3,697 matches
-
pe doi dintre ortacii săi să aducă dulapi groși de cherestea și niște butoaie de măsline. Tovarășii Îl ascultară, iar Ippolit, punând scândurile pe cele trei butoaie și acoperindu-le cu o prelată făcută dintr-o pânză de cort, Îi pofti să-și așeze lădițele În dreapta și În stânga sa. Când tovarășii săi se așezară, șase de o parte, ceilalți șase de cealaltă parte a lui Ippolit, acesta rupse un peștișor sărat În douăsprezece bucăți, apoi le umplu borcanele cu spirt Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care se uita la ea cu fața consternată. „Piei, ispită“, strigă Ippolit, făcându-și semnul crucii. Dar arătarea din fața sa nu dispăru În aer, ci, măsurându-l cu privirea de sus În jos, Îi spuse: „Mă cheamă Sophia. Și acum, poftim răsplata pentru serviciile dumneavoastră, stimate domn“ - și-i vârî În buzunarul de la piept mulțimea de bancnote. Apoi, fără a-i lăsa timp să se dumirească, tot retrăgându-se și scăzând mereu În dimensiuni, șobolănița se făcu nevăzută În aceeași gaură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca arsă. „Urmează să luăm o mică gustare după care avem bilete la circ...”. „Foarte bine...” - zise moșierul care nu pricepuse aluzia fetei de-a rămâne singuri. „Noi la fel va trebui să luăm o mică gustare. Cu multă plăcerea, poftiți În mașină...”. Se bucurase nespus de mult atunci când prietenul ei Încasase banknotele generatoare de noi speranțe, dar În prezent Îi privea cu ciudă pe cei doi. Parcă era un făcut. Cu cât dorea realizarea unui lucru anume, cu atât obiectivul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la această unitate. Afișând o figură jovială, maiorul Îi dădu speranțe. „Vă rog să așteptați, mă Întorc Îndată...” Reveni Întradevăr după o jumătate de oră rugându-l să-l urmeze. Nu mică Îi fu mirarea Însă, În momentul când Îl pofti să intre În biroul unde pe ușă scria „Comandant”, luând loc În scaunul acestuia. Îl invită să stea pe scaun alăturat, Își aprinse o țigară oferind și lui una, dar cum acesta refuză puse pachetul cu țigări la Îndemână Începând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ambele fețe. „Dar dacă nu-l am la mine, ce se poate Întâmpla...?” - Îngână el În momentul când se căuta prin buzunare, timp În care femeia de la ghișeu rămase cu receptorul telefonic suspendat În aer, aruncându-i priviri ucigătoare. „Însfârșit, poftiți pașaportul...” - răsuflă el ușurat dar cu o ciudată curiozitate ce s’ar fi putut Întâmpla dacă nu era În posesia acestui act... Funcționara formă un număr vorbind cu o persoană din interiorul băncii, după care Îi spuse. „În momentul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poate trăi iar puterea de cumpărare a leului a scăzut simțitor. Pe câtă vreme aici, la munca mea mai pică:o fripturică, un păhărel de vin iar uneori câțiva bănuți, În funcție de clientelă și astfel reușesc să mă descurc binișor. Dar vă rog, poftiți Înăuntru...” Înclinândui-se ceremonios, portarul Îi deschise ușa, iar Tony Pavone nu rezistă tentației, prea era necăjit să nu se deconecteze puțin. Spre surprinderea lui localul ducea lipsă de clienți, observând totuși la bar câteva frumoase fete care desigur erau În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla, Tony Pavone intră În cameră urmat de accest „Măscărici” cu țiganca de gât În timp ce cu mâna rămasă libera, pe sub fustă Îi cerceta șoldurile.Se desprinse din brațele fetei, șuerând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În buzunarul nostru. Pe lângă mita care suntem obligați s’o dăm trepădușilor șantierului, mai trebue adăugați beneficiarii plus Șpaga, la procurarea materialelor. De cele mai multe ori, am plecat fără salariu acasă...!! Ce să-ți mai povestesc? Omul tău dragă Mingoti, Îl poftesc să-mi efectueze câte percheziții dorește. Nu am nimic de ascuns, deci nu are de ce să-mi fie teamă...!” Evident, surprins de refuzul categoric,Mingoti afișă o mutră Înfricoșetoare În timp ce din ochii săi congestionați scăpărau scântei de ură, de dezamăgire
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intrînd În cameră observă o sumedenie de tineri ofițeri rânduiți la o masă dreptunghiulară care-l sfredeliră cu privirile lor pătrunzătoare, timorându-l. Cel care-l invitase părea a fi șeful ce prezida comisia și care Îi oferi un scaun poftindu-l să i’a loc. Tot el Îi puse prima Întrebare. “Cunoaște-ți pentru ce v’am chemat...?” “Nu cunosc...! Iar dacă-mi aduc bine aminte era vorba de o oră, după cum a-ți promis mie și șefilor mei...!?” “Este
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
domnul Sammler trebuia să recunoască faptul că după ce-l văzuse pe hoț la lucru dorea foarte mult să-l vadă din nou. Nu știa de ce. Era un eveniment cu puternic impact și În mod ilicit - adică Împotriva propriilor principii stabile - poftea după o repetare. Un anumit detaliu din lecturile vechi și-l amintea fără efort - momentul din Crimă și pedeapsă În care Raskolnikov lasă să cadă securea asupra capului gol al bătrânei, părul ei unsuros Înspicat cu alb, coada Împletită prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cum vecina cu gunoiul a plecat cu mașina. Foarte bine, a răspuns el. Se poate ca Jina să afle chestii interesante săptămâna asta. Să vedem ce iese și din treaba asta. Mike se îndrepta către frigider; s-a oprit în loc. Poftim ? Parcă i-a lovit pe toți nebunia libertății. Tipii ăștia vin încoace și-și dau seama c-aici pot să spună ce vor. Ironic, nu ? Condamnă prima țară care acceptă criticile. Dar, din câte ne putem da seama, nici o celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mult decât ceea ce văd ei acasă. Mary s-a întors către ea. Tu chiar vorbești serios. IRene a ridicat din umeri. E de la aerul de munte. Mă gândesc la toate. Drew a adus un platou cu uscățele și brânză afumată. Poftiți, doamnelor, a spus el, deși s-a uitat numai la Mary. PE băieți îi hrănesc pe târziu. Nu le foarte foame. Patru picioare arse de soare s-au ițit din barcă. Când Drew s-a întors, mâna lui Irene s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sat a mormăit. Doar când am ajuns la ușa mătușii a vorbit tare și clar. L-am adus de la crucea lui Codruț... A umblat iar cu lupii în brațe... Știi dumneata ce ai de făcut. Mătușa a vrut să-l poftească în casă, să-l mai calmeze cu o țuică de prună, dar Badea Vasile n-avea putere să mă mai vadă, așa că a plecat, salutând respectuos și luând-o la goană, după ce ușa se închise în urma lui. De ce spusese că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e vagă. Înțepenisem de frig din cauza vijeliei și arătam ca un pește congelat, dar lumina cea palidă de la fereastra lămîiatică mă țintuise locului. Aveam impresia că ea Îmi făcea semn cu mîna să nu iau În considerare gardul și să poftesc Înăuntru... dar bineînțeles că asemenea gînduri nu se Întemeiau pe nimic... Și totuși inima Îmi palpita... Mă chinuia o vagă Îndoială că nici nu era nevoie de gardul acela... Nu eram fericit deloc, pentru că simțeam cum Îmi scapă printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate un agent fiscal sau... știu eu? Dacă voiam să fac rost de vreo informație, atunci aceștia doi erau cei mai potriviți pentru a le-o solicita. Am luat o țigară din pachet și l-am Întins apoi spre ei, poftindu-i să se servească. — Aș vrea să vă Întreb două-trei lucruri. Focul strict interzis! strigă, brutal, cel mai În vîrstă. Cel tînăr luă Însă una, calm, și-o aprinse. Apoi Îmi aduse bricheta pînă la nas. — N-are nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
reușit a mă mențin la același nivel cu el fără să fac, de la bun Început, afirmația că este un zid care-mi blochează vizibilitatea... poate, În mod surprinzător, s-ar fi transformat din zid În ușă și aș fi fost poftit să intru pe ea... Dar zidul nu mai este și o dată cu el a dispărut și posibilitatea existentei unei uși. Se făcuse prea tîrziu. Totul se spulberase: atît ceea ce n-a vrut să spună cît și ceea ce ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
patriotică, nici noi n-o să mai aruncăm”. Cam asta face, cu rare excepții, istoria: mereu re aranjează trecutul ca să justifice prezentul. Dacă ar fi negustori cinstiți, i-am vedea pe istorici prin piețe strigând „Luuumee, luumee, politicieni de toate culorile! Poftiți la noi în prăvălie! Vă oferim justificări pentru orice! Avem variante scurte și lungi, într-o nouă prezentare! Aceeași aromă și gust sublim. King size!”. Interludiu încheiat. Istoricește justificat! Așa că n-am mai plecat din oraș în 22 decembrie, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu mă întâlnesc cu nimeni. Și m-am dus fain-frumos. Când am ajuns în Turnu Severin am aflat că ei au ședință de partid. Un domn bine mi-a deschis reverențios portiera și, plin de infinită delicatețe, mi-a zis: - Poftiți, stimată doamnă ministru, sărut-mâinile. Noi avem ședință, discutăm politică locală, dar n-o să vă plictisiți fiindcă am pregătit alături o cameră pentru doamnele soții, cu tot ce vreți. Dulciuri, sucuri, cafeluțe și vă lăsăm să discutați de-ale dumneavoastră, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strigat pe rând: „Om la apă!”, au fluierat diverse comenzi. Noi ne tot miram și aplaudam măiestria. Șefului comenduirii îi mai sărise cureaua de la pantaloni cu încă un ochi din pricina mândriei ostășești. După ceremonii și concursuri de marineli, ne-au poftit la căpitănie. Bărbații într-o cameră largă cu fotolii rotative de birou: whisky, votcă, trabucuri, politichie, femeile în încăperea alăturată: fursecuri, licheur, Fanta, hai, cu bătaie, țigări Salem mentolate, discuții despre greutățile de soție de demnitar. Doamnele din jur ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în casă, s-a ivit de pe o ușă laterală o femeie aproape complet învăluită în mătase neagră, din care se vedeau ochii verzi și foarte frumoși, care m-a îmbrățișat ca pe o soră (sora ei, femeia!) și m-a poftit în salon. O încăpere cu adevărat mare în care noi două am stat în colțul opus celui al bărbaților, cu fotoliile orientate încât ei ne puteau zări doar profilurile, iar noi le puteam vedea fața. Dar nu puteam conversa între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un fel de oameni) și nici măcar nu era cazul, din respect pentru cutumele gazdelor. Doamna casei (a casei, că aproape nu ieșea din carcera aceea de lux, așa că nu e vorba de casa doamnei, ci de doamna casei) m-a poftit să îi văd grădina: o curte de 600 de metri pătrați. Plină cu flori destul de firave din lipsă de aerisire laterală. Zidurile de beton masiv erau înalte de peste 3 metri. Distanța față de celelalte clădiri te scutea sau te priva complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut să prelungim comunismul stalinist în variantă naționalistă peste 20 de ani față de tovarăscii vecini și pretini și să ratăm perestroika începută în 1985. Acu’, dacă nu vom fi o gubernie a UE, riscăm să trăim sub „Pohta ce-am poftit-o” a fiecărui Bulibașă, local, indiferent de etnia lui, care face instituiri normative prin „Așa vrea mușchii mei!”. Îl ascut pe Hrușcă: „Linu-i lin și flori de mălin”. Îi aștept pe Maria, Dan, copiii și pe Adi. Nodul din gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
credea și care-l formaseră: iluminarea celor aleși. - Cum ați petrecut, domnule președinte? - În familie, la niște rude, dragă colega. De fapt m-am odihnit, și asta e cel mai important pentru mine. Însoțindu-l până în dreptul cabinetului său, mă pofti înăuntru, după care pregăti, la reșou, două cafele. - E din ce în ce mai greu, îmi spuse după ce-mi întinse ceașca cu cafea. Au început lipsurile. Datoriile de război, cartelele pentru alimente și îmbrăcăminte, cozile la pâine de dimineață cu noaptea în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu alții, amestecați cum erau, mă făcură - și încă multă vreme - să gândesc la numitele „categorii sociale”, marea gălăgie făcută în jurul acestora, la așa zisa. „problematică” a lor. S-ar putea... Cineva bătu din palme: era doamna Agripina și ne pofti la mesele puse cap la cap pe deschiderea a patru odăi care aveau ușile scoase și duse în magazie. „Fiecare, rosti, să treacă pe locul unde îi e scris numele!” Cartonașe la mărimea cărților de vizită, cu numele invitaților - scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de fier din față-mi, zgomot suficient ca un semnal abia așteptat de domnul Pavel care-mi pândea venirea. Ieși repede în curte prin ușa bucătăriei, și ajungându-mă tocmai când închisesem ușa holului; o deschise, mă îmbrățișă și mă pofti la el pentru a-mi „sărbători”, el și soția, „rămânerea în magistratură”. Ajuns în apartamentul lor, dădui telefon tatălui meu care-mi impută întârzierea comunicării; se liniștise și rămaserăm înțeleși ca spre seară să vin la el, era nerăbdător. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]