2,403 matches
-
sculptură: "În realitate nu este un mai fidel continuator al viziunii arheice eminesciene decât Constantin Brâncuși" (p. 178). Este plauzibilă ideea unei divergențe între psihiatria cartesiană a timpului și ființa umană a lui Eminescu, asemenea altor personalități care înfruntă în posteritate examene mereu reluate privind cauzele suferințelor lor finale (p. 228-232). Este îndrăzneață îmbrățișarea unei alte ipoteze cea a unui Eminescu marcat definitiv de criticile kantiene, dar înclinat, precum mai târziu Heidegger, să deschidă interogația ontologică și să-i dea un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ipoteze cea a unui Eminescu marcat definitiv de criticile kantiene, dar înclinat, precum mai târziu Heidegger, să deschidă interogația ontologică și să-i dea un răspuns inspirat de antropologie (p. 259). Găsim în cartea Eminescu incorect politic aproape toate piesele posterității "dosarului Eminescu". Theodor Codreanu ajunge la acest rezultat ceea ce nu este deloc puțin lucru. Apelul său este să fim dispuși, atunci când vrem să-l evaluăm pe Eminescu poetul, gazetarul, autorul unor manuscrise ce mai trebuiesc explorate să renunțăm la conformismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-un corpus bine închegat a întregii opere, înființarea unui Institut Eminescu sau măcar a unei Catedre Eminescu în cadrul Universității București, astfel că titulatura de eminescolog pare să nu mai acopere în prezent nicio realitate iar instituțiile (vag) interesate de posteritatea lui Eminescu să joace pe mai departe rolul cenușăresei. Apreciez că Eminescu incorect politic are un ton ultimativ, oarecum manifest, chiar dacă prezintă, după cum era de așteptat, o serie de opinii argumentate, preluând exemple și informații din domenii conexe precum sociologie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
defunctului ori cu descendenții lor; în afara acestui drept de moștenire, soțul supraviețuitor are un drept de abitație în condițiile prevăzute de art. 4 din legea mai sus-citata. Secțiunea IV Despre succesiunile deferite ascendenților Articolul 670 Dacă defunctul n-a lăsat posteritate*), nici frate, nici surora, nici descendenți dintr-aceștia, succesiunea se cuvine ascendenților din gradul de rudenie cel mai aproape. Ascendenții de acelasi grad moștenesc părți egale. (Cod civil 659 și urm., 675).**) ------- **) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Secțiunea V Despre succesiunile colaterale Articolul 672 În caz de a muri mai dinainte tatăl și mama unei persoane moarte fără posteritate, frații, surorile sau descendenții lor sunt chemați la succesiune, depărtând pe ascendenți și pe ceilalți colaterali. Ei succed sau după propriul lor drept, sau prin reprezentare, în modul regulat în secțiunea ÎI a acestui cap. (Cod civil 659 și urm
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 673 Dacă tatăl și mama persoanei moarte fără posteritate i-au supraviețuit, frații surorile sau reprezentanții lor iau jumătate succesiunea. Dacă numai tatăl său numai mama i-a supraviețuit, frații, surorile sau reprezentanții lor iau trei pătrimi ale succesiunii. (Cod civil 671).*) ---------- A se vedea notă de la art. 671
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Capitolul 4 Despre succesiunile neregulate Secțiunea I Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor și despre succesiunea copiilor naturali morți fără posteritate Articolul 677 (Abrogat drept urmare a abrogării - prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 - a Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea condiției juridice a copilului natural). Articolul 678 Succesiunea copilului natural, mort fără posteritate
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
posteritate Articolul 677 (Abrogat drept urmare a abrogării - prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 - a Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea condiției juridice a copilului natural). Articolul 678 Succesiunea copilului natural, mort fără posteritate, se cuvine mamei sale, si, în lipsa mamei, rudelor ei cele mai aproape.*) ---------- A se vedea, de asemenea, nota 1 de la art. 652; succesiunea copilului se cuvine rudelor sale, fără deosebire după cum filiația rezultă din căsătorie sau din afara ei. --------- *) NOTĂ C.T.C.E.
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
său îl întrece în valoare. Vorbind mai multe limbi, avînd vaste cunoștințe, artist și poet, suflet al unui grup de literați împreună cu care a construit un vast monument enciclopedic, din care nu ne mai rămîn dccît fragmente, el a lăsat posterității mai ales un tratat Despre administrarea Imperiului și o Carte de ceremonii care constituie o sursă de neprețuit pentru cunoașterea instituțiilor și a societății bizantine. Cele două mari nume ale teologiei și filosofiei sînt ale lui Fotius (~820-~895) și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
câmpului istoriografic, precipitată prin asumarea criticismului, prevenea asemenea "anacronisme psihologice". Niciun istoric serios nu își mai permitea să atribuie unirii principatelor din 1600 semnificații naționaliste. Concesia pe planul unității politice este însă compensată pe planul unității spirituale. Adevărata moștenire lăsată posterității de Mihai Viteazul nu a fost nici politică, nici națională ori socială (faimoasa "legătură" a lui Mihai prin care a legiferat iobăgia în Transilvania probează că principele nu a fost interesat de emanciparea țărănimii românești), ci eclezială: "Favorizarea elementului romănesc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atât este mai probabil ca acea persoană să valorizeze pozitiv fostul regim. Un caz special merită însă investigații suplimentare. Este vorba de categoria adolescenților născuți după prăbușirea sistemului dictatorial în decembrie 1989, al căror întreg traseu biografic se desfășoară în posteritatea socio-politică a comunismului. Pentru majoritatea populației României, chiar și la un sfert de veac de la momentul de cotitură ocazionat de Revoluția din 1989, regimul comunist a reprezentat o experiență trăită la persoana întâi. Pentru această majoritate, comunismul a constituit sistemul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Iași (în perioada 2009-2012), constituie, potrivit opiniilor unor distinși membri ai Academiei Române și altor specialiști, "îndeplinirea unor elementare îndatoriri patriotice care au fost asumate odată cu îmbrățișarea carierei diplomatice, expresie a dragostei de țară și de poporul român, o responsabilitate față de posteritate, o contribuție la cunoașterea adevărului despre politica externă a României". Autorii prezentării materialelor de politică externă au fost diplomați ai României, servindu-și țara cu devotament și cu toată forța capacității lor, acoperind perioada care, începând cu anii 1960, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vinovați și cu toții victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noștri și ai celorlalți? Ce mai e de salvat? Uneori - deformare profesională - îmi spun că numai limba română, cu micul ei tezaur de împliniri intraductibile, merită încă o posteritate. Dar e limpede, pe de altă parte, că ea n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbește sângeros de urât, cu un apetit al promiscuității și al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viața cetății
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din partea literaților mult mai multă atenție. Volumul menționat ne dă posibilitatea să facem cunoștință cu figuri luminoase (pentru mulți mai puțin sau complet necunoscute) ale temnițelor comuniste și cu marea bogăție spirituală, literară și istorică pe care au lăsat-o posterității. Întorcându-ne la Radu Gyr, ar trebui să redăm și momentele dramatice care i-au marcat existența și au făcut din viața sa una demnă de un roman, dar, mult mai important, îl plasează în larga galerie a celor dăruiți
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
candelă pe altarul credinței și al dragostei de neam și țară să se stingă în august 1972, într-un palat - Mogoșoaia - creație a unui mare ctitor și martir, Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu. Puțin înainte de a muri, poetul mărturisitor a lăsat posterității câteva rânduri emoționante: „M-am născut într-o căsuță modestă, ca fiu de truditori ai pământului. Acum sunt în acest palat al lui Brâncoveanu, după ce am dăruit talentul și munca mea ridicării acestui neam. Poate este răsplata vieții mele. Pe
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ascunsese poeziile, astfel că acestea ajung la securitate. Abia după 1990 doamna Xenia Mămăligă, care între timp își făcuse nenumărate procese de conștiință, descoperă în dosarul propriu poeziile care constituiseră principalul cap de acuzare în dosarul dânsei. Astfel, sunt redate posterității poeziile părintelui Ilie Imbrescu, apărute în volumul „Poezii din închisoare”, scoase la Editura Bonifaciu, București, în anul 2000, volum care, conform doamnei Xenia Mămăligă, „ilustrează marea personalitate a Preotului, a trăitorului creștin și a luptătorului care se pregătea din tinerețe
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Vulcan paroch greco-oriental și membrii consilului: Nicolae Udriște, Tănase Coman, George Popa, George G. Bucurenciu, Pavel Blendea, Niculaiu Grovu, Canditu Halmaghi, Niculae Oliviu, Canditu I. Budac, Avram Bocrasiu și George Miclea. Remarcăm scrisul foarte clar al tuturor semnatarilor. Dăm pentru posteritate lista tuturor familiilor satului aflate în pragul ultimului secol al mileniul doi. Conspect despre reparțirea lefei parochului Victor Vulcan pe 1897 1.Avram Coman 2.Ioan Porumbăceanu 3.Rafira Trițiu 4.Ioan Ion Bucurenciu 5.Avram Cârțean 6.George Muntean
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
obștei, imaginea a câțiva animatori ai vieții pastoral-patriarhale a satului, care au știut să sensibilizeze sufletele consătenilor lor, determinându-i să se bucure o clipă, când și când în trudnica lor viață. Deaceea noi consemnăm cu intenția de a transmite posterității și numele acestora : Din Streza îi reamintim pe Gheorghe Totu, Petru Schiopu, Stoica Vasile, Petru Moldovan, după cum din Oprea îi menționăm pe Nicolae Grovu (a lu’ Popoi), Gheorghe Budac (a lu’ Gheorghiță), Iancu Pădurean. Suntem conviși că au mai existat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
coboară chiar eul poetic din cer, odată cu harul divin și inexplicabil al creației. Lui Eminescu i s-au dat în așa măsură amândouă, încât le va resimți ca pe o adevărată povară; rămânând pururi tânăr 116, el persistă în imaginea posterității, tinzându-și dreapta în deșert 117... Crepusculul, evanescența premerg celor descrise mai sus, așa cum se aleargă în tradiția populară soarele cu luna: O, ceas al tainei, asfințit de sară118 este timpul concret al copilului, când ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
petentului. Degeaba a fost distins răposatul cu ordinul cel mai înalt, "Steaua României", zădarnic s-a afirmat ca una dintre vocile reprezentative ale poeziei române: mereu va prevala, în aprecierea contemporanilor, acuzația de colaboraționism. Poate, nu și în aceea a posterității. Într-un articol anti-Ivănescu (altfel, decent scris) din revista "Argeș" nr. 2/2008, cineva se întreabă: "imaginați-vă că ați afla, într-o zi, că Eminescu ar fi fost un jalnic colaborator al serviciilor secrete. Ar diminua asta dramatismul "Rugăciunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de o schijă din Al Doilea Război Mondial, în fiecare primăvară își construiesc cuib două păsări..." Două sunt căile de accedere a răposaților în cartea-dicționar a Cimitirului "Eternitatea": prima condiție să fi fost o personalitate recunoscută în epocă și-n posteritate dar merge și dac-ai avut parte de un monument, bust, statuie, basorelief, piatră tombală cu anume valoare artistică. În cele mai multe cazuri, se întrunesc amândouă criteriile, dar sunt și situații în care numele decedaților nu spun mai nimic, construcția funerară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
traducerile (regula: din rusă Philippide, Lesnea). Floricele pierdute într-o postată îmburuienită! Vreme de 14 ani, o întreagă literatură națională, răs-îndrumată, cocoloșită, înghiontită, consistent susținută material, și corolar! încununată cu premii instituite în numele statului român, n-a izbutit să furnizeze posterității decât un singur titlu și acela fără unanimă apreciere azi! A măcinat 14 ani în gol moara literaturii române, dacă ar fi să luăm de bun inventarul ierarhizat prin premii oficiale. Ideal ar fi să se poată spune că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și straniu: parcă n-ar fi vorba chiar de domniile lor! Bustul lui Nichita, pe Calea Victoriei, bustul lui Marin din fața Naționalului craiovean (care-i și poartă numele), cu acele semi-surâsuri înghețate în piatră și bronz, validează un pariu câștigat cu posteritatea, strecurându-ți insidios întrebarea "oare chiar le-am fost cândva în preajmă?" Cu Marin, în studenție, am schimbat paltoanele dăruite de Asociația studenților (al lui îi era prea lung, al meu mi-era scurt) și nu mi-a lăsat, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din veacurile XV-XVI, nu era un testament și nici un necrolog. Dar adevăratul autor nu spune nicăeri c-ar fi vorba despre dispoziții testamentare, nici că acesta va fi fost cuvântul funebru rostit la Putna în 1504. Ambele încadrări, incorecte, aparțin posterității lui Asaki și lui Kogălniceanu. Abia în 1986, reputatul și regretatul cercetător ieșean N.A. Ursu a izbutit să identifice fără dubii autorul "testamentului", după îndelungi și amănunțite analize grafologice și filologice, în persoana ierodiaconului Gherasim Putneanul, de la Episcopia Romanului, mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Psihologie pedagogică). Când un om de nimic, impostor, a ajuns conducător și încearcă să mistifice istoria, să rămână el deasupra tuturor, nemuritor, cum să șezi liniștit, să nu înfierezi pe un astfel de falsificator? (Timur Lenk și tabloul pentru posteritate). Dacă inteligența a fost definită de unii drept un răspuns al omului la mediul politic în care trăiește, oare unii mari artiști au fost predispuși să facă unele compromisuri față de autoritățile politice, față de cei suspuși spre a-și salva și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]