2,252 matches
-
fără să vreau să fiu critic față de ea. Dacă lăsăm la o parte opoziția între istoria literară și critica literară, opoziția între critica singulară, numită și noua critică, sau critică tematică, degajată de orice presupoziții de istorie literară, și între poetica, sau teorie literară, cu caracterul ei general, mi se pare că această opoziție este mai fragilă decât se credea și că, într-un anume fel, critica la fel, ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență, în
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
degajată de orice presupoziții de istorie literară, și între poetica, sau teorie literară, cu caracterul ei general, mi se pare că această opoziție este mai fragilă decât se credea și că, într-un anume fel, critica la fel, ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență, în sensul tehnic pe care îl dau acestui termen, cel puțin de la Opera artei încoace, și anume critica nu este atît de închisă în singularitatea operelor, pentru că a vorbi înseamnă a conceptualiza
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
că această viziune a poeticii din secolul al XX-lea, de la sfîrșitul secolului al XX-lea, poate ceda locul unei alte viziuni care va veni să reia sub un alt unghi ansamblul tabloului mai mult sau mai puțin explorat de poetica noastră. Cred oricum că poetica, teoria literaturii este o disciplină literară printre altele. Cred că orice disciplină e animată de un anumit tip de curiozitate care se modifică cu timpul, dar nu cred că aș putea să prevăd (și mă
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
din secolul al XX-lea, de la sfîrșitul secolului al XX-lea, poate ceda locul unei alte viziuni care va veni să reia sub un alt unghi ansamblul tabloului mai mult sau mai puțin explorat de poetica noastră. Cred oricum că poetica, teoria literaturii este o disciplină literară printre altele. Cred că orice disciplină e animată de un anumit tip de curiozitate care se modifică cu timpul, dar nu cred că aș putea să prevăd (și mă feresc să o fac) ce
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
Valentina Sandu Dediu (Universitatea Națională de Muzică) și Laura Manolache (coordonatoarea ediției actuale; în fine și o altă generație preia unele frâne în familie!). Trebuie citită, pentru a o defini în întreaga subtilitate savantă, comunicarea profesorului estetician Alexandru Leahu despre Poetica enesciană. Aurel Stroe are, firesc, un punct de vedere subiectiv: înțelegerea muzicii enesciene se articulează în coordonate specifice. Printre acestea ,sentimentul timpului continuu și care se dilată mereu odată cu experiența", așa cum este descris de Bergson în primele lui cărți, cele
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut de nimeni timpului văzut./ inventează existența ca o zi de vînătoare/ și de glonțul libertății în tine liber să cazi" (Opt versuri despre libertate). "Libertate" care e șansa poeziei de-a fi ea însăși... Poetica în chestiune e un amestec de simbolism (dezarticulat, prelucrat în laboratorul contemporan, căci și atracția către geometrie pleacă de la mistica numerelor practicată de poeții simboliști) și expresionism (izvorînd ca o sevă din dispoziția întunecată a poetului, din înclinația sa spre
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
pierdut", dă probe de rafinament muzical în "Pedepsitoarea își dorește un măr", face roluri de compoziție de "zaiafetgiu al plajei/ al formelor rotunde (...)", de pedagog al iubirii în dubla ipostază metaforică de scai sau ficus. Iată o probă de ars poetica și de identificare: "Dar să-mi ierte copilăreasca pornire/ de a mă însoți cu scaiul războinic. Vameș/ al singurătății/ de a fi de partea/ bucuriei fastuoase a oțetarului tânăr/ împovărat cu muguri din care frunzele/ își scot cozile de păun
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă să transmute întregul univers într-o materia poetica. „Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile. Sunt poetul." Privirea auctorială este plină de emoție, știind că alunecă peste multe lucruri pentru ultima oară (ca în poemul Limite). Poetul este setos de univers, dar conștient că împărtășirea umană este limitată
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
Dinu publică o carte excepțională. Nu e prima oară în ce-l privește. Ritm și rimă în poezia românească (1986), Personalitatea limbii române (1996), Cronosophia (2002), E ușor a scrie versuri (2004) sau Bătrânul poet dintâi, incursiune în poezia și poetica dosofteiană (2007) sunt, și ele, studii de primă importanță. (Nemaipunându-le la socoteală pe acelea, numeroase, dedicate teoriei comunicării.) Și totuși, deși venind în continuarea lor, cea de astăzi (de fapt din 2010) se detașează net de toate celelalte. În
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
să creadă scriitorul într-un moment mai puțin optimist, „să facilitezi accesul unor proști la cărți proaste“, permițându-le astfel „să-și lărgească ignoranța“. Deoarece cartea, dacă e bună, ar putea salva de la ignoranță o mare parte din umanitatea cititoare. Poetica lui Sorin Stoica își vădește aici, dincolo de bine-cunoscutul deziderat antropologic, și o miză etico-estetică de toată frumusețea, despre care merită să spunem câteva vorbe. Într-un text precum Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic (cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche , cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți, se impune de la sine”. Ce ne facem Însă cu actorii care lucrează, frenetic, fanatic, sub baghete celebre, adulate de majoritatea criticii de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe baricadele pedagogiei. Cum am ajuns să conduc doctorate, răsplata a venit înzecit. Trei foști studenți de-ai mei și-au susținut săptămâna trecută referatele în fața unei comisii. Alex face o teză despre imaginarul literar din perspectivă cognitivă, Elena cercetează poetica insolitării în realismul magic, iar Simina compară niște stereotipuri de reprezentare. Ca să fiu pe fază, mi-am reîmprospătat niște lecturi. Cel mai greu am biruit cu Alex, care-i absolvent de filosofie și care a atacat subiectul înarmat până-n dinți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cărți și se Întrebă cum de nu pricepea. Doar Sam renunțase cu cinci ani În urmă la postul său extrem de bine plătit, ca finanțist, pentru a deveni dramaturg. — Știi, pe vremuri aveam preocupări artistice. Am studiat teatrul, arta și filosofia. Poetica lui Aristotel, un an Întreg. Și pentru ce? Ultimul meu reportaj a fost despre un tip care și-a decapitat nevasta, a pus cadavrul În mașină și a plecat să-l ascundă; a intrat Într-o Toyota Camry, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iar faptul că ne-a fost refuzată... — Și asta-i adevărat, interveni iar dr. Board. Mie, personal, valoarea educativă a îndopării unor elevi de mâna a doua cu idei de mâna a cincea la materii atât de diverse cum sunt poetica medievală și studiile urbane îmi scapă complet. Elevii ăia ar face mult mai bine dacă și-ar petrece timpul așteptând ca poliția să dezgroape presupusul cadavru al unei femei îmbrăcate în ciment, să o tragă de gât, să-i smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dialogic se fixează și în lucrarea din 1946, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere, terminată în 1940 și apărută în 1965. Termenul dialogism pare dezvoltat și ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. În poetica sociologică, M. Bahtin dorește să introducă o formulă nouă, prin care se detașează și de teoria lui A. N. Veselovski (1838 - 1906) și de grupul Akmeist, condus de N. Gumilov (1886 - 1921). În formula sa, “dialogismul reprezintă un termen dintr-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
son contraire.” în teatru, dinamica spațiului marchează un transfer textscenă, iar acest spațiu este incontestabil legat, la Blaga, de tematica sacralității, indiferent dacă ea denumește o „cristianizare a păgânismului”, ori o „păgânizare a unei teme creștine”, cum însuși Blaga afirmă . Poetica elementelor înregistrează, într-o încercare statistică a poeziilor antume, o impresionantă frecvență a cuvintelor-cheie: „pământ”, „apă”, și „foc”, „apa” figurând între primele patru cuvinte definitorii pentru Blaga, după „a fi”, „ființă” și „pământ”. într-o ordine a reprezentării spațiale a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
Se poate spune că orice miraculos teratologic e un miraculos totalizant și că această totalizare simbolizează întotdeauna puterea fastă și nefastă a devenirii.” (Durand, op. cit., p.389). Ori, în Cruciada copiilor, devenirea e construită pe o simbolică nefastă, tocmai prin poetica apei, a drumului pe apă, ca un preambul al eșecului, drept imagine sortită, ab initio, neputinței și neîmplinirii. Drumul pe apă, naștere lipsită de ideea renașterii, este o epifanie a ceea ce Bachelard numește „urgia timpului, clepsidra definitivă”. Din această perspectivă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
prieten cu Mihai, le-a făcut cunoștință, propunîndu-le să colaboreze. După primul scenariu citit, regizorul a luat-o ordonat, ca la catedră și i-a arătat lui Mihai toate neajunsurile artistice. Ba a mers pînă acolo încît i-a deschis Poetica lui Aristotel și i-a demonstrat că punctele nereușite artisticește provin tocmai din abaterea flagrantă de la regulile aristotelice. Diagnostic precis, de mare clinician. Un an pierdut de pomană! se plimbă Mihai prin camera strîmtă de hotel. Nu. Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de duminică sînt destinați colii albe. Un timp, la începutul nopții, pe cînd Cristina adormea în acordurile părții întîi din Simfonia spaniolă de Lalo, Mihai a continuat să-l citească pe Aristotel. Apoi s-a înfuriat și a închis cartea. Poetica i-a amintit de orele petrecute cu regizorul, cînd munceau la scenariul de film. Știe că a făcut cîteva variante bune. Adevăratul cîștig însă e schimbul de păreri cu cei de la casa de filme o confruntare din care un scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sale de toată ziua. În acest sens înseamnă Aristotel poezia, spre distincțiune de alte arte, ca pe aceea a cărei mediu de manifestare este cuvântul, chiar daca acesta n-ar deveni prin declamațiune la espresiune sensibilă. În astă privință zice în Poetica, cap. 6, la fine: "Tragedia face efect fără reprezentare și fără actori" și cap. 27: Tragedia face impresiune și fără mișcare, ca epopea, căci ființa ei adevărată cunoaștem prin citire" (Singur acesta e înțelesul adevărat a locului din urmă; ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe urma lui. Finalul lui Paul Everac implică totodată și evitarea recunoașterilor dintre personaje, identificări pe gustul autorilor clasici, dar care au fost resimțite ca artificiale chiar de unii contemporani ai dramaturgilor în cauză. În capitolul al XVI-lea din Poetica, unde enumeră cinci variante ale procedeului, Aristotel ia în discuție chiar piesa lui Euripide. Stagiritul admite ca verosimilă, conformă cu logica faptelor, recunoașterea Ifigeniei datorită scrisorii trimise, în chip firesc, celor de acasă. În schimb, teoreticianul - care consideră inadecvată mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
măiestrit”. Despre „Corabia portugheză” - 1996, „Ironiile plecării” - 2000, „Desfrâu sacru” - 2005, cărți tatuate ironic pe bicepșii amantului aforistic, semnate de Alină Tăcu și aruncate cu grație sub ochii cititorilor, critică literară remarcă În tonul cărților „Un superior spirit ludic, o poetica a ocultării sentimentelor, o evitare continuă a enunțului direct... Sper În devenirea poeziei Alinei Tăcu, poeta de o solidă cultură, continuând nobilă tradiție a familiei sale”. (Cezar Ivănescu) * Alexandru Malin Tăcu este copilul poet. Un adolescent cu Înțelegere adâncă asupra
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
17, a avut timpul, dacă se poate spune așa, să Încheie o operă. Opera este ceea ce ați citit până aici și, dacă veți fi sinceri cu autorul și cu dumneavoastră Înșivă, veți recunoaște că așa este, ca de o operă poetica este vorba”. Proband ,,talentul de poet al lui Alexandru Malin Tăcu”, făcând referire la poezia ,,Iron Maiden” pe care o redam alăturat, Liviu Antonesei Îngăduie și Întâlnirea cu povestea autorului: ,, Nu au decât să vuiască mâinile/ De stânci și Înjurături
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
știu dacă ar fi căzut prea de timpuriu În manierism, Însă dacă ar fi fost un poet manierist, ar fi fost unul de calitate. Încărcătură emoțională a fiecărui poem nu e una căutată sau elaborată, ea vine dintr-o stare poetica perpetua, stare care i-a dat posibilitatea unei ușoare exprimări. Alexsandru Malin Tăcu intra astfel În categoria tinerilor poeți sacrificați de istorie, de istoria unor mâini murdare, istorie care a Îngăduit nedreptăți de tot felul, răzbunându-se pe te miri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
harul cu care poetul s-a născut... Logică m-a Îndemnat să găsesc la fiecare poezie o anumita coerentă - uneori a fost nevoie chiar de efort - și am găsit-o de cele mai multe ori, nu am știut Însă niciodată dacă realitatea poetica descoperită de cititorul din mine este aceeași cu miză poetului. Vorbesc de o plurivalenta care subminează individualitatea poeziei, ce trebuie să fie - oricât de adânci i-ar fi misterele, oricât de generoasă elasticitatea - ea, Împreună cu felul ei și cu nu-știu-ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]