parcat la locul obișnuit, vizavi de studioul meu, pe o alee lăturalnică. Ploua încă, dar nu așa de tare. Cerul începea să se usuce. Mâine, dacă Londra va fi norocoasă, deasupra orașului cerul va fi senin. Am oprit motorul și am ieșit, punând pe mine haina mea de ploaie din cauciuc. PVC-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine am devenit cu timpul ca doi alchimiști care se străduiesc să stoarcă aur din materiile cele mai impure. Când soarele se lasă așteptat la Stockholm, el mă întreabă neliniștit: - E ceva de povestit azi? - Se pare că stă să plouă, îi răspund eu din camera ocultă a inimii. Căci ploaia e evenimentul numărul unu al acestui oraș modern. Toată ziua mă plimb prin umezeala și întunericul inimii lui. Și asta, pentru mine, e cel mai bun lucru care mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o fumează, acest prieten fidel al unui păr uriaș și strâmb, parcă decupat cu ciobul verde al sticlei de lapte. Țin minte că zâmbeam și, chiar dacă afară ploua torențial, lucru care înrăutățea și mai tare starea mea sufletească, chiar dacă părul lui Bogdan era verde, asta n-a fost un impediment. Începu, aproape distrus și zgâriat, un animat celebru cu Daffy Duck, surprinzându-mă, întrucât nu mă așteptam. - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la piept băiețelul lor de numai un an. Din când în când, Cristi își arunca privirea în oglindă ca să se asigure că acolo, în spate, totul este în ordine. Niciodată nu-i plăcuse să circule noaptea. Iar dacă mai și ploua, drumul se transforma într-un adevărat coșmar. Asfaltul ud parcă devenea mai negru decât de obicei în timp ce marcajul aproape că nu se mai vedea. Lumina farurilor vehiculelor ce veneau din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aproape că nu se mai vedea. Lumina farurilor vehiculelor ce veneau din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea opac și era nevoit să reducă viteza până aproape de oprire deoarece nu mai vedea nimic în față. Acum ploua de-a dreptul torențial iar ștergătoarele abia mai făceau față șuvoaielor de apă ce cădeau de sus. Alaltăieri seară, se juca cu juniorul în camera sa. Împreună cu soția îi făcuseră băița de seară acestuia și acum Ileana îi pregătea masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui încercare se petrecu aici. De asta găsirăm noi urmele astea acilea! spuse mândru nevoie mare Vasilică. Cred că dacă mergem mai înapoi, mai găsim alte semne la fel cu astea. Aiurea, nu mai găsim nimic! Nu uita că a plouat binișor astă noapte și pe deasupra au mai trecut pe aici o mulțime de alte camioane care au șters orice indiciu. Ochii lui Cristi își reveniseră de acum și vedea acum mai bine. Numai un punct luminos mai stăruia în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pună sângele în mișcare. Cei doi mergeau pe marginea unei viroage adânci care cobora de undeva dinspre vârf ca un deget uriaș întins pe pământ. Judecând după tufele de pipirig și mentă sălbatică crescute printre bolovanii înghesuiți în vale, atunci când ploua pe acolo se forma un torent. Cristi căuta un loc pe unde să poată trece pe partea cealaltă fără să se murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura printre trunchiurile drepte ale molizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moș Calistrat. Își șterse fruntea cu batista. Deocamdată nu-i era frig, dimpo trivă, transpirase chiar. Tricoul subțire cu care se îmbrăcase dimi neață, era ud în spinare. Însă noaptea stătea să vină iar dacă pe deasupra mai și începea să plouă, i-ar fi prins bine o haină mai groasă. Straiele primite de la Calistrat rămăseseră acasă, în graba cu care plecase, uitase să le mai ia. Când văzuse cum era îmbrăcat, moșul strâmbase din nas dar nu făcuse nici un comentariu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Judecând după panta abruptă, inspectorul se îndoia că un camion putea urca pe acolo. O mașină de teren sau un tractor ar fi putut străbate dar un alt mijloc de transport probabil că ar fi întâmpinat greutăți, mai ales dacă ploua. De acum vegetația începea să se rărească, după care dispăru cu totul. Ajunsese într-o zonă unde copacii fuseseră tăiați și o platformă largă i se deschidea în față. Aici, ceața era și mai deasă, limitând drastic vizibilitatea. Drumul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
linia Senta-Subotica; tîrguitul unor gîște Îndopate pe care le va aduce acasă În ajunul Anului Nou; beția cu niște ingineri ruși la Banović; scosul unei măsele În plin cîmp, lîngă o fîntînă cu cumpănă ; un miting de la care a venit plouat pînă la piele; sfîrtecarea lui Steva Bogdanov, geometru, care la o margine de pădure a călcat pe o mină activă și, doar cu o zi Înainte, jucaseră biliard; reapariția acrobatului aerului Aleksić deasupra Kalemegdanului; o gravă intoxicație cu alcool În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost o var ploioasă, producând pagube în recolte. După secere, grâul era făcut snopi și pus în mici clăi, numite „jumătăți”; fiind pătruns de apă, trebuia desfăcut și uscat, dar nu apuca să se mai usuce că a doua zi ploua iar. Pagubele au fost așa de mari, încât arendașul care „ținea” moșia lui Dumitru Rosetti n-a mai putut plăti arenda moșiei. Apoi, în august, s-a abătut asupra satului un uragan cu ploaie și ghea care putea și văzută
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
plugului la vale, băga plugul mai adânc, dar când mergea la deal scotea plugul mai în față căci altfel nu putea să fie tras e cele două vite slabe; așa că pământul s-a stricat, s-au făcut râpi, deoarece atunci când ploua tare, pământul nu era arat adânc, era spălat de ape. Astfel, pământul împărțit pe cap de locuitor s-a stricat. După cel de-al doilea război mondial a venit Partidul Muncitorescă Român și a format colective sau întovărășiri, adunând pământul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]