3,550 matches
-
sălbăticie a mileniului trei. Timpul s-a scurs pe nesimțite, dar căutările mele n-au dat roade. Stând în bătaia vântului, la marginea albastrelor ape neliniștite ale oceanului vieții, zadarnic am așteptat să-mi regăsesc buna prietenă, liniștea. Am străbătut potecile pădurii unde, altădată mă mângâia cu voalurile sale mătăsoase, făcându-mi inima să cânte de bucuria de a fi. Astăzi, copacii, la umbra cărora poposeam împreună, își pleacă ramurile spunându-mi că nu te-au zărit. Privesc oglinda lacului ca
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > AI VREA... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ai vrea... Răsare astrul nopții cu ochi rece, sticlos. Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flămând, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
nopți pline de taine și mister, se deschide o poartă , în lumina splendidă a lunii, o poartă spre altă realitate, mereu prezentă dar rareori conștientizată de om. O întreagă lume nevăzută mișună pe sub frunze, prin iarbă, pe stânci sau pe potecile pădurii, o lume intr-o mișcare continuă. Pădurea pare o mare de smarald, în care atâtea flori delicate își împrăștie parfumurile ... Toate acestea se împletesc într-o îmbrățișare permanentă și totală, semn al armoniei din natură. Când eram copil credeam
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
mulțumesc... Puzderie de gânduri răsar în fapt de seară Fierbinte picurând, ca lacrima de ceară. Azi, prin cotloane-ascunse renasc în mine, vise Rugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse. Prin văile umbrițe de nori cerniți, si gri Seninul își croiește poteci prin razele-aurii. Azi, din izvor secat de-atata dor și pătimi Aleargă către voi, sfioase, înrourate lacrimi. Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze. Tăcerea fără rost nu-și mai găsește scuze. Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec, Pe arc
VA MULTUMESC... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375752_a_377081]
-
cu drag, mă ningi cu dor tăind în două, anotimpul. Prin amintiri, încet cobor să nu strivesc, pășind, alintul... Și glasul tău tăcut îmi spune că-mi cauți urma printre pași. Chemarea ta ar vrea s-adune toți pașii, pe poteci rămași... Povești la gură de izvor, și glasul tău tăcut ce-mi spune că ningi cu drag, că ningi cu dor acum, pe-o margine de lume... Referință Bibliografică: Mă ningi... Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2241
MĂ NINGI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375770_a_377099]
-
un scut îmi faci din brațe doritoare Si-ai vrea să mă ferești de tot ce-i nefiresc Pe trupurile calde se răzvrătesc broboane călătoare Și-n nebunia lor, ne-ndeamna spre păcatul strămoșesc. În gândul tău, eu mai cutreier poteci întortocheate Care imi poartă pasul catre-al tău suflet cald Speranța răscolește dorul nestins, pe pleoapele pudrate Și din privirea mea răsar stinghere, trei boabe de smarald... În gândul tău, adăpostești ocrotitor, neliniștile toate Iar gândul meu se cuibărește cuminte
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
noi mai sunt și astăzi, boi Care trăiesc într-un palat! La noi erau odată ,boi Pășteau pe pajiștea pustie La noi mai sunt și astăzi ,boi Care trăiesc în sărăcie! La noi erau odată, boi Trăgeau de trunchiuri pe poteci La noi mai sunt și astăzi, boi Regi peste oameni, cu minți seci! La noi erau odată, boi Trăgeau la jug cu carul plin La noi mai sunt și astăzi, boi Trăiesc o viață de declin! La noi erau odată
LA NOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375794_a_377123]
-
să alergăm prin ploi, Să dansăm pe câmp... doar noi. Să ne scurgem printre văi, Să ne pierdem în văpăi... Mi-ar plăcea să îmbrățișez norii, Prin ochii tăi să privesc zorii... Să urmez pe unde treci, Pașii tăi de pe poteci. Mi-ar plăcea să fim un fum, Să ne ridicăm din scrum Să ne-ascundem în amurg, Să facem cu viața târg.... Mi-ar plăcea să-ți fiu un leac, Elixir să-ți fiu în veac... Să te vindec...că
DORINȚĂ ... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379168_a_380497]
-
lepădat ca de niște leproși, erau de fapt părinții noștri duhovnicești, doctori ai sufletelor care primiseră darul și harul să vindece chiar și pe cei care se cred sănătoși, deși nu sunt, și să îndrume turma plăpândă și rătăcită spre potecile metafizice pe care din când în când se vedeau în nisip pașii lui Dumnezeu. Pe aceia de care lumea aceasta s-a lepădat Iisus i-a vizitat pre când El Insuși s-a dus în pustie să postească și să
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
care din când în când se vedeau în nisip pașii lui Dumnezeu. Pe aceia de care lumea aceasta s-a lepădat Iisus i-a vizitat pre când El Insuși s-a dus în pustie să postească și să se roage. (Potecile metafizice) • Dacă mintea și inima noastră nu sunt pline de speranța și credința învierii, a vieții veșnice, atunci frica de moarte, teama de necunoscut, anguasele metafizice, vor umple cămara pustiită a sufletului nostru, iar conștientul și subconștientul personal și colectiv
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > PĂRINȚII Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2298 din 16 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se coace, încet, dorul peste amintiri, În noaptea-nvierii, pe-absența voastră! Pe poteci crude fuge ochiul prin fereastră, Se-ntrezăresc trecând luciri... Atâta basm e în jur că mult mă mir! În noapte e atâta pâlpâit de ceară, Că lipsa voastră începe să mă doară! Parcă,..nu pot să mai respir... Ca-n
PĂRINŢII de LIA RUSE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379270_a_380599]
-
viețile în bine. Dragă prietene, Oare a reușit diavolul să-și pună în aplicare planurile sale în ceea ce te privește? Gândește-te bine la asta! Dacă ajungi la concluzia că a reușit, părăsește calea largă a răului și treci pe poteca îngustă a lui Hristos. Momentele în care omul e cel mai puternic nu sunt atunci când toate îi merg din plin, ci atunci când, după ce a căzut, se ridică de la pământ, cu hotărârea fermă de a-și continua drumul înainte, spre Împărăția
ŞEDINŢĂ ÎN IAD de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379261_a_380590]
-
face să pălească, Stelele-și pierd strălucirea, culorile, Uluite de dragostea-ți fecioreasca. Peruzeaua mea, chipul tău e raiul meu! În inima mea înrămat va fi pe veci Gingaș suvenir, al iubirii panaceu, Cănd dorul mă va prinde, zburdând, pe poteci. Noi iar am furat iubirea de la îngeri, Pe norii diafani când ne plimbăm visând, Un joc ne răscolea, venit de nicăieri, Ne-ademeneam, râzând, din cupă vieții band. Mangalia, 28.11.2016 h: 21.47 ************************** Biz așkı çaldık Biz, gene
POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379273_a_380602]
-
care nu lipsește sarcasmul unui suflet trădat, îndurerat, dar fără a se victimiza sau ”îngenunchea” în fața celui ce lăsa ”impresia că ar conta”... - găsim în poemul ”rătăcită printre absențele tale nedisimulate”, pe care-l redau în întregime: ”îmi păreau cunoscute potecile/ atunci îți dedublam urmele/ tu mă petreceai ținându-mă de mână doar atât / cât să lași impresia că ar conta/ îți căutăm tresărirea când îmi alergai venele /și umbra-ți prindea contur peste mine/ urmăream șoapta din sărutul agățat în
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETE CU RĂSUNET 1 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului alunec din nou pe un covor de ninse tulnice pururea vindecată de poteca dintre ape răsare firul unei liniști acolo e drumul cu ierburi acolo e drumul de mesteceni zăresc platanul lucioasă calea precum ochiul tău prelung la scăpătat Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNET 1 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SONETE CU RĂSUNET 1 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369189_a_370518]
-
fără să șie de ce și cât. • Ne pierdem adesea îm speculații pentru a ajunge la esența aevărului. • Mulți ar vrea să schimbe lumea, dar nu știu ce să pună în loc. • Traiectoria vieții e un arc cu câteva zig-zaguri și o mulțime de poteci inutile... Cu cât vom ști mai mult cu atât mai greu va fi să găsim opțiunea... optimă. • E mare lucru să rămâi optimist la finalul unui eșec. • Este o aberație să crezi că din greșeli poți învăța mai mult decât
GÂNDURI REBELE (13) – AFORISME (4) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369198_a_370527]
-
ninge și-i mai bine Să te pierd, în lege, și tu să mă pierzi. Se sfîrșește vara ca un fel de boală, Se apropie toamna vindecării reci, Va veni iar trenul, prăfuit cu smoală, Vor sui în munte vechile poteci... Se sfîrșește vara gîndului de ducă Și miroase toamna parc-a vechi păcat; Pe-un peron de gară cad și se usucă Frunze dintr-un munte veșnic și curat. Se sfîrșește vara și s-a dus iubirea Vine toamna mare
SE SFÎRŞEŞTE VARA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374147_a_375476]
-
mai sus, acolo ne întâlnim toți, ca și crengile pădurii celei mari, ce indiferent de vreme rămân unite, neclintite, drepte, răsfirate. Ca și crestele inzăpezite ce cheamă și mângâie, înaltul, neîmblânzitul zbor, minunata noastră eliberare atunci când avem curajul să urcăm poteca, găsim stânca ce ne susține, cerul ce ne mângâie și aripile visului din trăire! Referință Bibliografică: Prezent / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate Drepturile
PREZENT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374217_a_375546]
-
Acasa > Poezie > Imagini > E IARNĂ-N MUNȚI... Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului E iarnă-n munți, s-au pus troiene, pe piscuri, văi și pe poteci, Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci. E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci, Iar urșii hibernează-alene prin scorburile lor adânci. Ies lupi-n haită să vâneze câte un cerb mai slăbănog
E IARNĂ-N MUNȚI... de NELU PREDA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374212_a_375541]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Constantin Brâncuși ” Mâine voi regăsi poteca sau semnele ei pierdute” ” INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI Orice drum în Iași te duce în Dealul Copoului, unde se află teiul lui Eminescu. Prins în cercuri, pentru ca să nu se piardă sub povara anilor, ieșenii știu că e un semn lăsat
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
alcătuind pentru mine o lume fantomatică de liniște. Parcă ar fi fost coborâte de pe altă planetă aceste frumuseți de verde; de albastru-verzui ce-ți tăiau respirația - palatul păsărilor prin ramuri, apoi covorul de flori multicolore pe care le întâlneam pe poteci neumblate. Mi se părea o lume de vis unde doar razele soarelui abia pătrundeau ascunse ca niște reflectoare mici pe unele din suprafețele scoarței copacilor. Așa mi se înfățișa pădurea de la Scorțaru-Nou, leagăn al copilăriei mele în toată splendoarea ei
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
mă cuprinde Surâsul unei stele îmi zâmbește în privire A apărut când rătăceam printre cuvinte ... O clipă m-a privit și mi s-a ascuns în minte. În așteptări sculptate în mine au săpat Cuvinte nerostite ,din tainici ochi, adânc Poteci de gânduri în nopți am cutreierat Și petece de vise ades s-au risipit în vad. Îmi dezgheață țurțuri la margine de gând Prin grădina timpului pășesc în așteptări Speranțe din ochi de înger renasc pe rând Printre cuvinte rătăcite
PRINTRE CUVINTE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374301_a_375630]
-
XI. Scena este încadrată într-un peisaj de dealuri, zugrăvite în stânga, un palmier apare lângă zidul de incintă al Ierusalimului, pe dreapta, în pragul porților orașului, vedem numeroși tineri și bătrâni, cu expresii deosebite. "Iisus Hristos vine din dreapta și coboară poteca, așezat pe asin alb. În stânga ține un volum închis iar cu dreapta face un gest de subliniere a cuvintelor pe care le spune Apostolului Petru, în picioare, în stânga Lui. Drumul este semănat cu verdeață. Copiii se dezbracă și aștern mantiile
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
privim înspre mâine tăcuți, Să renască în noi primăvara, Să ne-ntoarcem, iubito, în munți. La cabana cu patimi e soare, Focul arde-n cămin, jucăuș, Ne așteaptă cuminți blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Vom călca pe poteci ancestrale, Prin poieni, cu coroane de spini, Doi asceți, goi în vremi saturnale , Veșnic tandri și veșnic străini. Luzi, vom arde în noi ce-i povară, Extaziați, răbufni-vom spre cer, Îndulcind cazna trecerii vremii, Retrăind nopți de-amor și
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362187_a_363516]
-
Tăcerii! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a eului presupune combustia, pasiunea trăirii transpusă într-un câmp semantic profund metaforizat: „Se sparge Tăcerea, departe e visul, porunca fântânii e-ndeplinită, săbii de foc se vântură-n
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]