2,405 matches
-
mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare și de milă. În ce privește partitura iluzionistă a lui Ariel, chiar el numește această
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv. Prin el provoacă prima reversie de ordin moral a personajelor, dintre cele două ale desfășurării dramatice: remușcarea și pocăința celor vinovați de nedreptate, a doua, și ea înfățișată deja, fiind îmblânzirea celui nedreptățit, a lui Prospero. Deznodământul piesei este determinat de aceste două intervenții ale duhului, una comandată, însă executată cu fantezie de improvizație și peste așteptări, cealaltă datorată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare și de milă. În ce privește partitura iluzionistă a lui Ariel, chiar el numește această
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv. Prin el provoacă prima reversie de ordin moral a personajelor, dintre cele două ale desfășurării dramatice: remușcarea și pocăința celor vinovați de nedreptate, a doua, și ea înfățișată deja, fiind îmblânzirea celui nedreptățit, a lui Prospero. Deznodământul piesei este determinat de aceste două intervenții ale duhului, una comandată, însă executată cu fantezie de improvizație și peste așteptări, cealaltă datorată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi mâncat și „din pomul vieții”, atunci ar firămas veșnic în neascultare, adică, în păcat. Adam va pune numelefemeii sale „Eva, adică viață, pentru că ea era să fie mama tuturorcelor vii”<footnote Ibidem, 3, 20. footnote>. „Eva” este viața de pocăință a omului și singura lui calecătre Viață! Adam a cunoscut, deci, că „binele și răul” înseamnă „viațăși moarte”. Fără ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, Adam, mân-când și din roadele „pomului vieții”, ar fi putut să aleagă răul, deci, viața veșnică în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nerecunoașterea încălcării poruncii și înfruntarea lui Dumnezeu,prin acuzarea Lui pentru „nepriceperea” femeii, „ajutorul” pe careDumnezeu i l-a dat, toate acestea au dus la „alungarea din rai”.Credința este deci întoarcerea la Dumnezeu prin stăruința în ru găciunea smerită, pocăința sinceră, milostenia darnică și postul acceptat de în mod liber”<footnote † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Foame și sete după Dumnezeu înțelesul și folosul postului, Editura „Basilica”, București, 2008, p. 54. footnote> - o „refacere”, o „facere nouă” a legăturiicu Dumnezeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și acesta este Numele Meu. Nu voi danimănui slava Mea” (Isaia 42, 8); „Fără Mine nu puteți face nimic”(Ioan 15, 5).Împărăția lui Dumnezeu trebuia să însemne îndreptareatuturor după măsura arătată de Dumnezeu în Hristos, ceea ce erade fapt „întoarcere”, pocăință. Întrucât, moartea Sa avusese loc dincauza păcatelor lumii (Romani 4, 25), astfel, Învierea Sa este chemarea cea mai puternică la pocăință, iar nu de înălțare a oamenilorla cer. Adevărul vieții prin Învierea lui Hristos a sfințit viața Lui casingura cale
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
5).Împărăția lui Dumnezeu trebuia să însemne îndreptareatuturor după măsura arătată de Dumnezeu în Hristos, ceea ce erade fapt „întoarcere”, pocăință. Întrucât, moartea Sa avusese loc dincauza păcatelor lumii (Romani 4, 25), astfel, Învierea Sa este chemarea cea mai puternică la pocăință, iar nu de înălțare a oamenilorla cer. Adevărul vieții prin Învierea lui Hristos a sfințit viața Lui casingura cale către Dumnezeu: „Nimeni nu vine la Tatăl Meu decâtprin Mine” (Ioan 14, 6); „Eu merg la Tatăl” (Ioan 16, 16): „Eu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sfântul Vasile cel Mare, Asceticele, PSB 18, EIBMBOR, București, 1989,pp. 499-500. footnote>. Fiind ispitit, David, care nu făcea nimic fără să întrebe pe Dum-nezeu, și-a recunoscut vinovăția umplerii de sine, când nu a mai în-trebat pe Dumnezeu. Dar pocăința lui a făcut-o Dumnezeu „tronullui David” (Luca 1, 32) ca izvor al milei de la „Tronul harului”(Evrei 4, 16). Petru se afunda în valuri, când n-a mai privit la Mântuitorul care mergea pe apele învolburate (Matei 14, 30
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
temelie; cel care seva bizui pe ea nu se va clătina. (Isaia 28, 2, 5, 9-10; 14-18).Predica apostolică avea în vedere în primul rând vădirea vinovăției poporului pentru uciderea lui Hristos (Faptele Apostolilor 2,36-38) ca o zguduire în vederea pocăinței, căci Hristos „a înviat rupând durerile morții” (Faptele Apostolilor 2, 36). Neintrarea prin„Ușă”, nu va fi o „neputință”, ci o „vinovăție” a lumii (Ioan 16, 7-9),din care cauză nu va putea vedea pe Dumnezeu. Aceeași Luminălină a sfintei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sa;„Toată ziua mă împresoară ele ca apa și toate mă potopesc deo dată” (Psalm 87, 18); „Ca să Te îndreptățești întru cuvintele Tale șisă biruiești când vei judeca Tu” (Psalm 50, 5). Chemarea de sus era,deci, spre împăcare prin pocăință: „Veniți să stăm la judecată, ziceDomnul, și de vor fi fărădelegile voastre negre cum e cârmâzul, albeca zăpada le voi face” (Isaia 1, 18). Dumnezeu a venit în Hristos cu„Lumina care luminează în întuneric” (Ioan 1, 5) în mod
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
celor drepți și o moarte care îi află nepregătiți pe cei păcătoși. Starea în care ne aflăm înmomentul morții este capitală pentru veșnicie și, din acest motiv,întreaga spiritualitatea ortodoxă ne recomandă să pregătim acestmoment, prin fapte bune și prin pocăință, „cât este ziuă” (Ioan 9, 4),adică din timpul vieții în trup. Scrierile acestor mari nevoitori creștini sunt pline de îndemnurimorale de a ne trăi viața prezentă ca și cum am dura o mie de ani,în credință și curăție, iar față de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca să mă mântuiască. Câte binefaceri firești ale harului mi-a dat ca să mă convingăsă-L iubesc! Câte insuflări, câte iluminări, câte taine - ca să mă aducăpe calea mântuirii! M-a mângâiat cu făgăduințe, m-a amenințat cuîngroziri, mi-a dat vreme de pocăință. Dar, din pricina împietritei mele inimi, toate au fost în zadar. Deci foarte de departe sunt osândit.Puteam ușor să mă mântuiesc, dacă mă feream de la început depricinile păcatului, dacă rămâneam statornic hotărârii făcute că nuvoi mai păcătui: o făgăduință hotărâtă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Stănoiu, un umorist apreciat de G. Călinescu pentru stilul savuros pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ieși iarăși la suprafață lichelele care nu tac, viermii, adaptabilii la orice mediu, nu-mi iese din minte acea masă penibilă la care se așezau pe rând grupuri ce se lepădau de trecutul incomod, făcând penitență, îmbrăcând haina albă a pocăinței, de ce oare ne simțim mai vinovați decât vinovații, prin proclamarea vinii colective nu facem decât să-i ascundem pe adevărații vinovați, E momentul, Theo, să reînviem expresionismul, revoluția împotriva Tatălui, gândește-te la Iisus! Creștinismul a reconciliat rapid Tatăl cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chiar dacă stai apoi ceasuri Întregi, În genunchi pe coji de nucă sub masă. Pe masă Își dă pasențe madam Ursu, că vin americanii, că o să moară Groza, că Pauckerița e vampiră. Și așa o veșnicie, iad nesfârșit Înțepător. Te mântuie pocăința și Într-o bună zi scapi. Mama se Întoarce acasă de la maternitate. Ai de acum un frățior, te bucuri de el cât e de frumos, cât este de urât, și nu mai ești obligat să mănânci iarba aia spurcată căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-și dea sufletul. În orășelul Or Akiva, În schimb, se petrecuse o mică minune: un copil de vreo cinci ani căzuse de la un etaj superior, se lovise grav la cap, Își pierduse cunoștința și nu Își mai revenise de la Ziua Pocăinței, În urmă cu câteva luni. Între timp doctorii Își pierduseră orice speranță de a-l salva și Îl transferaseră de la spital Într-o instituție unde urma să vegeteze ca o plantă până la sfârșitul zilelor sale. Dar mama, o femeie simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să fluiere și să sară câte trei trepte deodată... Da, până și asta era interzis... Și trebuia să mănânce totul, felii groase de pâine cu untură... Nu, să-i ajute pe săraci sau pe bolnavi, nici pomeneală, tot mereu numai pocăință, reculegere și de-astea... Voia să iasă de aici și să plece, cât mai repde cu putință... Da, astăzi chiar... Dar apoi, după o scurtă ezitare și cu lacrimile rostogolindu-i-se încă pe obraji: „Dar șefa novicilor e severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
taine sufletul se mbie. Îi aud cuvintele frumoase Și nu mai știu de-i rătăcire... Va mai veni târziu pe-acasă Și-mi va șopti de nemurire. Cum că-i pământul neființei Și nimica nu-i lipsește; Îngerii au locul pocăinței Iar Dumnezeu îi prețuiește. Prin dimineți o mai rechem Să-i spun cât sufletul mă doare Și iarăși simt parc-un blestem Din neamul vieților amare.
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un an și o zi era declarat nedemn de slujba sa și ipso facto îndepărtat fără speranța de a-și recîștiga tronul 213. Anul aproape expirase, ceea ce l-a făcut pe Papă să se grăbească, înșelat de atitudinea exterioară de pocăință a împăratului, absolvindu-l pe Henric. Regula unui "an și o zi" de excomunicare în vigoare în Germania a fost egalată în alte regate creștine de înțelegeri asemănătoare între rege și popor. Toate părțile interesate erau convinse, fără putere de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sînt necunoscute gîndurilor și judecăților omenești, să respingă respectivul mijloc în sine. Dar cînd este vorba despre Biserică în totalitatea sa nu mai încape îndoială, Dumnezeu a ales-o ca instrument al proslăvirii sale fără a exista vreo probabilitate de pocăință de-a lungul întregii veșnicii. Dacă, așadar, sarcina creștinului care își propune să-și urmeze chemarea, căutînd desăvîrșirea, și care s-a hotărît să nu facă altceva decît să caute prin toate lucrurile slava lui Isus Cristos, constă în mod
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Annonus și alți oameni de probitate, iar nu adulatori și susținători ai tendințelor sale rele. Bruno, în Istoria războiului saxon, atribuie decăderea în vicii a lui Henric apropierii acestuia de Episcopul din Bremen, Adalbert. Henric însuși într-o clipă de pocăință i-a transmis lui Grigore o scrisoare în care își mărturisirea greșelile: Heu criminosi nos, scria el, et infelices! Partim pueritiae blandientis instinctione, partim ptestativae nostrae et imperiosae potentiae libertate, partin eorum, quorum seductiles nimium secuti sumus consilia, seductoria deceptione
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
postnaționaliste avem de-a face cu o memorie colectivă vinovată, măcinată moral de o conștiință a culpabilității istorice. Etica europeană postnaționalistă a memoriei inspirată de politica regretelor presupune o memorie națională cu mustrări de conștiință, impulsionată de o voință de pocăință în efortul de eliberare catharctică de greșelile trecutului prin spovedania publică și asumarea oficială a păcatelor trecutului. Această penitențializare a politicii memoriei este identificată de către J. Olick ca fiind "noul principiu de legitimare" politică în contemporaneitatea postnaționalistă. Legitimitatea politică în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]