1,960 matches
-
Holistic Detective Agency" (1987) și "The Long Dark Tea-Time of the Soul" (1988). De asemenea, a scris în colaborare "The Meaning of Liff" (1983), "Last Chance to See" (1990) și trei povestiri pentru serialul de televiziune "Doctor Who". O colecție postumă a scrierilor sale, incluzând un roman neterminat, a fost publicată în 2002 sub titlul "The Salmon of Doubt". Cunoscut printre fani ca "Bop Ad", din cauza semnăturii sale neinteligibile, Adams este cunoscut ca avocat al animalelor și al mediului, iubitor de
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
într-un film intitulat "Cookies" anecdota pe care Arthur Dent o spune despre biscuiți în "La revedere și mulțumesc pentru pește". Într-un discurs ținut în 2001, Adams a povestit incidentul real care a inspirat anecdota, lucru tipărit în culegerea postumă "The Salmon of Doubt". De asemenea, a istorisit evenimentul pe 19 iulie 1981 în cadrul programului radiofonic "It Makes Me Laugh". Între prima călătorie făcută de Adams în Madagascar în 1985 alături de Mark Carwardine și seria de călătorii care a stat
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
BBC Micro și un Tandy 1000. În "Last Chance to See" Adams menționează că are un Cambridge Z88, pe care l-a luat cu el în Zair într-o misiune de a găsi rinocerul alb nordic. Opera lui Adams publicată postum, "The Salmon of Doubt", cuprinde o serie de articole scrise de el despre tehnologie, incluzând unele dintre cele publicate inițial în revista "MacUser" și în ziarul "The Independent on Sunday". În ele, Adams susține că unul dintre primele computere văzute
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
de observație de către Vlad Țepeș, adăugîndu-i-se turnuri, ziduri și dependințe. a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor. Cetatea este menționată într-un document emis de regele ungur Ladislau al V-lea Postumul în 1500. [Greșeală; Ladislau a murit in 1457. E numit "Postumul" pentru că s-a născut după moartea tatălui său, nu pentru emiterea postumă de documente.] Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu-se în această
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor. Cetatea este menționată într-un document emis de regele ungur Ladislau al V-lea Postumul în 1500. [Greșeală; Ladislau a murit in 1457. E numit "Postumul" pentru că s-a născut după moartea tatălui său, nu pentru emiterea postumă de documente.] Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu-se în această cetate, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu fața în
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
fortăreață contra otomanilor. Cetatea este menționată într-un document emis de regele ungur Ladislau al V-lea Postumul în 1500. [Greșeală; Ladislau a murit in 1457. E numit "Postumul" pentru că s-a născut după moartea tatălui său, nu pentru emiterea postumă de documente.] Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu-se în această cetate, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu fața în spate, derutîndu-și astfel urmăritorii. Acest loc amintește unora și de bătălia numită
Cetatea Poenari () [Corola-website/Science/299794_a_301123]
-
nou ciclu de romane, "Cele patru Evanghelii" ("Les Quatre Évangiles"), din care primul volum, "Fecunditate" ("Fécondité"), este publicat în 1899. Continuă cu "Munca" ("Travail") în 1901, când dispare prietenul său de totdeauna, Paul Alexis. Al treilea roman, "Adevăr" ("Vérité"), apare postum. A patra carte din serie, "Dreptate" ("Justice"), nu va apărea niciodată, lucrarea rămânând în stadiu de proiect la momentul morții scriitorului. O altă ocupație a lui Zola, aflat la asfințitul vieții, este fotografia. Este fascinat de expoziția universală din 1900
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
în ""Cugetul românesc"". A redactat (1938) o monografie consacrată lui Nicolae Grigorescu. La 4 august 1953 s-a stins din viață și a fost înmormântat în cimitirul evanghelic luteran din București. În 1956 i s-a organizat o amplă retrospectivă postumă în parcul Herăstrău din București. Francisc Șirato: Galerie de tablouri Articole biografice
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
după "accent", iar "intonația" joacă un rol clar în transmiterea informației, dar nu are "tonuri" și "croneme". Fonetica și fonologia au avut o istorie comună multă vreme. Separarea lor se consideră că a avut loc în anul 1939, o dată cu publicarea postumă a lucrării "Grundzüge der Phonologie" ("Principiile fonologiei") a lingvistului rus Nikolai Sergeevici Trubețkoi. Acesta a definit fonemul ca fiind cea mai mică unitate distinctivă din structura unei limbi și a adus numeroase contribuții în analiza sistemelor fonologice ale unor limbi
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
două țări române, iar în luptele pentru tron din acel an îl recomandă cu căldură brașovenilor. De altfel politica sa de amestec brutal în afacerile dinastice ale Țării Românești și Moldovei, mai târziu, îi vor atrage reproșurile regelui maghiar Ladislau Postumul care afirmă într-un act din 21 martie 1457 că „a suprimat voievozi ai Țării Românești și Moldovei, fideli regatului, punând în locul acestora oameni devotați lui“. Poate că acest reproș se referea și la asasinarea lui Vlad Dracul, din noiembrie
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
Vladislav pătrunde în Transilvania pe fondul unor răscoale a populației ortodoxe împotriva încercărilor de catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în zonă, asediind Făgărașul și devastând toate satele săsești din sudul acesteia, fapt care l-a determinat pe Ladislau Postumul, regele maghiar, să ceară insistent să înceteze aceste acțiuni militare lansate împotriva „posesiunilor comitelui Ioan“ (Iancu de Hunedoara). În vara aceluiași an, Iancu de Hunedoara se decide să-l sprijine pe pretendentul Vlad, fiul lui Vlad Dracul, pentru ocuparea tronului
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
ca fiind derivate din cele religioase. Locke avea o credință calvinistă, dar în perioada scrierii lucrării "Reflections" (1695) acesta îmbrățișa nu doar idei socinianiste cu privire la toleranță, ci și ideea negării preexistenței lui Hristos. Totuși, Wainwright (1987) notează că în scrierile postume Paraphrase (1707) interpretarea lui Locke a versetului Efeseni 1:10 este marcată diferit față de unii socinianisti precum Biddle, și poate indica faptul că acesta a adoptat o poziție ariană spre sfârșitul vieții. Lui Locke nu îi era clar la acea
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
A mai scris nuvele, incluse în volumul "Halucinații". A publicat eseuri, precum: "Marcel Proust - câteva puncte de vedere", "Contribuții la specificul românesc", "Testament literar", "Experiență și literatură", "Racine-Proust", "În marginea lui Huxley". În manuscris a lăsat romanul "Jocurile Daniei", publicat postum. I-a fost dedicat un roman, "Poveste de iarnă", de Mihai Zamfir. Seria de "Opere" a fost începută în 1970, la Editura Minerva, de Elena Beram, fiind reluată de aceasta, împreună cu Nicolae Florescu, în 1997. Interviuri
Anton Holban () [Corola-website/Science/298907_a_300236]
-
atașat românii Mihai Vâlșan și Vasile Lovinescu. Dintre alți "învățăcei" mai cunoscuți, îi vom menționa pe Titus Burckhardt și Martin Lings. Mihai Vâlșan a devenit, după moartea lui Guenon, redactorul șef al revistei "Etudes Traditionnelles", și a început publicarea operei postume a acestuia. „Scrisul lui René Guénon este idiomatic: complex, arborescent, cu precizări, reveniri și nuanțări, practic, infinit recesive. Scrisul lui dezvăluie în aceeași măsură în care ocultează. Nu e o scriitură ușor de urmărit, mai ales astăzi, când a fi
René Guénon () [Corola-website/Science/298917_a_300246]
-
martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.” 1828 - Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade. 30 mai 1830 - Revista ieșeană "Albina românească" reproduce poezia „Ruinurile Târgoviștei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în "Curierul Românesc", la 29 iunie. 1830 - Ia ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne. 6 iulie 1830 - E al treizecișitreilea
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
președinte al Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune până la 5 decembrie 1941. Ministru al Educației Naționale în guvernul Goga, creează o catedră de filozofie la Universitatea din Cluj pentru Lucian Blaga. Cu siguranță, altul ar fi fost destinul postum al operei lui Ion Petrovici, dacă după 23 august 1944, în plină forță creatoare, la începutul marilor epurări politice efectuate sub regimul comunist, nu ar fi fost arestat și deținut până în 1964, când este eliberat împreună cu alți deținuți politici, la
Ion Petrovici () [Corola-website/Science/297849_a_299178]
-
Alături de volumele cuprinzând traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice, un rol important îl au edițiile cu versuri (antume și postume). Poeziile au fost publicate in revista familia. Pe data de 24 ianuarie 1866, moare Aron Pumnul, profesorul său de literatură la Colegiul din Cernăuți unde învăța elevul Mihai. Cu această împrejurare șapte gimnaziști tipăresc o broșură cu "Lăcrimioare... la mormântul
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
a unei perioade virtual încheiate în anii maturității sale, ci ca o creație care pășește pe drumul poeziei viitoare, ba chiar al poeziei iminente. Unii specialiști eminescologi (ca Petru Creția, între alții, sau Ion Negoițescu) au accentuat valoarea operei poetice postume a lui Eminescu. Virgil Nemoianu făcea distincția între două romantisme aplicabile și eminescianismului poetic, unul de tip Biedermaier, de salon, de expresie franceză în principiu, ca în poezia antumă (selecție făcută în spiritul vremii de Maiorescu însuși) și un romantism
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
să continue pe Sic cogito (București, 1892; ed. III, 1898), una să însumeze „experimente fizice asupra Spiritismului”, iar cealaltă, „dezvoltând și demonstrând teoria reîncarnațiunii”. Ediție realizată după edițiile de autor, extrase din reviste și după manuscrise, coroborate cu edițiile apărute postum. Ediție bibliofilă, critică, integrală a creației literare macedonskiene. Volumele de autor sunt pentru prima dată la a doua ediție, iar zeci de texte în toate genurile, fie în limba română, fie în franceză, au fost extrase din periodice. La acestea
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
1520 în serviciul regelui Carol I al Spaniei, în calitate de membru permanent al gărzii regale. A învățat greacă, latină, italiană, franceză, muzică și scrimă. A avut o aventură cu o doamnă din Comunitatea toledană, care i-a dăruit un fiu, recunoscut postum. În anii următori a luptat în războiul Comunităților și a fost rănit; a participat de asemenea în asediul orașului său natal (1522); la sfârșitul lui 1522 a pornit alături de Juan Boscán și Pedro de Toledo, viitor vicerege al Napoli, într-
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
care promovarea designului companiei are un loc aparte, s-a făcut la 3 noiembrie 1989. Deschiderea unei subdiviziuni a muzeului în Berlin este programată pentru sfârșitul anului 2007. Colecția muzeului, axată pe mobilier și decorări interioare, este centrată pe donația postumă a designerilor americani Charles și Ray Eames, dar conține numeroase alte piese ale unor designeri renumiți, printre care Alvar Aalto, George Nelson, Verner Panton, Jean Prouvé, Dieter Rams, Eero Saarinen și Michael Thonet. Colecțiile prezentate de au crescut rapid, devenind
Vitra Design Museum () [Corola-website/Science/308019_a_309348]
-
avea s-o publice în 1568, la un an după moartea tatălui său. Michel a moștenit Château de Montaigne, unde s-a stabilit începând cu 1570. Una dintre realizările literare ale lui Montaigne anterioare publicării eseurilor sale a fost editarea postumă a operelor lui Boétie. În 1571 s-a retras din viața publică, refugiindu-se în Turnul Château-ului, așa-numita „citadelă” a lui Montaigne în care s-a izolat de problemele sociale și familiale. A început munca la „"Eseurile"” sale (publicate
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
pentru o perioadă a fost lăsat ca zălog din partea tatălui său în mâinile lui Gheorghe Brankovici (1427-1456), despotul Serbiei. În 1452 Ladislau a făcut parte din delegația care a fost la Viena pentru a primi înapoi pe regele Ungariei Ladislau Postumul al Boemiei și Ungariei. În 1453 era deja ban al Croației și Dalmația. La dieta de la Buda din 1455, Ladislau a renunțat la toate titlurile și funcțiile sale, datorită unor acuzații din partea lui "Ulrich Celje" (Cillei) și alți dușmani ai
Ladislau Huniade () [Corola-website/Science/308075_a_309404]
-
înmormântarea lui Thoreau. Cel mai bun prieten al lui Thoreau, Ellery Channing, a publicat prima lui biografie, „"Thoreau the Poet-Naturalist"”, în 1873, și Channing, împreună cu alt prieten, Harrison Blake, au editat poeme, eseuri, și pasaje din jurnal, cu scopul publicării postume în anii '1890. Jurnalul lui Thoreau, în mare parte nepublicat după moartea sa, a apărut pentru prima dată în 1906, contribuind la reputația modernă a lui Thoreau. O versiune nouă, lărgită, a jurnalului va fi publicată de „"Princeton University Press
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
într-un război îngrozitor: Consider că s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea că port același grad ca și el » . Este deasemenea și cazul lui Philippe Séguin, al cărui tată fusese decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare cu titlu postum, după cel de-al doilea Război Mondial. În urma unei întâlniri, președintele Republicii, Vincent Auriol propune Ordinul lui Marcel Aymé. În schimb, scriitorul arată fără menajamente disprețul pe care i-l provoacă interlocutorul său. • Sculptorul René Iché, decorat Cavaler pentru 1914-1918
Legiunea de onoare () [Corola-website/Science/308157_a_309486]