4,015 matches
-
sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă, ținând sus sus, în două degete, pungile țuguiate în care balansau găinile decapitate. Ce naiba fac acum cu prada? Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul de altadata, ca să-l uit pe cel de acum. Să scap de plictiseală, domnilor, să scap de isteria primăverii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi aduc acolo. Și oricum, eroii nu cunosc odihna, nu? Lor nu li se îngăduie să doarmă în paturi moi, cu plăpumi de puf și câte trei perne, și nu au timp să stea în bucătăria hotelului, să mănânce o porție de tocană de miel, cu toți cartofii și morcovii aceia suculenți, aburind în cratiță. Ei trebuie să dispară iar în noapte, să-și facă datoria. Iar datoria mea era de a salva copiii. Până se va fi tras ultimul glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lor. Jay se apropia de șaptezeci de ani, desigur, dar cine eram eu ca să obiectez la o cină sau două cu tangouri și giugiuleli sub clar de lună? Ca să fiu perfect cinstit, nici mie nu mi-ar fi displăcut o porție. — Bună, Edith, i-am spus când a răspuns la telefon. Sunt spiritul Crăciunului trecut. — Nathan? Părea mirată să mă audă... dar și puțin scârbită. — Scuză-mă că te deranjez, dar am nevoie de informații și tu ești singura persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eu și Omar Hassim-Ali am vorbit aproape o oră. Nu conta că eram străini unul pentru celălalt. Când se crede pe moarte, omul vorbește cu oricine stă să-l asculte. În noaptea aceea am dormit foarte puțin - două sau trei porții de câte zece sau cincisprezece minute - dar, la cam o oră după răsăritul soarelui, m-a prins cu adevărat somnul. La ora opt a venit o asistentă să-mi ia temperatura și, când m-am uitat spre dreapta, am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mi-a spus odată că răspund la telefon de parcă aș fi un antreprenor de pompe funebre, așa că acum fac un fals și uriaș efort să par veselă. —Unde ești? Păi, am ieșit cu niște prieteni. La o cafea... și o porție de râs, haha. Observ că mai mulți oameni s-au întors spre mine. Cred ori că a) sunt complet nebună, sau b) pur și simplu o mincinoasă. Dar nu-mi pasă. Doar n-o să-i mai văd în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu am la mine decât banii de diurnă și trebuie să am și bani de ieșit în seara asta și să-mi plătesc micul dejun mâine dimineață. Știți ce scump e micul dejun în State? Da, știu că îți dau porții uriașe... și totuși. Dar nu pot să mă duc acasă cu mâna goală, așa că îmi cumpăr niște lenjerie drăguță și mă întreb dacă lui Adam o să-i placă. Doamne, încetează, Katie. Scoate-ți-l pe bărbatul ăsta din cap. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
amețită? râde el. — Nu. — Păi, atunci clar mai ai nevoie de ceva de băut. Îmi umple iar paharul. Când vine felul principal, linguini cu trei feluri de brânză și măsline, îl devorez. Arată minunat, iar gustul e și mai și. Porțiile sunt mici, ceea ce-mi convine. Asta îmi place la delicatese. Te ajută să-ți păstrezi silueta. Deși uneori mi-e atât de foame după o masă cu delicatese încât îmi vine să mă opresc la McDonald’s în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
le-am prezentat Într-un mod ușor exagerat. Asta e valabil pentru o mare parte din lucrurile pe care ți le-am spus ! Așa ! Să terminăm odată cu povestea asta. — Înțeleg, spune Jack gânditor. Deci... nu-ți place Înghețata Häagen-Dazs cu porție dublă de fulgi de ciocolată. Mă uit la el ușor bulversată. — Ăă... Îmi dreg glasul de câteva ori. Evident, unele lucruri sunt așa cum am zis... Ușile liftului fac ping, și tresărim amândoi. — Jack ! spune Cyril, de partea cealaltă a ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
înghit animalic pâine, trei felii până să observ că aveam un fel de mâncare și în farfuria din față. Mama n-a mai suportat să vadă asta, mi-a spus pe un ton glacial, Vai, ce urât mănânci, a pus porția ei abia atinsă la loc în cratiță, Gata, mulțumesc pentru masă, a țipat de pe hol, îndreptându-se spre camera violet inviolabilă. A ieșit de-acolo hăt, spre ora zece, pentru telenovelă, când eu a trebuit să încerc reconcilierea: Mămică, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
uneori. Eu îi spun, în schimb, despre familia mea, despre Suze și despre modul în care am primit slujba de la Cafeaua de dimineață. — Îmi merge foarte bine, dacă vrei să știi, zic sigură pe mine în timp ce mă înfig într‑o porție de mousse de ciocolată. Am perspective foarte interesante și producătorii mă plac foarte tare... se gândesc să‑mi mărească rubrica. — Becky, mă întrerupe Michael blând. Am aflat. Știu despre serviciul tău. Mă uit la el împietrită, și îmi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vezi numeroasele cazuri de sinucidere în masè din Statele Unite comandate prin mesaje codificate pe Internet, mèslinele le las pe marginea farfuriei, le aleg cu multè bègare de seamè dintre celelalte ingrediente, de cealaltè parte a mesei Șerban și-a terminat porția de pizza și-și ține prelegerea favoritè, îi cunosc deja cu exactitate fiecare idee pe care, de fiecare datè, rafinându-și permanent vocabularul încearcè s-o expunè într-o cât mai aleasè formè, acum remarc sintagma lume suspendatè, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am venit pentru cè îți eram datoare cu niste explicații, nu mi le-ai cerut niciodatè și sunt convinsè acum cè nici n-ai sè mi le ceri, eu admițând, Nu, n-am sè ți le cer! Ne sunt aduse porțiile de mâncare, fata aprinde lumânarea zveltè din coșul ornamental de pe masè, flacèra roșie de la lumânare, muzica în surdinè, atmosfera din restaurantul aproape gol, totul favorizând apropierea dintre noi, Vorbește-mi despre Cecilia, îmi cere ea privindu-mè, dezamègitè? ușuratè? Eu mânuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se duce spre redacție, Si eu?! Încotro s-o apuc!? În fața restaurantului, îmi iau rèmas bun de la Șerban, o luminè dulce, de sfârșit de octombrie, întârzie prin oraș, pe zidurile vechi din centrul istoric, de cealaltè parte a pieței, deasupra porții de fier a Muzeului de Artè atârnè un banner uriaș, Theo Ignat expoziție retrospectivè, încè n-am vèzut expoziția, dar îmi închipui cè la ora asta ea nu mai e la Muzeu ca s-o vizitèm împreunè, nehotèrât, pe trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apropie și nu mai vroia să Îndure alt război... De ce se uită nedumerită lafosta lor grădină, plină de doamne cu copii, paharele de cristal și lingurițele de argint licăresc În soare și ei Înghit lacom, la măsuțele albe, cochete, imensele porții de Înghețată, cu pișcoturi aurii Înfipte În mormanele de frișcă, fără să știe, așa cum nici ea, care se uită cu jind la ei, nu știe, că peste trei luni vor fi bombardamentele? — Chiar a doua zi după ce a cumpărat casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era atât de frig, dar eram Împreună. O să intrați, Într-o zi de vară-primăvară, În curtea interioară a cofetăriei renovate, adică În fosta voastră grădină, o să stați toți patru, Hermann, tu și copiii, la o măsuță albă, cochetă, În fața imenselor porții de ciocolată, acoperite de mormane de frișcă albe. Tu ai să le arăți copiilor fosta ta fereastră până la care ajung crengile platanului și ei au să Înfigă lacomi lingurițele de argint În mormanele pufoase de frișcă, e prima dată, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse cu invitați când, dinaintea porții, se opri o sanie. Iancu zări primul femeia. O întrezări ca pe un trandafir al zăpezii. ― Spune-mi repede, dumneata Nicolache, cine este zeița aceea învăluită în rosso fuoco? ― Răbdare, nepotache! Toate la timpul lor. Acum pot să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică, dar și tresărirea reconfortantă, însuflețitoare, magică a unui resort interior numit chef de viață. După ce termină și cea de a doua porție de sarmale, Nicolae se invioră subit și strecură invitația Marioritzei, vorbindu-i entuziasmat despre apropiatul spectacol al celebrei cântărețe Nanone. Asta sub insistenta ironie din privirile lui Iancu. Nepotache înțelesese, în sfârșit, cu cine dorea unchiulache să-și împartă bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
joc cu cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în cerneală și, fără să-i arunce acestuia nici măcar o privire, semnă în clar. ― Și numele surghiunitului? ― Se va scrie la momentul potrivit. Pricazul rămâne la mine. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a doua PAGINĂ NOUĂ 13 Babic descălecă în fața porții deschise. Prințul descălecă și el. Schimbă o privire cu Babic. Acesta porni pe aleea pietruită, urmat de Manuc. Ușa imobilului era și ea deschisă. Babic trase de mânerul care spânzura de o sârmă, chiar lângă intrare. În cuprinsul odăilor sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mucenici. Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atâtea biserici în ele, din viitorul stat feudal numit, de atunci, țara Românească. Mâna ei trecu ușor peste multele frunze ale acelui arbore și se opri în dreptul herbului. Armele familiei cuprindeau zidul roșu al unei cetăți în fundal de argint. Deasupra porții, un cavaler în armură având în dreapta lui steagul albastru iar în stânga vulturul negru. Privi, mai ales, cavalerul în armură, deasupra căruia strălucea coroana comtală, un cerc de aur ornat cu pietre scumpe și nouă țepi din aur susținând tot atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
condiții, cele două delegații însărcinate cu negocierea păcii nu mai făceau nimic. Evitau să se mai întâlnească. Așteptau. Dar ce anume așteptau n-ar fi putut nici unul din ei să spună. În sfârșit, după ce văzu apărând și cupa fierbinte cu porția de coniac pe care obișnuia să o savureze după o masă delicioasă, secretarul se simți plutind cu adevărat pe apele diplomației. ― Eu nu pot să-i înțeleg! Nu înțeleg ce așteaptă! Dacă ar ști, așa cum știu eu, ce armată pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat o altă cupă fierbinte, în care turnă o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul tăcea de mai mult timp. Știa că trebuia doar să asculte, să zâmbească vag și iar să asculte. ― Am aflat că țarul i-ar fi scris împăratului o scrisoare prin care îl somează, în termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am mai auzit-o. - Și-atunci mama a strigat («cu glas mare», completez eu):«Toad’reeee! Vină cu mușteleee!» - Muștele?, Întreb - acesta fiind rolul spectatorului. - Muștele, da, albinele. Și dă tata fuga cu un știubei și-l trânteștede pământ În fața porții. Și când văd grecoteii că știubeiul s-a spart și că albinele s-au năpustit la... Unde am citit asta? În Herodot? Sau În Hogaș? Poate În Creangă? Sigur În Creangă: acela, chiar de n-a scris, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]