4,267 matches
-
cunoscute din acest grup. Vezi stenograma Întîlnirii lui Nicolae Ceaușescu cu «scriitorii protocroniști» pe 28 august 1980, publicată de Adevărul literar și artistic, nr. 757, 1 martie 2005. Personal nu cred În implicarea directă a lui Mircea Eliade În această polemică «internă», În România. Relațiile foarte strînse dintre Eliade și Monica Lovinescu excludeau, după părerea mea, vreo divergență asupra fondului chestiunii. Pe de altă parte, simpatia pe care o putea arăta Monica Lovinescu celor care se revendicau, Într-un fel sau
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În 1978, Tudoran În 1984), remînÎnd foarte activi În exil. După 1990, Goma a abandonat literatura romanesca pentru jurnalismul polemic și eseul istoric, pe teme anticomuniste, antiintelectuale, antisemite și revizioniste, cf. Goma (2004). Tudoran a fost și el implicat În polemici pe tema «iudeo-bolșevismului», cf. Michael Shafir (2002). Mă spirjin pe interviurile pe care le-am realizat În anii 1987-1988, ca și pe cunoștințele pe care le aveam asupra mediului literar prin exercițiul criticii literare, prezent În marginile instituției literare. Cel
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1980), Sociology of the Stalinist Social Order (3 vol., 1986-1990). O enumerare care nu este exhaustiva. Mai exista de exemplu și Institutul de Studii asupra Revoluției Române din 1989, condus de Ion Iliescu. Administrarea memorei acestei revoluții a făcut obiectul polemicilor și rivalităților dintre asociațiile care reprezintă interesele „revoluționarilor”. O primă lege le acordă În 1990 privilegii considerabile (locuințe, terenuri, credite), fiind modificată În 2002, cele 25.000 de „certificate de revoluționar” atribuite În decursul timpului fiind puse În discuție. La
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
discuție. La nivel guvernamental, s-a renunțat la secretariatul de stat Însărcinat cu „problemele revoluționarilor” care existase pe timpul guvernării PSD. În 2003 a fost creat și un Institut Național al Memoriei Exilului Românesc (INMER), și el obiect de rivalități și polemici. Acest centru face parte din „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței”, un ONG condus de scriitoarea Ana Blandiana și care funcționează pe locul unei vechi Închisori din Sighet (În Transilvania). PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\intelectualii in cimpul puterii.DOC PAGE
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
liberă” (care din 1884 devenise oficios al grupării politice junimiste) se va numi, unindu-se cu „Epoca”, „Constituționalul”, apărut până în 1900. La toate aceste ziare și reviste L. a desfășurat o extrem de bogată activitate jurnalistică, publicând articole politice și susținând polemici de-a lungul a aproape trei decenii. Deși nesemnate ori semnate cu foarte numeroase pseudonime ocazionale, articolele sale erau recunoscute și apreciate pentru siguranța și eleganța stilului. Membru în comitetul de conducere al Societății Presei, a ajuns în mai multe
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
și „Dimineața” (unde, pe lângă numeroase cronici literare și texte în proză sau versuri, ține rubrica „Din freamătul zilei”) și a colaborat, mai ales începând din 1919, cu articole sociale și politice, poezii inspirate din suferința celor năpăstuiți, pamflete, portrete literare, polemici de tot felul, glose, note și însemnări despre scriitorii zilei, studii de folclor și estetică etc., într-un fel de radiografiere neîntreruptă a vieții culturale și sociale, la numeroase reviste și ziare, semnând și Trubadurul, Arald, Alex, Bucur, Bélé, Barbu
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
reprezentând falanga din jurul lui G. Gr. Cantacuzino. Între obiectivele fracțiunii se numără întărirea „marelui partid”, întoarcerea la „tradițiile naționale”, la „limba Eliazilor, Bolintinenilor, Alecsandrinilor și Bălceștilor”, concomitent cu „păstrarea în întregime a avutului național”. Colaborările câtorva scriitori se pierd printre polemicile de partid sau printre discuțiile despre „politica viitorului” și „proletariatul orașelor”. Merită consemnată prezența lui Al. Macedonski (Antigrecismul, Simțirile în poezie, Romanelli), G. Bacovia (Rar), Mihail Cruceanu (Pastel de toamnă, Simțiri deșarte), Eugeniu Sperantia și Al T. Stamatiad. După „Adevărul” se
LIGA CONSERVATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287804_a_289133]
-
I. Alexandrescu și un E. Arald, care, de pe poziții materialiste, critică vehement Sic cogito de B.P. Hasdeu. D.A. Teodoru, în studiul Clasificarea genurilor literare, și Al. Vlahuță, în articolul Onestitatea în artă, se ocupă de probleme mai generale. Gherea continuă polemica sa cu Titu Maiorescu, căruia i se alătură P. Th. Missir, A. Philippide și P.P. Negulescu, dar nici criticul socialist, și nici preopinenții lui nu aduc argumente noi, ci reiau vechii termeni ai disputei. În articolele sale Gherea este preocupat
LITERATURA SI STIINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
decât durerea acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Eugen Simion afirmă la un moment dat: „N-am ce-i spune și n-am ce să-i răspund. Domnul Grigurcu, încurajat zgomotos de o galerie literară dubioasă, formată din scriitori minori și resentimentari, atacă vitejește pe marii scriitori români.” Polemica se radicalizează și - în scurtele note din pagina a doua, semnate cu pseudonimul colectiv „Diac tomnatic și alumn” - atinge tonalități pamfletare. Se dau traduceri din Ray Bradbury, W.D. Snodgrass, Vladimir Nabokov, Lorenzo Mondo, Stephen King, Kjell Espmark, Isaac Asimov
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
păstrează în cele patru luni de apariție orientarea antijunimistă, dar, ca și la „Revista contimporană”, junimismul va fi combătut nu atât în planul principiilor politice și literare, cât în chestiuni de amănunt, privindu-i mai ales pe membrii societății ieșene. Polemica se cobora astfel de la idei la persoane, pierzându-și în bună măsură interesul istorico-literar; rămân, totuși, savoarea și ascuțimea de spirit proprii replicilor lui Hasdeu. El a mai publicat versuri (Doine orientale) și a retipărit Ursita. Dintre scriitorii epocii figurează
REVISTA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
prost, care e rodul lor inevitabil” și să participe în chip superior la o „metodologie a culturii românești”. În articolul La sfârșitul celui de-al treilea an (12/1936), Camil Petrescu revine la una dintre temele fierbinți ale dezbaterilor și polemicilor literare românești, și anume problema moralității în artă, reafirmând primatul esteticului, în baza conceptului de valoare; de asemenea, readuce în discuție disponibilitatea redacției pentru orice tip de creație literară, fără a cultiva un partizanat de grup sau curent: „Am căutat
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
o gravă eroare, căci mai toată literatura interbelică îl va contrazice. Criticul transformă specificul național într-o judecată de valoare absolută, conceptul de specific vine de la sine, nu poate fi impus. În articolul Critica psihologică și critica estetică (în cadrul unei polemici cu Paul Zarifopol), R. invocă exemplul marilor critici din secolul al XIX-lea, care „întrebuințează toate explicațiile pentru fenomenul literar, de la biologie și sociologie până la psihologie”, locul pe care îl rezervă analizei estetice fiind cu totul minor, ca un fel
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Stolojan ș.a., urmărește fenomenul cultural românesc din exil și din țară, relevând efectele intruziunii politicului în cultură, manifestările anticulturale din țară și atitudinea scriitorilor și oamenilor de cultură sub presiunea directivelor de partid: Virgil Ierunca (Lucian Blaga în centrul unei polemici și al unei deriziuni), Mihai Cismărescu (Despre protocronism și alte anacronisme), Monica Lovinescu (Vocația denunțului la Mihai Beniuc, Două cazuri clinice ale miticismului. Grâul și neghina) ș.a. Susținând și sub raport grafic ideea de continuitate a tradițiilor presei literare românești
REVISTA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
versuri îi apar apoi în „România liberă. Număr literar” (1884), iar în „Adevărul” i se tipăresc poezii antimonarhice. Între 1885 și 1887 este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub anagrama Morna, a purtat cu „Contemporanul” o polemică, editată în 1887 în broșura În contra direcțiunei literare de la „Contemporanul”. În 1888 scoate „Drapelul” și continuă să polemizeze cu revista socialistă ieșeană. Publică Un răspuns domnului Ioan Gherea în 1889. Este chemat în 1892 la București, ca prim-redactor al
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
1902), „Farul” (1903-1904) și publică în revista „Ovidiu”, condusă de Petru Vulcan (1905), „Analele Dobrogei”, „Dobrogea jună”. A semnat și Chisoi, Ghib, Inero, Mărgineanul, Meșterul Manole, Morna, Nichifor Norma, Doctorul Romanus, Rozmarin. R. s-a făcut cunoscut mai ales datorită polemicii cu C. Dobrogeanu-Gherea în jurul principiilor estetice ale „Contemporanului”. El reproșa criticului întâietatea acordată ideilor sociale față de arta propriu-zisă, amestecul utilului cu poeticul, noțiuni care în filosofia lui H. Spencer (utilizat de R.) se exclud. Nega existența unei direcții a „Contemporanului
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
imaginii împăratului Iulian Apostatul la Gheorghe Șincai); cărți populare (Mircea Popa - rolul cărților populare în menținerea tradiției bizantine în cultura română); cărți bisericești (Ion Radu Mircea - activitatea lui Gavriil Uric; Cătălina Velculescu - versiunile slavone și românești ale proloagelor); scrieri de polemică religioasă (Maria Protase despre Procanonul lui Petru Maior, ca replică sud-est europeană la atacurile antipapale din secolul al XVIII-lea); literatura parenetica (studiile lui Alexandru Duțu cu privire la „oglinzile principilor” și „cărțile de înțelepciune” în cultura română); texte juridice (Valentin Al.
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
anunțat în câteva rânduri ca redactor. I se alătură, mai târziu, Emil Costinescu, răspunzător de gazetă în perioadele când C.A. Rosetti lipsea din țară, el având dreptul, de care uzase și Carada, de a scrie editoriale, de a angaja polemici, într-un cuvânt, de a alcătui și conduce ziarul. Cum Rosetti avea vocația opoziției, R. se va afla, mai întotdeauna, în luptă cu guvernele, ceea ce îi va aduce frecvente suspendări. În 1864 gazeta fiind interzisă, Rosetti o înlocuiește cu alt
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
B.P. Hasdeu, Scrieri literare, I-II, pref. George Munteanu, 1960, Etymologicum Magnum Romaniae, I-II, pref. Paul Cornea, București, 1970; I. Al. Brătescu-Voinești, Întuneric și lumină, pref. Mihai Gafița, București, 1963; G. Călinescu, Opere, V-XVII, București, 1967-1983, Însemnări și polemici, postfață Mircea Scarlat, București, 1988; Cronici literare și recenzii, I-II, București, 1991-1992 (în colaborare cu Ion Bălu), Principii de estetică, pref. Al. Săndulescu, București, 1999; N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1996 (în colaborare
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
Byron în 1808; în vreme ce, față de doctrinarul clasicismului, Alexander Pope, ei manifestau un respect fără limite. Și nimeni nu s-a gândit să le reproșeze că nu ar fi înțeles sensurile noii orientări poetice. S-a vorbit, câteodată insistent, despre o polemică între clasicismul și r. românesc. În realitate, atacurile împotriva r. nu veneau în epocă neapărat din partea unor literați care să fi aderat la un program clasicist coerent: noile forme de expresie erau ironizate nu întotdeauna de partizanii clasicismului, ci mai
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Școala nouă” din Roman, alături de G. Ibrăileanu ș.a., dar își începe cariera de critic literar mai târziu, la cotidianul „Voința națională” (1904), cu un articol despre debutul lui Mihail Sadoveanu, urmat în 1905 de Artă și morală, o primă intervenție polemică adresată lui H. Sanielevici, ca răspuns la textul denigrator al acestuia cu privire la literatura lui Sadoveanu. Confirmarea vocației critice vine ulterior, odată cu apariția revistei „Viața românească” (1906), la care va publica aproape un deceniu. Va scrie și la „Adevărul”, „Dimineața” (redactează
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
publică. Se stinge de ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună parte a scrisului său s-a editat postum; cât despre antume, în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură dată, cu un pseudonim (Terentie Hora). Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o grafie sugerând pronunția franțuzească a numelui său. În opera
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând anumite generalizări asupra materialului cules, ajunge la o
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
legislative”, piața nu poate să funcționeze. Numai atunci când drepturile de proprietate sunt apărate de lege și asigurate de Stat „sursele de producție și anume, pământul, capitalul și forța de muncă pot atinge maxima lor productivitate”25. Este aceasta numai o polemică a secolului al XVIII-lea sau există un adevăr profund În ceea ce Jean-Baptiste Say și alți filosofi iluminiști predicau? Hernando de Soto, economist din America Latină, scrie În carte sa The Mystery of Capital, că Say și alți economiști europeni din
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
slujba de duminică dimineața. Așa cum am menționat În primul capitol, În general, europenii - În special generațiile postbelice - s-au Îndepărtat de Dumnezeu. Europa este cu siguranță cea mai seculară regiune din lume. Aceasta nu Înseamnă că nu a existat o polemică Încinsă asupra absenței lui Domnului din document. Papa Ioan Paul al II-lea și Vaticanul au pledat public pentru „o referire clară la Dumnezeu și la religia creștină” În preambul 37. Alții au argumentat că a nu menționa creștinismul, care
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]