5,260 matches
-
la spital, dar n-am putut să-l ajut... mă întristează gândul ăsta. Dacă sunt supărat pe adepții sectei Aum? E mult mai mult decât supărare. Pe cine își închipuie că păcălesc? Fantastic! Spun că au făcut ce le-a poruncit Asahara, dar ei sunt cei care au acționat. Ar face bine să se pregătească de moarte înainte de-a intra în sala de judecată. Am fost de multe ori în satul Kamikuishiki cu treabă. Adepții acestei secte par niște fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; 6. o voi pustii; nu va mai fi curățită, nici săpată, spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor, să nu mai ploaie peste ea." 7. Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată, și cînd colo, iată sînge vărsat! Se aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
smerească pe toți cei mari ai pămîntului: 10. "Străbate-ți țara, ca Nilul, nici un brîu nu te mai strînge, fiica Tarsisului! Nu mai este nici un jug! 11. Domnul și-a întins mîna asupra mării; a făcut să tremure împărații, a poruncit nimicirea cetățuilor Canaanului, 12. și a zis: "De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci în țara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă. 13. Iată pe Haldei, care nu erau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
strînge puii la umbra lui, acolo se vor strînge toți ulii: fiecare la tovarășul lui. 16. Căutați în cartea Domnului, și citiți! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu vor da greș, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strînge acele sălbăticiuni. 17. El a tras la sorț pentru ele și mîna Lui le-a împărțit cu funia de măsurat țara aceasta: ele o vor stăpîni totdeauna și o vor locui din veac în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună, înalță-ți glasul, nu te teme, și spune cetăților lui Iuda: "Iată Dumnezeul vostru! 10. Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul Lui. Iată că plata este cu El, și răsplătirile vin înaintea Lui. 11. El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sînul Lui, și va călăuzi blînd oile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mîini?" 10. Vai de cine zice tatălui său: "Pentru ce m-ai născut?" Și mamei sale: "Pentru ce m-ai făcut?" 11. Așa vorbește Domnul, Sfîntul lui Israel, și Făcătorul său: "Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei și pentru lucrarea mîinilor Mele? 12. Eu am făcut pămîntul, și am făcut pe om pe el; Eu cu mîinile Mele am întins cerurile, și am așezat toată oștirea lor. 13. Eu am ridicat pe Cir, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o frunte de aramă, 5. ți-am vestit de mult aceste lucruri, ți le-am spus mai înainte ca să se întîmple, ca să nu poți să zici: "Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!" 6. Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Și nu vreți să le mărturisiți acum?... De acum, îți vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. 7. Ele se fac în timpul de față, și nu fac parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
groaza și în inamici, și în amici, și era convins că un glonte n-ar îndrăzni să-l lovească. Ca și cum ar fi avut dreptate, gloanțele nu omorau decât pe vecinii lui. Nici patriotism, nici instinctul datoriei, numai satisfacția de a porunci și de a-și cheltui energia. Făcea impresia unei forțe imense: corp enorm, mușchii tresărind la orice mișcare. Fața roșie de sânge, vinele umflate, părul țepos. Avea gesturile scurte, iar vorba aspră, sacadată nu permitea nici o ezitare. După luptă, dragostea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar nu-i credeam pe ei în stare să facă gestul isteț. Irina era cu cineva, cu oricine, numai să nu rămână singură. Văzîndu-i mișcările repezi, ai fi crezut-o foarte personală, dar depindea de cel care i-ar fi poruncit. Singură nu avea forță. Oricine îi putea da o opinie. Când protestam, se scuza: "Ai dreptate! Vezi că nu mă gîndisem!" De altfel, imediat ce mă întorceam, îmi reluam toate drepturile. Sclavajul ei total reîncepea fără gândul vreunei împotriviri. O chinuiam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Țineam atât de mult la fiecare placă, trăisem atâtea emoții la muzica ei, avea o poveste fiecare, încît puteam avea pretenția asta. Și totuși, Ioana era incapabilă să-mi facă voia, de aș fi rugat-o sau i-aș fi poruncit, și mereu descopeream cîte-o lipsă printre discuri, deoarece fără să mă întrebe împrumutase cuiva "foarte amator de muzică". Și atunci, discuțiile începeau, întrecînd în violență intențiile noastre. Am observat lipsa din colecție a unui Coral de Bach, piesă de mare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
povestirea despre cei doi regi, apare lipsit de limite. Aduce în față doar întinderi nesfârșite de nisipuri mișcătoare - și nimic altceva. Am putea spune că este o imagine excelentă a nonsensului. Ceva asemănător ne oferă și regele Babiloniei, care a poruncit ridicarea unui labirint de o complicație infinită. Ar fi voit probabil să atingă acel nonsens propriu doar miracolului. Posibilitatea pierderii de sine devine semnul că respectiva construcție își atinge perfecțiunea. Scriitorul nu vorbește aici de moartea sigură a celui părăsit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță deodată ceva care excede puterile omului. Cel părăsit în lumea deșertului nu are cum să-l străbată, căci se vede singur și fără nici un reper. Iar cel care poruncește să se ridice un labirint din piatră și bronz se vede el însuși depășit de ceea ce face. Construcția i se arată în felul a ceva ce absoarbe totul, fără urmă. Devine asemeni unui dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
povestirea despre cei doi regi, apare lipsit de limite. Aduce în față doar întinderi nesfârșite de nisipuri mișcătoare - și nimic altceva. Am putea spune că este o imagine excelentă a nonsensului. Ceva asemănător ne oferă și regele Babiloniei, care a poruncit ridicarea unui labirint de o complicație infinită. Ar fi voit probabil să atingă acel nonsens propriu doar miracolului. Posibilitatea pierderii de sine devine semnul că respectiva construcție își atinge perfecțiunea. Scriito rul nu vorbește aici de moartea sigură a celui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
față ceva care, deși ține de lumea omului, comportă un element neomenesc. Anunță deodată ceva care excede puterile omului. Cel părăsit în lumea deșertului nu are cum săl străbată, căci se vede singur și fără nici un reper. Iar cel care poruncește să se ridice un labirint din piatră și bronz se vede el însuși depășit de ceea ce face. Construcția i se arată în felul a ceva ce absoarbe totul, fără urmă. Devine asemeni unui dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și care deschid în același timp calea către lumea zeilor. Înainte de creștinare, celții și germanii mai păstrau cultul acestor stâlpi sacri. Chronicum laurissense breve, scrisă prin anul 800, arată cum Carol cel Mare, în timpul unui război cu saxonii (772), a poruncit să fie dărâmat un templu din orașul Eresburg, precum și lemnul sacru al "vestitului Irmensûl". Rudolf de Fulda (prin 860) precizează că vestitul stâlp este "coloana Universului, pe care se sprijină aproape toate lucrările" (universalis columna quasi sustinens omnia). Aceeași imagine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scrisoarea însuflată de la Domnul (...) cum m-a luminat El pentru toate lucrările zidirii" (I Cronici, 28, 19). El a văzut așadar modelul ceresc pe care Iahve îl făcuse la începutul veacurilor. Așa și spune de altfel Solomon: "Tu mi-ai poruncit să zidesc templul în muntele Tău cel sfânt și un jertfelnic în cetatea în care locuiești, după chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregătit dintru început" (Înțelepciunea, 9, 8). Ierusalimul ceresc a fost creat de Dumnezeu o dată cu Paradisul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ce scop am venit? — Da: să-i aduceți cuiva moartea. Audbert, care ședea în capul mesei și nu pierdea o vorbă, încremeni. — Moartea? întrebă el. Ce înseamnă asta? Te înșeli; e o solie de nuntă și... Balamber îi acoperi vorbele, poruncindu-i lui Kayuk să se ducă afară și să aducă burduful de kumis. — Ptiu! izbucni Malaberga. Nu vreau, nu-mi trebuie așa ceva! Și pe urmă, acum o fi caldă ca urina de catâr! îi vorbi direct băiatului: — Mergi pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un păr lung și curgător, castaniu, aș zice. Oricum, în vis vă vedeam numai de departe. Și războinicul acela eram eu? Dacă nu erai tu, era un frate geamăn de-al tău. Kayuk se întoarse cu amfora și Balamber îi porunci imediat să toarne de băut la toți. — Dar de ce visul ăsta ar trebui să vestească ceva rău? întrebă el. Ai spus că ar trebui să fac cale întoarsă. Ea își luă paharul și începu să-l clatine încet, strângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfârșit, adevăratele motive ale acelei călătorii, dădu să se apropie, însă Khaba, care îi prinsese cotul într-o strânsoare de fier, îl opri. Odolgan se afla și el acum alături. — Du-te la cai și rămâi acolo cu Kayuk, îi porunci cu glas scăzut. Vorbise pe un ton care nu admitea replică, iar Audbert nu putu decât să se supună. Se duse deci lângă băiat, alături de bagaje și de animale; Balamber își luase toate precauțiile - caii erau deja înșeuați și despiedicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
constrânse să se așeze la loc. Mai târziu, totuși, lucrurile părură să se fi liniștit; Balamber, întorcându-se către Kayuk, îi făcu semn să se apropie. Băiatul se supuse imediat, strigându-l, la rândul său, pe marcoman. — Ajută-mă! îi porunci el, apoi se întoarse către cufere. Audbert veni imediat și se aplecă să-l ridice pe primul, dar băiatul îl opri cu un gest al mâinii, vrând cu orice preț să-l ajute. Cufărul era într-adevăr greu, însă Audbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se oprească să-i ajute pe cei din car; oricum, era sigur că-l lovise și se gândi că, foarte probabil, nu ar fi ajuns departe. Lupta era de acum încheiată; un lucru, însă, mai era de lămurit imediat. Porunci tovarășilor săi să-l urmeze împreună cu marcomanul, apoi coborî cu pas iute cărarea până la drum. îl găsi pe Gualfard în mijlocul alor săi, adunați în jurul unui trup ce zăcea în praf. Zărindu-l, Geremar îi veni în întâmpinare, încă strângând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închipuiai, hunule? Că-ți pun în brațe un mort oarecare? — Vrei să-l vezi mai bine? spuse Geremar și, imediat, luând o secure de la unul din oamenii săi, dădu să reteze capul cadavrului. Gualfard îl opri cu mâna: — Stai! îi porunci. Trebuie să pară o cursă întinsă de un grup de bagauzi, de tâlhari. Balamber îl fixa încruntat. Pe chipul său nu se citea nici cel mai mic semn de satisfacție ori de cordialitate. — Oricum, băiatul a scăpat. Era fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vreo atenție. însă, când încercă să dea un pas înapoi și să se facă nevăzut, Khaba se răsuci și îl țintui pe loc cu o privire amenințătoare, cu mâna deja pe mânerul săbiei. — Așează-te acolo și stai liniștit! îi porunci, arătându-i un pietroi de la marginea drumului. Ascultător, Audbert se îndreptă într-acolo, simțind cum încep să-i tremure picioarele și cu senzația că sângele i se face apă. Aproape sufocat de groaza care îl strângea de gât, blestemă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
L-au ucis! Vino repede! Frediana șovăia; se uită în spate, către trupul neînsuflețit al slujitoarei sale, răsturnat într-un colț al carului, peste bagajele învălmășite, cu capul într-o poziție nefirească. Nu era vreme de pierdut. — Las-o! îi porunci Waltan, gâfâind. Are gâtul rupt... Și haide odată, cei din spate nu sunt de-ai noștri! Pe când își apropia calul de car ca să o ajute să urce, privi în lungul drumului și constată că ceata urmăritorilor se apropiase deja binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pași, urmând cărarea din ce în ce mai strâmtă și mai accidentată, fără să găsească nimic. Balamber, care își dăduse jos platoșa, se uita în jur tot mai încruntat. în sfârșit, se convinse că nu avea nici un rost să meargă mai departe. Ne întoarcem, porunci el. — Vrei să renunți? întrebă Rutger. — Nu, am alt gând. E limpede că au preferat să țină calul tot prin apă ca să nu lase urme. Băiatul acela nu e un prost. — Atunci, ar trebui să ne despărțim. — Bineînțeles. Noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]