9,391 matches
-
auzi o voce răgușită de dincolo de ușă. — Și ce vrei? zise Felix S 23. Nu doriți jaluzele? întrebă vocea. Roboții se uitară unii la alții. — Ce să dorim? făcu Getta 2. — Jaluzele, doamnă, săru-mâna, zise vocea. Ieftine și garantate. Doi poli la metru, tragi de ele și-ți intră lumina-n casă. — Nu dorim! zise tare Felix S 23. — De ce nu? făcu Getta 2. Eu n-am văzut niciodată jaluzele. Lăsați-l să intre. Felix S 23 privi șovăitor spre ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
oriunde să aduci, că ei ce știe dacă e mici și mamă n-are... — Copii ai? întrebă Getta 2. — Da’ ce n-am, coniță! Am reumatism, am un frate-n pușcărie și am și pământ de flori dacă doriți, un pol ghiveciul, pui în el laleaua și iese garoafa. EPISODUL 40 MARKETING — Și cum te cheamă, nene? întrebă comandantul Felix S 23, după ce omul își mai trase sufletul. — Anghelinei Nelu, dom’ șef - răspunse tuciuriul -, da’ puteți să-mi spuneți Jan. Jan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-n inimă-ai înfipt-o! Eu de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou. Din trei atlazuri e culcușul În care doarme nins albușul Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Și masculin Albușului în hialin: Sărutul plin. Om uitător, ireversibil, Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci, și azi - întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi, la bolți, pe Sfântul Duh
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cum-pănind luminile de aur și de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
termen al unei poetice rase. Dar două se dovediră căile Consistenței. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe mările Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
închinare la misterul care Naște și dă drumul în univers la o Bucurie exprimată prin însuși actul de contemplare poetică în perspectiva cosmicității eului. E o rugă pentru împlinire și pentru veșnica desmărginire: "La lămpi de gheață, supt zăpezi,/ Tot polul meu un vis visează./ Greu taler scump, cu margini verzi,/ De aur, visu-i cercetează" (Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu conjugă motivul nunții ca o formă a magiei cuvântului care reîmpreunează Firea risipită. Universul există în lumina și căldura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
necesitatea de a realiza împreună evenimente culturale care ne fac să ne cunoaștem, să devenim mai buni și în același timp să acceptăm și să ne acceptăm reciproc ca și entități, deși geografic ne poziționam diametral opus la cei doi poli ai Terrei. Joi 18 iulie, am avut onoarea de a participa, împreună cu actorul Claudiu Bleonț, cu membrii Asociației „Doina” din Auckland și copiii din comunitatea românească la un evenimet cultural inedit pentru mine. „Marae - Legendele ne țin în viața”, manifestare
INTERCULTURALITATE de GEORGE SMARANDACHE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364287_a_365616]
-
în fereastra Universului” (În fereastra Universului), „a izbucnit în flăcări /glasul visului” (Dahna), „focul plânsului” (Pentru zidirea templelor), „Cerul mării de stele /luminat cu ochii Tăi” (Vis etern), „sacre-mpărății astrale” (Euritmii), „fulg de lumină” (În inima Căii Lactee) etc. La polul opus însă, vizualizat ca un binemeritat echilibru al cosmicului, se află vraja nopții, săgeată aprinsă ( Cum dă noaptea): „umbra enigmatică” (Chiar și din ochii visului), „vălurile nopții” (Icoana drumului), „vântul umbrei ascuțit” (Viața misterioasă) etc. Și, deloc surprinzătoare, ambivalența conotativă
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Frumos...dar să rămână în galerie. Nu-l vreau acasă! Tot zâmbetul lui larg, de azi, n-a mai avut niciun efect. N-am mai vrut nici la film...nici la Mall...niciunde. Du-teeeeeeeee!!!!!!!!!!....cu frumusețea ta, cu tot! La polul opus, mi-a venit în minte un alt om. Cu câteva luni în urmă, am conversat cu un alt domn, căruia i se terminase, la un moment dat cartela și am continuat discuția de pe telefonul „unui coleg”. După acea “întâmplare
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
și cine știe când mă va părăsi, poate niciodată ! Pe tavanul alb, spoit parcă și cu reflexele în penumbră ale lămpii de gaz de pe policioară își făcea apariția el, „un ginerică în alb și negru”, cu veșmântul unui pinguin de la Polul Sud migrat din pricini neștiute pe aceste plaiuri. Sau, poate, ca o rândunică din stolul de pe sârma de telegraf cu fracu-i tăiat în clin de aripe. „Arătarea” cu manșete albe răsfrânte, guler scrobit și cravată-mpletită-n două limbi de aramă ce
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
Calul ciulește urechile, nechează ușor, Bate pământul cu copita dreaptă, Cum vă mai rabdă? Întreabă calul. Se mută în mine durerile tale, Murim și prin cei care mor înainte, Zadarnic veciei trimitem semnale, În cosmosul rece, tu ești fierbinte. La pol - bucuria, la altu-ntristarea, O axă ce trece ca duhul prin lume, Sângele nu poate umple o mare și totuși în sânge păstrăm doar cutume. O sete ce nu se vrea potolită, O zi va veni, cum vine-o iubită și
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]
-
plutește calm și înțelept. Mi-aș permite, în acest context să observ la George Roca un - cum aș putea să-l denumesc? - sentiment mioritic. Un aer senin învăluie și ascunse, depărtate, arome de tristețe... (Da, „arome”, căci în poezie, între polul pozitiv si cel negativ, se află excepționalul suflet al artistului, care transfigurează după chipul și asemănarea sa...). Filosofia aceasta a existenței o întâlnim în poeme precum „Micul univers” (spre a da doar un singur exemplu!). Citindu-l pe G.R. sufletul
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
Șoptindu-i cu tandrețe: „Te iubesc!” Deci, la desert, i-a oferit dulceață De ... coarne (!), preparată ca la carte, Cu competență de distinsa-i soață; Iar pentru tot meniul ipotetic, De care-avea, de multă vreme, parte A dat un singur pol: cel nord magnetic! ------------------------------------ Eugen DEUTSCH Iași, 10 august 2013 Referință Bibliografică: Eugen DEUTSCH - ARCA - SONETE (1) / Eugen Deutsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 953, Anul III, 10 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Eugen Deutsch : Toate Drepturile Rezervate
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
I-o dădu lui Fredy, se îmbrățișară, se sărutară, si Fredy pleca, mulțumindu-i. Dar ,n-ajunse departe...nici macar până la poarta curții, cănd auzi glasul lui Dădu răsunând din sufragerie: -Fredilică, Fredilică,vino-ncoace! Uitasem...Dă-mi, te rog, un pol , că n-am de bărbier! *Avoir le coeur sur la main= a fi generos până la extremă. **Fredy( Alfred Lauterman), fratele cel mic al tatei, a devenit, după război ,profesor de istorie și director al Bibliotecii Centrale Pedagogice din București. *** Dădu
LE COEUR SUR LA MAIN ( GENEROZITATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362948_a_364277]
-
de zăpadă să ia formă. Ghețarii arctici, albi, se tot transferă În lumea noastră, tristă și diformă, Chiar oamenii în sloiuri se transformă, La liga gerului, pierduți, aderă. Instituie ninsoarea monopol, Își leagă poduri și ridică dig, De la ecuator până la pol, Își construiește un regat de frig. Doar sufletul rămâne cald, nu gol Și încă pot să-l chem și pot să-l strig. FIORDURI În suflete ne construim o hartă Din multele trăiri și sentimente, Un munte de dezamăgiri recente
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
fost hărțuiți de lipsuri și de grijile sâcâitoare ale imediatului, oare cât ar fi izbutit ei să finalizeze din ceea ce au dat umanității? Greu de răspuns la această întrebare, deoarece geniile posedă resurse nebănuite de rostire întru eternitate... La celălalt pol se situează viața plină de neprevăzut și privațiuni a inegalabilului François Villon, precum și aceea a pictorului Vincent van Gogh. Dar creațiile celor doi, mai degrabă impulsionate decât frânate de precaritatea mijloacelor materiale, și-au ocupat cu autoritate locul binemeritat din
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
Nămeții de zăpadă pământu-au îmbrăcat, Un alb de puritate acoperă cărarea, Le-am dat și trup și suflet să spele un păcat Ascuns adânc în lacrimi. ...Dar și-au schimbat culoarea, S-au transformat în râuri, și-au înghețat la poli, Aisberguri vin să-nghită tot ce le stau în cale. ...Să nu îmi fie teamă. Să-mi vindec răni sau boli Până nu-s zori de ziuă... Până n-ajung în vale... I-am scris răvaș Luminii, păcatul să topească
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
răvaș LuminiiNămeții de zăpadă pământu-au îmbrăcat,Un alb de puritate acoperă cărarea,Le-am dat și trup și suflet să spele un păcatAscuns adânc în lacrimi. ...Dar și-au schimbat culoarea,S-au transformat în râuri, și-au înghețat la poli,Aisberguri vin să-nghită tot ce le stau în cale.... Să nu îmi fie teamă. Să-mi vindec răni sau boliPână nu-s zori de ziuă... Până n-ajung în vale...I-am scris răvaș Luminii, păcatul să topească.Răspunsul
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
mare nătărău Pe toate drumurile vieții! Parcă-aveam mai multe lemne Pentru când avea să cearnă Cu tristețe peste iarnă Și atâtea alte semne Cercetez șopronul gol Vreascuri, câteva găteje Vin de-mi cântă Radu Leșe Și-ți dau ultimul meu pol! Referință Bibliografică: Vin de-mi cântă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 742, Anul III, 11 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
VIN DE-MI CÂNTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361170_a_362499]
-
promițându-ne că vor petrece, toată viața cu noi și... numai cu noi, toate sărbătorile de unu mai. Pe tot parcusul călătoriei cu trenul de la Constanța până la București, fiind singuri în compartiment la clasa întâia, deoarece unsesem nașu cu doi poli, ne sculam pe rând în picioare de pe canapelele de plus și strigam veseli: „Asta-i viață, ăsta-i trai, să trăiască unu mai!”. Și uite așa am avut parte de cel mai minunat întâi de mai muncitoresc din tinerețile mele
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
imistiunea „stilizării “( Vd.Amintirile colonelului Locusteanu ), subliniază că epistola care tinde spre artă trebuie să aibă o singură calitate:autenticitate.Paginile, întradevăr, epistolare care interesează istoricul literar, sunt cele ce au un farmec autentic, în care autorul se găsește la polul opus artificialului, a stilului cu dinadins căutat, a expresiei pedante, a pozei, adică se situează într-un unghi de unde să ne apară nemistificată personalitatea emițătorului. Corespondențele care au devenit literare cum sunt ale Doamnei de Sevigne, George Sand sau Flaubert
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
imistiunea „stilizării “( Vd.Amintirile colonelului Locusteanu ), subliniază că epistola care tinde spre artă trebuie să aibă o singură calitate:autenticitate.Paginile, întradevăr, epistolare care interesează istoricul literar, sunt cele ce au un farmec autentic, în care autorul se găsește la polul opus artificialului, a stilului cu dinadins căutat, a expresiei pedante, a pozei, adică se situează într-un unghi de unde să ne apară nemistificată personalitatea emițătorului. Corespondențele care au devenit literare cum sunt ale Doamnei de Sevigne, George Sand sau Flaubert
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
poetice dorcesciene, ceea ce a determinat, cu siguranță, așezarea lui la începutul sumarului: „Din punct de vedere semiotic, vă aflați într-o paradigmă postromantică. Toate simbolurile sunt negate, sfărâmate în mii de bucăți și reconfigurate. Poezia nu se oprește la inversarea polilor, ci revalorizează unitatea acestora: [...] În poezia Dumneavoastră se amestecă femininul cu masculinul, când, cum. De exemplu: lupul Dumneavoastră e puternic, superior, masculin; însă nu mușcă, nu sfâșie, nu atacă, nu se apără. Nu e de temut. Se retrage, face o
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
un fel de bonus pentru paharele de vin ce le consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]