60,135 matches
-
1957 - Apare romanul Orașul minunilor. Semnează în Iașul literar, nr. 7, povestea Șerfi. 1958 - Publică volumul de nuvele Șerfi. 1962 - Apare romanul Adolescenții. 1964 - Ioana Postelnicu e prezentă în librării cu romanul epopeic Plecarea Vlașinilor. 1972 - Publică romanul Toate au pornit de la păpușă, căruia i se acordă premiul Asociației Scriitorilor din Brașov. 1977 - Apare romanul Roată gândului, roată pământului. 1979 - Se publică romanul Întoarcerea Vlașinilor, încununat cu premiul Academiei Române. 1981 - Apare romanul Frank and Smith Company. 1982 - Publică volumul de povestiri
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
pe autor, deși lucrătura textului d-sale trădează vocația artizanului verbal, ci năzuința spre ansamblu, impulsul îndrăzneț spre o boltă acoperită cu vaste fresce eteroclite. Din absența trăsăturilor unei minime adaptări, se iscă nevoia unei materialități totalizante, frizînd o cosmogeneză. Pornind de la evocarea toposului natal, maramureșean, bardul își etalează sensibilitatea cosmică, expansivă prin intermediul factorilor biologici, neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității de receptare. Pornind tocmai din acest loc, de la aceste elemente, devine posibil saltul mai departe, într-un alt nivel al expoziției, legat și el de aceeași experiență a restauratorului - nivelul spațiului cultural, al istoriei artei și, înlăuntrul acestuia, al unor istorii particulare pe
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
că el există atunci cînd în realitate nu este greu de eliminat: la nivel popular înseamnă cel mult o inerție și încă una care se stinge ușor - întreținerea sa e pur intelectuală." * Colegul nostru G. Dimisianu tratează strict tema propusă, pornind de la ideea că discuția nu poate fi dusă în termeni corecți decît dacă autorii de origine iudaică ce au scris în românește sînt considerați scriitori români. Și Cronicarul e de acord că, în ceea ce privește literatura, limba e simbolul identității culturale: Heine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
garanția certitudinii absolute, percepția după care unii autori originari din România sînt în mod tacit și difuz resimțiți ca aflîndu-se înăuntrul iar alții în exteriorul culturii române există - și cel mai cuminte, de nu chiar obligatoriu, este să o constatăm. Pornind, eventual, de la situații fără dubiu: nimeni nu contestă și nu va contesta, spre exemplu, apartenența lui Norman Manea sau a lui Leon Volovici la cultura română, cel dintîi în calitate de prozator și eseist, celălalt în calitate de istoric literar, sub cuvînt că nu
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
și Michaux. Textele în care Rolin se ocupă de fiecare din acești "născuți în 1899" schițează anii lor de formare, felul cum și-au pus amprenta locurile în care au copilărit, familiile și întîmplările din primii ani asupra operei lor. Pornind de la această idee a "peisajelor originare" care nu te părăsesc de fapt toată viața, Rolin urmărește un subtil joc al paralelismelor între biografiile celor cinci, modul cum istoria secolului i-a afectat pe fiecare, coincidența de teme în operele lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
fondatoare ale românilor, reexaminîndu-le critic. De astă dată revine în librării cu un dens și pasionant eseu intitulat Două secole de mitologie națională, în care așează sub reflectorul analitic concepte devenite simbol ca națiune, naționalism, stat național. Întrebarea de la care pornește este dacă aceste concepte reflectă o realitate obiectivă sau sînt expresia unei mitologii materializate. Întrebare, ea însăși răscolitoare, căreia îi adaugă alta, și anume dacă aceste concepte definesc permanențe sau sînt, de fapt, numai o fază a istoriei recente pe cale
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
eu. Apariția ei este situată, de analiștii avizați ai chestiunii, dincolo (adică în partea ultimă) de secolul al XVIII-lea în Occidentul Europei. Etimologic, romanii înțelegeau prin acest cuvînt trib sau popor. Oricum, națiunile, atunci cînd s-au constituit, au pornit de la etnii (spații lingvistice). Două sînt cărțile fundamentale care, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, care au contribuit la fortificarea ideologică a conceptului de națiune: Contractul social (1762) al lui Rousseau și Ideile asupra filosofiei omenirii (1784) de Herder. Indiferent
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
Rousseau și Ideile asupra filosofiei omenirii (1784) de Herder. Indiferent dacă Rousseau punea accent pe ideea suveranității poporului iar Herder stăruia asupra diferențierii popoarelor, prin caracterul distinct, manifestat prin limbă și cultură, e limpede că de la aceste două cărți capitale pornește întreaga discuție despre națiune și națiuni. Miracolul națiunii a fost că s-a găsit un liant care să solidarizeze grupuri umane, de o proveniență comună. E un principiu abstract ca atîtea altele, care a creat însă o legătură socotită, pe
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
care a creat însă o legătură socotită, pe nedrept consideră autorul nostru dl. Lucian Boia, perpetuă, cînd, de fapt, ca orice construcție ideologică, trebuie să țină seama și de sfîrșitul ei previzibil. Apoi, dl. Lucian Boia pătrunde mai adînc și pornind de la ideea că "națiunea este o mare solidaritate", consideră - o fi avînd dreptate? - că limba, religia, teritoriul, istoria, structurile economice (specifice, totuși, națiunilor) nu sînt obligatorii. Națiunea se poate constitui de către o elită și fără unul dintre acești factori (dar
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
acestea niște fire de nylon, legate de pânza de deasupra, cu care pilotul dirijează tot timpul zborul parapantei. Lansarea este foarte simplă. Parapanta se întinde pe pământ, exact pe culmea unui deal, iar zburătorul, prins deja cu centura și harnașamentele, pornește la vale, alergând. în fugă, trage după el parapanta, pe care aerul o ține ridicată. Zburătorul continuă să alerge și, la un moment dat, se întâmplă ca la decolarea unui avion, se va simți deja în aer, dar el trebuie
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
ajunge la un soi de exhibiționism al conștiinței: "gol și nerușinat și flegmatic/ mă strecor în sertarul cu patimi/ fac dragoste cu conștiința/ și o las așa dezbrăcată/ s-o admire sau s-o scuipe trecătorii/ eu născutul de toată lumea/ pornesc pe furiș cu sinele dungat / de-a dreptul prin hohotele siberiei/ prin incendiile magnetice ale creierului/ și spre locul nașterii mă trezesc alergînd/ urmărit la tot pasul de Cel care crede/ că traumatismele mele sînt o avere// în versul cu
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
ontologice ia naștere ficțiunea, care, deși prin definiție "inventată", nu e absolut gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei nașterea îți strig./ fiindcă-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
amestec de simbolism (dezarticulat, prelucrat în laboratorul contemporan, căci și atracția către geometrie pleacă de la mistica numerelor practicată de poeții simboliști) și expresionism (izvorînd ca o sevă din dispoziția întunecată a poetului, din înclinația sa spre decorul apocaliptic): "Nevăzutul călător/ pornește ploaia/ care oxidează resturile/ din viața mea/ și isteria clopotelor/ și tristețea unui furnicar/ și desfrîul minții// apoi șterge urmele/ celor plecați să aducă/ smerenie/ apoi urlă plînge pentru/ moartea nebunului/ mare cît tot cartierul// mai sînt și alte cuvinte
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
aurul lor și cu felul lor/ de-a auri lucrurile/ cum se oglindește cerul cu stelele într-un bob/ de rouă/ odăile sărace ale lumii/ adîncesc cerul înstelat din noi" (Odaie cu bătălia de la Austerlitz). În discursul său, George Vulturescu pornește de la sine spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a modelării textului de către ființă. Așa cum lichidul ia forma paharului ce-l conține, verbul amar devine una cu eul: "Mai întîi albul paginii/ apoi ceața ei
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
a absenței. Viziunea eshatologică a unei lumi părăsite de Dumnezeu e impregnată de o spaimă copleșitoare, cu accente de Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul mă sugrumă frunză după frunză, dor după dor". Plăsmuire a infinitului și a nimicniciei, ființa umană se apropie, prin clipa de har din care se va naște "slova de
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
și marile agenții de rating care au dat credit mesajelor că în România sînt posibile oricînd alegeri anticipate, mesaje apărute încă din timpul crizei politice care a dus la înlocuirea premierului Ciorbea. Aceste mesaje au fost luate în serios deoarece porneau dinspre partidele aflate la putere. Dar, ca să revenim la sondaje, mesajele contradictorii venite din rîndul partidelor coaliției, dar, uneori, și din sînul aceluiași partid, sînt, multe, reacții precipitate după aflarea rezultatelor unor sondaje de opinie. Autorii lor provoacă furtună în
Politica făcută după sondaje by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17364_a_18689]
-
este mai curînd o indicație că acele convorbiri pe care le inserează în sumar sînt, uneori, convenționale, ele hrănindu-se, de fapt, din rememorările autorului despre unii scriitori. Nu vreau să generalizez. Pentru că în alte portrete e evident că se pornește de la însemnări de interviu, cum se publicau, în anii treizeci, în presa cotidiană și literară. De pildă, convorbirea cu Camil Petrescu e, evident, o rememorare a felului de a fi al marelui scriitor, încît stîrnesc zîmbete unele "răspunsuri" prezentate ca
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
număr de disidenți supărători, fără ca asta să afecteze partidul. * Un editorial care nu ține seamă de această criză, ci ia în seamă multe alte crize e cel scris de Bazil Ștefan în ROMÂNIA LIBERĂ și intitulat Lupta cu haosul. Autorul pornește de la articolul publicat în Suddeutsche Zeitung de Kathrin Lauer, articol intitulat Candidatul haotic avînd ca subiect candidatura României la Uniunea Europeană, privită prin actualele performanțe economice și politice ale țării. Dincolo de reproșurile de exagerare pe care editorialistul României libere le face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
dacă ministrului Culturii i-a venit ideea ca acest an să fie declarat în România drept an Eminescu, dl Caramitru merită felicitări. Despre Eminescu s-au scris în presa centrală în ultimele zile articole pe care le cred remarcabile. Unele pornesc de la idei pe care nu le împărtășesc, cu altele chiar nu sînt de acord, dar fiecare în parte și toate laolaltă stau dovadă că această aniversare nu e una de tipul parastaselor organizate de oficialități pînă în '89. Ideea de
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
recăpătarea purității. Așa că ultima "piesă" a "dosarului" cu care debutează volumul este o scrisoare deschisă expediată pe adresa suplimentului cultural, la începutul colaborării cu acesta, urmare a faptului că două dintre articolele sale nu fuseseră publicate. Eliminarea lor ar fi pornit, pare-se, de la unul dintre redactorii suplimentului, o persoană căreia I. Funeriu îi atribuia pe atunci "nostalgii roșii". Această bănuială o etichetează astăzi drept amprenta indubitabilă a mentalității comuniste inchizitoriale, pentru care lipsa de probe reprezintă o uzanță judiciară, iar
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
cu Editura Destin, a prevăzut încă din ultimul său număr de anul trecut că așa vor sta lucrurile. În editorialul semnat de directorul publicației, Radu Ciobanu, sub titlul Mizeria efectelor secundare, "cazul Eminescu" e privit cu inteligență și bun simț, pornindu-se de la ideea că diversitatea de opinii e normală într-o societate liberă, iar discuțiile și disputele nu sînt decît în folosul poetului: "Așadar, nu rediscutarea, nu "revizuirea" lui Eminescu trebuie să neliniștească. Recitirea unui scriitor în cheie contemporană, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
de o gravitate sterilă, oneroasă, prin simpla lor adiționare în timp. În Basarabia, ele au fost favorizate de un climat specific, de izolaționism și suspiciune. Un prim obiectiv al lui Leo Butnaru îl reprezintă existențialul, acel "nivel zero" de la care pornește creația literară, ce reprezintă demarcația sa de propriile-i teme. Cu aerul unei divagații, al unei vioaie amalgamări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
pentru Biblia regelui James, Barnes pentru versiunea Seamus Heaney a lui Beowulf, Kolakowsky pentru Don Quixote. Există și suprapuneri previzibile de preferințe: Cervantes, Shakespeare, Dante și Darwin. Cu excepția lui Searle, care ar putea probabil scrie o întreaga carte în sine pornind de la afirmația sa că Descartes ar fi, în sens negativ, cel mai important autor al mileniului, celelalte alegeri m-au făcut, cumva, să ridic din umeri. Cui nu i se pare important Dante? Cine se-ndoiește de valoarea lui Darwin
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
într-un fel sau altul. Recunoscînd cele două paliere ale fenomenului de monumentalizare, fiecare dintre cei întrebați s-a identificat pe sine, de fapt, în dubla relație cu literatura, cea impersonală și cea personală. E drept, din aceste două relații pornesc școli distincte de gîndire, dar cred că puțin ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]