KorAP: Find »[drukola/base=pofti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...152 >

3,799 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

să dorm pe unde apuc, să conduc zile întregi, vară și iarnă, veșnic stresat de gândul că ceea ce fac ne va aduce un trai mai bun sau, dimpotrivă, nenorocirea? Ai uitat să mă întrebi dacă mi-e foame, să mă poftești la masă sau să mă primești cu căldură în așternutul tău. Am uitat amândoi să ne înțelegem, să ne îngăduim dar, mai ales, să ne iubim. Luana fu impresionată. Își deschise brațele spre el și încercă să conceapă un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ar fi ținut nevasta în puf, cu doctor prezent la domiciliu și femeie în casă care să-i facă menajul. Urletele de protest ale tânărului Noia se auziră în tot blocul. Trânti de perete scaunul pe care ședea și-o pofti să-și facă bagajul. Toate astea răniră inima Luanei. Iubindu-i pe amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

aș fi fost eu preot, și el călugăr, l-aș fi pocnit. M-am mărginit să-l privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut o plecăciune și, cu un gest, în cele din urmă, smerit, m-a poftit să-l urmez. La picioarele scării care urcă spre absidă, întreruptă după câțiva pași de perdelele iconostasului, ce despart spațiul comun de cel rezervat pentru sancta sanctorum, se află intrarea în criptă. Un mod de a trata morții care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a poftit să intru, spunându-mi: - La capătul coridorului, în mijlocul celei de-a doua odăi, stau unul lângă celălalt regele Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
intră pe via Postumia. Mi s-a dat voie să mă culc pe fânul din grajd, fiind miluit cu o strachină de fiertură de boabe și carne de berbec. Hangiul, înștiințat de mine asupra destinației, m-a trezit în zori, poftindu-mă să iau o căruță care mergea în Ceneda. Era a unor negustori romani care transportau vin. Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
au urmat, mi-a cerut sfatul. VII Mai mult ca sigur că cineva ne-a pârât lui Faroald în legătură cu drumul și cu ținta noastră sordidă. Două zile mai târziu, după cină, m-a luat deoparte și, pe-ntuneric, m-a poftit să stau pe un pietroi sub un smochin. După ce a ascultat o vreme strigătul unei cucuvele, a intrat direct în subiect. - L-ai dus pe nepotu-meu la curva aia numită Muzia? N-am spus că fusese ideea lui Rotari; m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nici măcar două luni, și am un copil de cinci ani pe care acum va trebui să-l las singur. E cam slăbuț și nu știe să se apere; ceilalți îl lovesc și-și bat joc de el, chinuindu-l după cum poftesc. M-a surprins latina ei corectă. I-am spus: - Adu-l aici! Va fi cu tine, și o să-l dai în grija cuiva doar atunci când o să te culci cu mine. A părut ușurată, a oftat cu resemnare, a venit lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cea mai apropiată este la aproape o milă, așa că nimeni nu m-ar fi auzit. Credeți-mă, individul îl are pe duhul rău în cap; toată noaptea a sporovăit întruna despre unii creștini pe care îi numea martiri și mă poftea să mă răzvrătesc împotriva Domniei Tale, să încalc legile. M-am apropiat de Rotari și i-am șoptit la ureche: - Întreabă-l de ce neam i se pare a fi. Rotari m-a privit mirat, apoi a întrebat: - Porcarule, din ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
o escortă de patru oșteni aleși dintre cei mai apropiați ducilor. Stăteau în sală, în picioare, tăcuți. Judecătorul m-a privit cu răceală; doar un imperceptibil semn de surprindere în momentul în care, imediat după intrarea mea, Faroald l-a poftit, în sfârșit, să vorbească. Saxo a anunțat că ducii aveau să sosească a doua zi la domeniu și să adăste peste noapte, după care aveau să pornească la drum, pentru a se întâlni la Oderzo cu trimisul exarhului. Golul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cu trădătorii? Ospitalitatea lui Gisulf din Benevento a fost la înălțime. M-a cazat într-o odaie luminoasă, am beneficiat de apă caldă și de frigidarium, și doi servitori au fost la dispoziția mea. Odată îmbăiat și odihnit, am fost poftit în sala mare, unde m-a așteptat pentru cină toată familia, după obiceiul roman: bărbați și femei luau masa împreună. La Cividale și în casele longobarzilor femeile și copiii mâncau separat, înaintea bărbaților. Am fost prezentat soției lui Gisulf, Romilde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
simplă mișcare a pleoapelor. - Tu ești singurul care a dat un sfat bun; e nevoie de răbdare și de sânge-rece pentru găsirea unei soluții convenabile. Ai făcut și o propunere pe care am luat-o în considerație. Acum însă te poftesc să fii precum Iov. Să îndurăm cu credință tot ceea ce par a fi nedreptăți de la Dumnezeu, și vom fi răsplătiți. Pietro interveni: - Stiliano, să-i spui lui Faroald să aibă răbdare? Noi facem tot ce ne stă-n putință ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
a îngăduit să cred că mai am un viitor. În noaptea asta am avut un vis. Deocamdată vreau să-l țin secret, dar te implor să-mi acorzi o favoare. I-am spus să se ridice, încurcat, și l-am poftit să-mi spună ce anume dorea. Mi-a spus să-l iau cu mine la Cividale, căci acolo îl menea visul. Nu l-am scutit de răutatea de a mă preface că trebuia să mă mai gândesc înainte, însă apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și, împreună cu alți oameni care-i deveniseră credincioși, se ruga într-un mic templu părăsit cu hramul Sf. Mihail și pe care el îl numea Casa Mariei. Nu l-am însoțit niciodată acolo sus, și nici el nu m-a poftit să fac acest lucru. Drept care am fost surprins când, într-o dimineață, cred că era într-o duminică, a venit acasă la mine: avea ochii roșii și tremura din tot corpul. Uitasem motivul secret ce-l mânase să vină cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
care trebuie s-o rezolvăm. Știm tot ce s-a-ntâmplat, dar nu avem încredere în Grasulf. L-ai adus cu tine și pe nepotul lui Faroald? I-am spus că nu, ceea ce a părut să-l indispună. L-am poftit totuși să-mi dezvăluie despre ce anume era vorba. - Severo este de-acum incapabil să conducă episcopatul. Mintea, uneori, nu-l mai ajută. Noi am vrea să alegem un nou episcop, și Marciano de la Aquileia este gata să-i dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Încât i-am convins pe Grimoald și pe Rodoald să plece de îndată la Benevento, spre a-i scăpa de înrâurirea primejdioasă a lui Fortunato. Înainte de a lua drumul întoarcerii, mi-am luat rămas-bun de la patriarh, și el m-a poftit să aleg ce-mi plăcea dintre obiectele tezaurului, spre a le duce în dar regelui. Am refuzat, dar mi-a surprins privirea zăbovind involuntar și îndelung pe teancurile de cărți puse pe jos și m-a rugat să iau una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
alungat, dar cuvintele sale s-au răspândit în oraș. Șarpele invidiei a început să iasă la suprafață și să muște, până ce zvonul a ajuns chiar și la Pavia. Arioald a trimis după mine și, în fața întregii curți, m-a mustrat, poftindu-mă să curm orice sămânță de scandal. În particular și în chip mai puțin amical, mi-a făcut cunoscut că nu-mi aprobă intențiile de a romaniza Brescia, și mai ales faptul de a-i fi transformat casa lui Rotari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
a făcut să-și plece capul și un rece și regal gest de concediere. Când a fost să mă despart de Gundeperga, două zile mai târziu, era deja în stare să se îngrijească de noua ei condiție, și m-a poftit să vin la ea ori de câte ori aș fi fost în dificultate. Eram sigur că astfel de ocazii nu mă vor ocoli, dar nu atât de iute cum s-a întâmplat. Încă de la întoarcerea mea la Brescia l-am găsit pe Rotari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
livezi și grădini. Jur-împrejur măslini și viță-de-vie, pășuni galbene și, la umbra unui copac mare din piața prăfoasă, bătrâni inimoși și curați ca înfățișare stăteau de vorbă liniștiți; și-au amintit de tatăl meu și m-au întrebat ce făcea, poftindu-mă fiecare în casă și prezentându-mă familiei ca și cum aș fi fost o rudă. Drept care am descoperit că aveam un văr de departe, numit Calinic, care locuia de câțiva ani la Heliopolis. Acesta mi-a fost gazdă. Se întorsese să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Ne-a întrebat dacă doream ceva înainte ca un slujitor să ne fi condus la odăile noastre, dar noi am spus nu cu tot respectul de care am fost capabili. După ce a pus să fie verificat sigiliul reginei, ne-a poftit la cină, și el și-a reluat lectura. Casa lui Giuliano avea mai mult de douăzeci de camere, toate pe un singur etaj: noi am fost cazați în dreapta salonului, cu fața spre livadă și în spatele tricliniului. L-am întrebat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
prea bine antipatia. Cu glas femeiesc, Flaviano a spus: - Nobile senator, tu, care ai o atât de mare trecere la împăratul Heraclion și care îți pui înaintea lui pecetea pe condamnările la moarte, de ce continui să-mi fii dușman? Mă poftești în casa ta și uiți să presari petale de trandafir pe divanul ăsta pe care abia de pot să stau! Te rog, spune să mi se-aducă un jilț moale, căci fundul meu e delicat. Un ropot de râs s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ascultă de sfatul meu: nu te arăta jenat sau mânios, prefă-te că te amuzi și basta. L-am întrebat de ce tocmai a doua zi, și el mi-a pus în față un papirus cu însemnele împăratului. - Curtea te-a poftit la hipodrom și la teatru. În spatele acestei invitații se află cu siguranță Flaviano. În seara aceea, sub un pretext oarecare, am evitat oaspeții. M-am culcat devreme, după o baie prelungită, și am dormit prost. Imediat după prânz ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
egală cu cea a Bizanțului. Deși nu prea îmi convenea, am acceptat să-i îndeplinesc însărcinarea. A fost ultima oară când l-am văzut pe Garibaldo, și acum sufletul său se odihnește la sânul Celui de Sus. Seara am fost poftit la petrecerea albaștrilor, căci Flaviano căzuse în dizgrația împăratului. A doua zi m-am dus la palat ca să-mi iau rămas-bun de la Calinic, care deja se ocupa de organizarea laboratorului său în interiorul citadelei împărătești. Giuliano, care era cu mine, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
rostit propriul nume, ceea ce nu e bine deloc. Nimeni nu ți-a rostit numele, dar eu de fiecare dată am întrebat: „Ce credeți despre ducele de Brescia?“. Răspunsul a fost mereu același: „E tânăr, puternic și bine sfătuit“. Drept care te poftesc să ai în vedere succesiunea la tron, Rotari. Prietenul meu s-a înroșit, privindu-mă pe furiș, iar eu am tăcut. - Tu ce crezi? s-a văzut el constrâns să mă întrebe. M-am străduit din greu să nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nefericirea și umilința. Am venit doar să-mi iau rămas-bun. Era în picioare, i s-a făcut rău și s-a sprijinit de masa lângă care se afla. M-am ridicat iute să-i vin în ajutor și s-o poftesc să se așeze. Cu glasul numai suspine, mi-a spus: - Nu. Încă nu, prietene drag. Nu trebuie să-l lași singur. Fără tine ar putea fi în pericol, fără ochii tăi vigilenți s-ar putea curând să-i deplângem moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nu voi rămâne grea, unirea noastră va rămâne doar un acord, și n-ai să te mai culci cu mine. În această perioadă va trebui să nu te-mpreunezi cu vreo altă femeie, după care o să poți face tot ce poftești. Dacă noi doi vom avea un băiat, consiliul ducal va hotărî dacă te va moșteni fiul Gailei sau fiul meu. Dacă noi nu vom avea un prunc, fiul Galiei va fi viitorul rege, și eu mă oblig să-l ocrotesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]