8,496 matches
-
scriiturii, farmec pe care îl regăsesc, cu plăcere, la scriitorul (pentru că nu-l mai pot numi critic !) Constantin Trandafir ! Ce nuanțe... ce plăcere de a nara devastatoare, pentru că, dacă actul scriiturii nu ar fi fascinant, nimeni nu ar mai toci podelele eternității! „ 1989 - vedere din provincie”, „Cititul prozei - De la 1960 pînă azi”, „Scriitori și teme - Conversație în bibliotecă”, „Cititul cărților - poezia - De la Nichita Stănescu pînă azi” (inspirat titlu și definitoriu pentru istoria literaturii romane !) Constantin Trandafir, fiind un scriitor-critic remarcabil, are
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
primit grad de ofițer. Că face investigații, că ia declarații, că face cercetări la fața locului... Parcă tot mai des, astea se întâmplă noaptea, în ultimul timp... Vocea parcă i s-a frânt și ochii ei au fixat cu îndărătnicie podeaua. De teamă că nu va mai continua, Gabi a intervenit cu o întrebare al cărei răspuns parcă plutea deja, apăsător, printre rotocoalele mici de fum ce se îndreptau lent către fereastra deschisă: - Și te neglijează când vine, nu mai este
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
Iubire > REALITĂȚI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o matcă a liniștii este o realitate finită în obrazul nenăscut al unui crez care nu poate sparge zidul urletului aruncat neglijent în podeaua inimii este un punct crescut din urechea cerului de rădăcini sculptate în umerii unui alt pământ înmugurit sub tâmpla soarelui viața are glasul timpului crescut în ambivalența ierbii acest verde insistent răsărit din tainele umblatului Referință Bibliografică: realități / Daniel Dăian
REALITĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356824_a_358153]
-
umeri greutatea umbrelor pe marginea unui lumesc necontrolat ce mă aleargă prin orizonturile sale înclinate și îmi smulge ramurile cu pleoapele lui sărate uneori îmi scutur hainele de somn și mă aplec să număr toți plopii din odăile înăbușite în podeaua de frunze ruginii ce și-au dăruit verdele la pragul ușilor deschise până descopăr firul ierbii căzut în ochiul meu stâng obrazul din care a dispărut complet sărutul medita la tinerețea unor vise ce-și alunecau tremurarea între ridurile timpului
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
-ți schimbi numele ești mai bun? Tot o pasăre comună rămâi. A, dacă te chema Lebădă era altceva! Dar nu cred că pe prietena mea o interesa asta. Ea l-a iubit pe nepotul doctorului din sat, în adolescență! Rupea podelele pe la căminul cultural cu el! Și cum avea în copilărie doi obraji bucălați, ca două mere Ionathan, de o parte și de alta a nasului ei puțin cam mare, ca al bunicii după tată, vă imaginați cum arăta după o
CINCI MINUTE ŞI ATÂT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356864_a_358193]
-
se dusese la biblioteca de la școală și împrumutase cîteva cărți. Lumi nebănuite i se deschideau în fața minții ei aproape încremenite și avea senzația că a pătruns într-o cameră întunecoasă, în care face curat, aerisește, mătură pînzele de păianjeni, spală podelele și face să strălucească ferestrele în razele soarelui. Ce povești emoționante, care o făceau să suspine de fericire și gemenii dădeau și ei din piciorușe, iar ea avea senzația că ceea ce citea ea li se transmitea și lor pe căile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
noi arde pleoapa ascuțitul... XXXIII. CRÂȘMA ÎNARIPAȚILOR, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011. te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea unui cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din ei și au început să-și bea neputința zburatului crâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
deschise de hărmălaia albicioasă a interiorului până a venit păstrătorul cheilor a trimis toată puritatea la culcare și a lăsat ... Citește mai mult te acoperi cu aripa rămasă nespălatăși taci albastrulcu încăpățânarea unui cal de frunzeneîmblânzitul roi de fluturiîți sprijină podeaua când te războieșticu galbenul uitat în cerstiu o crâșmă unde s-au aciuatcâțiva îngeri păzitoriau dat afară oamenii din eiși au început să-și bea neputința zburatuluicrâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interioruluipână a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
a mușchilor faciali sub sprâncenele arcuite brusc de furie. Cuvintele au izbucnit parcă dorind să spargă pereții: - De ce p... mă-sii nu am primit nimic despre individ? Cine mama dracului l-a supravegheat?! Tăcere. Aproape toți lucrătorii priveau covoarele de pe podea. - Gata, la treabă, a încheiat el fără să aștepte un răspuns pe care nici nu credea că-l va primi imediat. În mai puțin de o oră și jumătate, trei mașini se opreau în preajma casei în care se găsea Iuliana
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
A întins mâna să se prindă de pervaz, dar nu a mai apucat. L-a simțit cum lunecă pe sub palmă la fel ca și zidul ce și apăsa asperitățile pe vârful degetelor ei. A mai apucat să pună palma pe podea, ca ultim gest conștient, înainte de a cădea. Întunericul ce a cuprins-o brusc a înfricoșat o pentru puțin timp, poate câteva secunde, până a apărut acea lumină fantastică ce venea uniform din toate direcțiile, îmbrățișând-o și transmițându-i o
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
nu știe? Unde este învi-nu-itul? Nici avocat nu văd. E pustiu! - Doamna judecător, îmi pare rău, știți foarte bine că am trimis la timp toate... - Și? De ce nu sunt aici? Nu ești în stare de nimic, fetițo! Cu privirile în podeaua prost întreținută și roșie în obraji, biata fată, pierdută toată în roba largă, folosită zilnic de toți grefierii, căuta un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să‑l formuleze. A salvat‑o de la alte observații nefondate intrarea impetuoasă a
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
sânii bogați, fata își unduia șoldurile provocator în fața unui tânăr bine făcut și cu aere de vedetă. A încremenit când privirea ei s‑a oprit asupra lui și i‑a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, și‑a plecat privirea spre podea. Încruntat pe dată, fără să spună nimic prietenilor săi, a ieșit din sală precipitat, lovindu‑se de cuplurile de dansatori care, oricum, nu i‑au dat nicio atenție. * Atent și conștiincios în toate activitățile, Gabriel a terminat serviciul militar cu
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
ar cere degeaba îndurare și iertare. Știa că adaugă loviturile promise cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile și lacrimile celor vinovați de ceva. Iar băiatul era conștient de vinovăția sa. Bunicii tăceau neputincioși, cu ochii plecați spre podea, lăcrimând, iar Ioana, cu baticul la gură, se zguduia de plânsul ce o sufoca, neeliberat. Gabriel privea cu multă milă, mușcându‑și buzele. Cunoștea usturimea ace-lor lovituri de curea pe fundul gol. - Asta e! Ți‑au ajuns, fiule? Pui mâna
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
sub suprafața biroului și imediat tânără deschise ușa, oprindu-se în pragul ei. -Domnișoara Mioara, ai înregistrat zilele acestea o aprobare pentru un miting sau demonstrație? Până să răspundă tânără a avut o clipă de ezitare. Cu privirea aplecata în podea, șovăind, răspunse. -Nu! -Cum nu!? -Nu, domnule primar! Dar... îmi spusese doctorul Daculescu că dorește o astfel de aprobare, încerca să dreagă busuiocul secretara. -Bine, bine! Poți să pleci! Față se retrase, parcă cu vinovăție, închizând ușa după ea. -Domnule
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
fum din țigările lui până a cedat insistențelor mele și mi-a oferit una. Tot ce știu e că am simțit cum mi se așează un bloc greu de gheață pe torace și m-am trezit în poziție șezând, pe podea. Prietena mea mă privea ciudat; se pare că mă prelinsesem pe perete cu viteza melcului, ca o picătură de apă. Nicidecum nu erau „lejere” țigările manufacturate de Amadeo! De dragul lui, dar și pentru că programa de limbi străine nu oferea decât
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
judecătorul Preoteasa a intrat în biroul Alinei la fel de nervos precum ieșise ultima oară. Era roșu la față - semn de mare furie - și își mișca mâinile în permanență, dezordonat, ca un robot cu defecțiuni tehnice, în ritmul pașilor grăbiți ce măsurau podeaua de la un cap la altul. S-a oprit în fața fetei care citea ceva prin hârțoagele întinse pe birou și a privit-o în tăcere câteva minute până s-a liniștit. - Ai văzut și mata cât e ceasul și ei nu
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
i-a întrebat pe inculpați dacă știu care este motivul pentru care au fost reținuți și aduși în fața judecătorului. Au răspuns afirmativ unul câte unul, cu destulă îndărătnicie, trecându-și privirile dușmănoase de la polițiști la judecător și mai apoi către podea. Când s-a trecut la audierea propriu-zisă au început să nege mare parte din faptele comise și chiar au afirmat că declarațiile inițiale le-au scris sub imperiul intimidării și presiunii exercitate asupra lor de polițiști. Judecătorul a adus la
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
doar judecătorul și procurorul îi dau atenție. Inculpații știau că în mod normal le va lua apărarea și va încerca să le obțină punerea în libertate, iar polițiștii, obișnuiți cu ritualul specific situațiilor de acest gen, priveau plictisiți pereții și podeaua încăperii. S-au înviorat și au zâmbit batjocoritor când l-au auzit pe avocatul Alexiu susținând oratoric că cei patru „au o bună reputație în familie și societate și nu sunt cunoscuți cu antecedente”. Alexiu a simțit privirile ironice ce
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
cu o mână de ceafă și cu cealaltă peste bărbie și gură. L-a strâns atât de tare, când l-a ridicat în aer, încât inculpatul a eliberat roba judecătorului icnind de durere și balansându-și haotic picioarele. Aruncat la podea, a mai icnit încă odată mai puternic și a rămas nemișcat sub greutatea celui de al doilea mascat. L-au târât până la grilaj și l-au aruncat în boxă. Jandarmul se trezise și privea indiferent la spectacolul inedit. „Nu mai
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
Va plăcut piesa, voi nu vă înscrieți în brigada artistică? pe scenă este ca în viață nu te implici prea mult, nu e greu!” A tras din nou cu putere din țigară, era ajunsă la filtru, a stins-o pe podea. Începuse să miște buzele ca și cum ar fi vrut să spună ceva în șoaptă, în secret, parcă se ferea să nu fie auzită! Am întrebat-o nedumerit ce a zis, de cine se ferește? “Mi-a plăcut de voi sunteți singurii
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
direct, urmăreau forme ale corpului, palmele mele le imitau continuu. Era destul de cald în aulă, transpirasem, asistenta argumenta expunerea sa. Depune eforturi vizibile să reziste căldurii! Cu al său uriaș posterior în forma dunelor de nisip ea făcea să tremure podeaua când trece pe lângă mine! Așa forme în dimensiunea lor nu mai văzusem! Clara din zâmbet bufnește în râs. Robert ești răutăcios! Ochii mei și zâmbetul au atras-o pe Clara. Mă privea continuu. - M-ai privit atât de profund până
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
întreaga atitudine. L-a invitat pe un scaun, în cea mai îndepărtată parte a naosului, scuzându-se pentru puținul timp avut la dispoziție. Fănel era încurcat și nehotărât. Nu știa prea bine ce vrea. Se exprima greoi. Cu privirea către podea, își mișca mâinile de parcă ar fi dorit să vorbească cu ele. Preotul a intervenit, punându-i o mână pe umăr. - Fiule, ești foarte agitat. Liniștește-te. Nu ai fost pregătit să intri in casa Domnului nostru Iisus Hristos... Dar, asta
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
vrut să fiu fericit, părinte. Dar, ca să am, să-mi asigur fericirea, nu cred că am ales o cale... - Ai păcătuit și cu voie și fără de voie, l-a întrerupt preotul pe Fănel, căutându-i privirea ce țintuia din nou podeaua. Și încă nu regreți toate faptele necinstite. Greșesc eu oare? - Ce să spun?... Regret, dar unele... Da, m-ați prins! Nu cred că le regret pe toate... - Dumnezeu te va ierta numai dacă ajungi la Sfânta Spovedanie cu toată convingerea
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
toantă! a țipat bărbatul înfuriat la amărâta ce se chircise toată de frică, de rușine și de frig. Ea a rămas încremenită. Chiar să fi vrut, nu ar fi reușit să miște un picior. Nu și ridica privirea îngrozită din podea. Cu un braț încerca să și ascundă sânii, cu palma și cotul, în timp ce pe celălalt îl apăsa în neștire între picioare. Strângea din dinți ca să și stăpânească plânsul. Observase că lui îi făcea plăcere s o audă văicărindu se, țipând
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
vlagă să țipe. Se simțea secătuită de putere. Singura fărâmă de voință era tăcerea. Nici să gândească nu mai putea. Tremura într o așteptare chinuitoare, lipsită de speranță. Într o așteptare de la care nu știa ce așteaptă ... Cu picioarele pe podea și cu umerii apăsați pe spătarul scaunului, el o privea din ce în ce mai amenințător. Ochii i se tulburaseră de mânie. Brusc, a zvârlit paharul în peretele din fața sa și s a ridicat arțăgos în picioare. S a apropiat de fată și a
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]