4,003 matches
-
în grajd, striga:Bunicule, nu-l bate, el nu știe ce a făcut și pentru ce... -Nu știa ce face? Atunci să învețe de acum ce are de făcut! - striga bunicul ieșit din fire. Copilul disperat că nu-și poate potoli bunicul, alergase la Nicolae: -Unchiule, unchiule, te mai doare stomacul? Nici acum nu poți vorbi? După care fugise din nou în grajd să-l liniștească pe bunic. Nimeni nu mai asculta de el, totul s-a inversat, nu mai știa
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac, care se chema scorțișoară. Hrana naturală îi reda puterile și porni în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură găsi un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi își potoli și setea. Era un peisaj exotic, cu iarbă fină, de fir lung, copaci scunzi, cu trunchiuri întortocheate, tufișuri pline de fructe de pădure, flori neștiute, dar atrăgătoare și animale prietenoase. Toate acestea înconjurate de apa strălucitoare a mării fără sfârșit
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
doi raci și turnă mujdei din plin în castronul din care mâncase ciorba. Tăie încă o felie mare de mămăligă și începu să mănânce cu poftă, nu înainte de a trage înca o dușcă de țuică, direct din sticlă. Cu foamea potolită printre înghițituri o întrebă pe Frosa despre viața ei din Slobozia alături de Bradu. Frosa îi răspundea destul de scurt, deoarece era ocupata cu hrănitul copiilor, fapt pentru care își ceru iertare și le promise că va povesti după ce le dă de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Și, În acea clipă, luând aminte la insurecția dinăuntrul ei, Desdemona deveni ceea ce avea să rămână tot restul vieții: o ființă bolnavă, prizonieră Într-un corp sănătos. Cu toate acestea, neîncrezătoare În propria sa rezistență, În ciuda inimii care deja se potolea, ieși din crescătoria de viermi de mătase pentru a arunca o ultimă privire asupra lumii pe care nu avea să o părăsească Încă cincizeci și opt de ani. Panorama era impresionantă. La trei sute de metri mai jos se vedea Bursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dori să rămână, o parte din ei, care vor vrea, dacă îi primești. Nu strică niciodată să ai mai mulți oameni. Îi primesc cu brațele deschise... dar nu crezi că sunt cam multe arme? Începuse să râdă zgomotos, dar se potoli curând. Niciodată nu sunt destule arme. Ele sunt la fel ca oamenii. Niciodată nu-s îndeajuns. În plus, ce este în camion va fi suficient pentru... cel mult o treime din câți sunt în școală. Am aranjat să mai vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe jumătate plină în care se găsea un lichid vâscos. Nu, mulțumesc. Totuși, aș vrea să știu cine ești, zisei îndrăzneț. Cine sunt? Cine sunt eu? spuse batjocoritor, după care începu să râdă ușurel. Trecu câtva vreme până când să se potolească. Poate sticla aia maronie îi afectase într-o anumită măsură capacitatea de a judeca limpede. Mi se zice Ducele. E o poreclă, afirmă trântind un pahar pe masă și înhățând sticla. Umplu paharul, puse sticla mai aproape de el, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lucra ca fulgerul, evaluând fiecare posibilitate de a ieși de aici întreg. Clipele păreau să înghețe și să se contopească cu eternitatea. După un timp incredibil de lung, își coborî mâna și se dădu înapoi, iar Eterna trebui să-și potolească setea în liniștea tecii. Trio-ul Ministrului își coborî încet armele, iar colegii mei își lăsară puștile lent în jos, gata în orice moment să le ducă din nou la ochi. Ține-o, dacă vrea să stea! zise în dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
te puteai adăposti de ploaia care forma un fel de hașuri groase În Întuneric. — Mă sufocam Înăuntru. Mi-am zis că poate vreți să luați puțin aer. Norul imens de unde porneau fulgerele se afla exact deasupra orașului și vântul se potolea. Strada era pustie. Treceau mașini din când În când, stârnind jerbe de apă. Șeful Poliției Judiciare de la Clermond-Ferrnad Își aprinse o țigară, se uită la ploaia care ricoșa din ciment și cădea peste frunzișul grădinii. — Am impresia că am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
repede. — De ce nu m-ai chemat? șoptește Livia cu glasul sugrumat de emoție. Își îngroapă fața în faldurile togii. — Cum aș putea sta măcar o clipă liniștită, când te văd în con jurat de atâția dușmani care nu se mai potolesc? Bătrânul principe ridică din sprâncene a mirare. Livia do rește să obțină de la el ceva extrem de important, dacă a început așa. Își încrețește fruntea încercând să-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să nu fie luat prin surprindere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
veniturile și cheltuielile imperiului ca un fel de flux și reflux anual între provincii și Roma. Cum să-i explice că e vorba mai degrabă de vârtejuri anarhice, revărsându-se unele peste altele, pe care el încearcă, sporadic, să le potolească, fie cu emi siuni suplimentare de la monetăriile imperiale, fie prin aranja mente financiare ad hoc. — Nu virează guvernatorii la tezaur tot ce mai rămâne după ce se acoperă cheltuielile administrative? îl ia la rost cezarul, iritat de mutismul lui. Ianuarius suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta așteaptă. — Prăjim alacul și-l măcinăm... — Îl amestecăm cu sare... Occia le potolește cu un gest al mâinii. — La treabă! Vorba lungă, sărăcia omului. Îi explică Domitiei: — Sarea cu alac e folosită pentru a sfinți victimele la sacrificii. Arată spre masa principală. După cum vezi, aici - ca și la voi acasă, ca și în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe urlat. Lucrurile se petrec prea repede pentru ca Occia să poată interveni. I-au încetinit și ei reacțiile din cauza vârstei. E conștientă că, după un moment de panică, Claudia le ia pe ambele fete pe după gât și încearcă să le potolească. Clatină nemulțumită din cap. Întâi de toate, numai Marele Pontif are dreptul să ridice mâna asupra unei vestale. Va trebui să o pună pe Claudia să-și ispășească într-un fel greșeala. Să fie pildă și pentru alte profesoare, căci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o dibui îndeajuns de repede, poate ar ști cum să se apere. Își lasă abătută bărbia în piept. De obicei se dumirește când e deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru mine nu e destul de cuviincios ceea ce a fost cuviincios pentru divinul Caesar și pentru mult iubitul său fiu? — Așa e, intervine în șoaptă Piso peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neînvins și își cere cu încăpățânare drepturile. Ți-e sete? Bea. Dar pentru natură n-are nici o importanță dacă apa e scoasă din lacul vecin sau ținută în zăpadă să se răcească. Ea îți ordonă un singur lucru: să-ți potolești setea. Vine însă Gallus și îi îndeamnă să se adape din pahare de aur, de cristal ori de murin. Cum să nu nesocotească niște copii fără minte ca ei ulcica strămoșească din lut de Tibur sau chiar băutul din pumn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nepotul lui Marcus Antonius. Vezi să nu, zâmbește Vipsania. Oftează apoi. Nici descendenții lui Augustus nu-i vor urma prea curând. Antonia încearcă în zadar să-și calmeze nepoata, care se bate cu pumnul în piept: — Ca și mine! Se potolește brusc și zâmbește hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Da, ilegalitatea este nota dominantă a acestei domnii. De aceea trebuie să reușească. Republica va fi reinstaurată în adevărata ei formă. E ud pe sub tunică. Revine la fereastră și, tulburat peste măsură, aruncă o privire obosită afară. Vânzoleala s-a potolit, curtea este pustie acum. Pri veliștea maiestuoasă, care îmbrățișează un spațiu larg, îi aduce un pic de ușurare în sufletul răvășit. Se sprijină cu umărul de toc și își lasă ochii să hoinărească departe, dincolo de casă, până la piscina unde se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soarta va da cu tine de pământ și te va zdrobi. — Ce regulă? se arată celălalt interesat. Dă trupului atât cât îi trebuie spre a fi sănătos. Ține-l din scurt cu asprime. Îndoaie un deget: — Mănâncă cât să-ți potolești foamea. Apoi pe al doilea: — Bea numai ca să-ți stingi setea. Urmează al treilea: — De haine ai nevoie doar pentru a alunga frigul. Încă unul: — Locuința e necesară să te adăpostești de intemperii. Desface larg palma: — Atât și nimic mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Reușește totuși să se controleze. — S-a făcut târziu, rostește cu chipul încordat. Veteranul înțelege că nu mai e cazul să insiste. Oricum, i-a spus ce avea de mult pe suflet. La rândul său, Rufus respiră adânc, ca să-și potolească bătăile inimii. Acum știe cine îl sapă pe la spate și râvnește la poziția lui de doctor. — Duceți-vă să vă luați în primire posturile lângă poarta Libitinensis... De voie, de nevoie, i se adresează lui Ganymedes: — Vezi ce faci cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grăiește: — Eu nu mă pricep prea bine, dar - din câte știu - în tim purile străvechi, spectacolele astea aveau un scop religios... Încearcă să fie ironic: — S-ar putea ca și acum să mai existe unii care cred că sângele vărsat potolește setea zeilor subpământeni sau îi mulțumește pe cei de deasupra. Germanul nu gustă gluma. Lasă astea! șuieră nervos. După tonul vocii, Rufus bănuiește cât de încruntat trebuie să-i fie chipul. Și noi aducem jertfe umane zeilor, ca toate celelalte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă Rufus. Întinde mâinile în față. Agitația se potolește instantaneu. Din fericire, am ajuns deja la mijlocul spectacolului. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic rău nici în continuare. Îi amenință în glumă cu bastonul de lemn: — Reușita părții a doua depinde numai de voi. Ridică autoritar tonul: — Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fericire când vede gladiatori murind. Simte cum amorțește și încearcă să se ridice, însă imediat încăperea capătă parcă viața și începe să se rotească vuind în jurul său. Renunță. Nemișcat, fixează un punct din tavan, și totul începe să se potolească. Găsește puterea să surâdă. E un truc vechi învățat demult, pe vremea tinereții, de la colegii de băutură. Zâmbetul i se șterge de pe chip. S-a săturat până peste cap de problemele pe care i le creează Drusus. Căsătoria cu Iulia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și neliniștii sale. Unde a dispărut tembelul, că parcă a intrat în gaură de șarpe? A înnebunit căutându-l de aseară până acum. Germanicus este ultima soluție. Bineînțeles, dacă o vrea să-l ajute. Respiră adânc. Bătăile inimii nu se potolesc însă. Când vine vorba de Mariamne, nu știi niciodată cum va reacționa fiul lui Nero Drusus. Dar n-are încotro. Trebuie să vorbească cu el. Acasă e pe punctul să se întâmple ceva. Avertismentul lui Rufus a fost clar. Ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-ți mănânci serile în uitare. Te uiți la televizor, emisiuni de divertisment, sitcomuri, documentare. Puțini au gusturi așa eclectice ca ale tale, Jemima, și puțini au cunoștințele tale. Sau poate citești, de vreme ce ai sute de cărți care să-ți potolească setea asta de cunoaștere. Mare parte din timp ți-o petreci însă stând întinsă în pat, visând cu ochii deschiși la povești de dragoste - ceva la care ai puțină experiență. Să nu mă înțelegeți greșit: Jemima nu mai e virgină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la o parte, pentru că deși se pare că nu-i pot rezista deloc, în acest moment trebuie să scap de faza asta cu Jenny. Așa că-i spun tot, sărind doar peste partea cu cât eram eu de mare. Brad se potolește. Complet. ― Îmi pare rău, spune, așezându-se la loc în spatele biroului. Nu trebuie să lași asta să te supere, se poartă doar foarte grijuliu cu mine. ― Dar e o nebunie, zic eu, pentru că încep să devin ușor enervată de chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]