2,756 matches
-
eu, când mă gândesc la locul nașterii mele... (...) Și, Doamne, frumos era pe atunci! " I. Creangă este un scriiitor realist, cu o limbă sublimată în sens estetic, verosimil-țărănească prin oralitate, cursivitate, proverbe, zicale, expresii populare, într-o rostire originală. Spre deosebire de povestitorul popular, marele prozator are capacitatea de a fixa efectele oralității, de a aduce schema basmului la o formă unică. El se impune prin imaginație lingvistică, vioiciunea replicilor, umor, prelucrând formele folclorice cu mijloace care apațin oralității. Reușind să transpună în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prozator are capacitatea de a fixa efectele oralității, de a aduce schema basmului la o formă unică. El se impune prin imaginație lingvistică, vioiciunea replicilor, umor, prelucrând formele folclorice cu mijloace care apațin oralității. Reușind să transpună în scris farmecele povestitorului, I. Creangă este genial în rostirea unor teme și idei primite, în "asumarea" unor basme din circuitul folcloric. El a preluat și a subliniat mijloacele oralității: formulele de început și de sfârșit, moduri de captare a atenției, sugestiile și prospețimile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tuturor cunoscute..." (G. Călinescu). Prozatorul, erudit în linia lui Rabelais și Sterne, are spirit nastratinesc, ecouri de mit (G. Călinescu), își află originalitatea absolută în oralitate (Vladimir Streinu), ambivalența dintre umor și dor (Ovidiu Bârlea), caracterul de spectacol al lumii povestitorului, funcția transformatoare a râsului (G. Munteanu); deplasarea spre psihologic în analiza personajelor (Pompiliu Constantinescu); depozitar de înțelepciune populară, mimează "idioțenia" în fața culturii oficiale, imaginează o lume paralelă cu cea oficială, "lumea pe dos" cu personajul anapoda, grotescul, parodierea limbajului, cult
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de povestitor și uneori se adresează cititorului prin propoziții interogative ("Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? ", ironia "te joci cu marfa omului", sau altădată când moșul cel poznaș din iarmaroc este considerat "nebun" și "javra dracului". Memorabilă este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
voie rea". Sfânta Duminecă vorbește ca o femeie cu experiență din Humulești: Ia, acum mai vii de-acasă, fătul meu..." În timp ce în basmele folclorice, interesul cade pe peripeții, în Povestea lui Harap-Alb întâlnim vorbirea directă (vorbirea personajelor), vorbirea indirectă (a povestitorului), expresii pitorești, comportamentul personajelor asemănător celor din Amintiri. Când Împăratul Roșu invită la masă pe Harap-Alb și ceata lui, Flămânzilă spune: "Împărate luminate, parcă ți-a ieșit un sfânt din gură!" Lumea evocată este cea țărănească, în care întâmplările au
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cap de familie, este susținătorul ei moral și material: "Iară Dănilă Prepeleac, nemaifiind supărat pe nimene și scăpând acum deasupra nevoii, a mâncat și a băut și s-a desfătat până la adânci bătrânețe..." BIBLIOGRAFIE: Apostolescu, M., Ion Creangă între marii povestitori ai lumii, Editura Minerva, București, 1978; Bârlea, Ov., Poveștile lui Creangă, E.P.L., București, 1967; Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941; Călinescu , G., Ion Creangă (Viața și opera), E.P.L., București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și simplitatea mijloacelor verbale care-l caracterizează pe Alecsandri, trecute însă prin tot progresul suferit sub raportul sensibilității de lirica românească în cinci decenii. Nichifor Crainic e raportat la Vlahuță; Demostene Botez și Camil Petrescu sunt urmași ai lui Bacovia. Povestitorii moldoveni pleacă de la Neculce ca să ajungă, prin Negruzzi, Creangă, Nicu Gane și Hogaș, la Sadoveanu; Rebreanu descinde din rasa prozatorilor ardeleni cu un simț realist: Slavici, Agârbiceanu (Ov. S. Crohmălniceanu). Sburătorul (cenaclul a ființat între 1919 și 1947, iar revista
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
moralității, alternarea planurilor narative, dar mai ales prin tipologia personajelor, care se definesc prin mișcare și limbaj. Portretul protagonistului este o sumă de detalii vizând caracterul țăranului seducător, prestigiul de care se bucură în sat, inteligența, umorul, ironia, talentul de povestitor; unul care "simbolizează lumea țărănească în valorile ei durabile". Ilie Moromete "vede" acolo unde alții nu observă nimic. Vede, descoperă farmecul, vorbește de unul singur, impresionează la fierăria lui Iocan, unde se face politică, prin verva lui umoristică. Principala lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cinegetice"; d. Proză memorialistică și scrieri de război; e. Romane de evocare istorică. M. Sadoveanu nu este un tip laborios, ci unul spontan care trece materialul direct în manuscris, sugerând un fior existențial, un mod de viață. Având vocație de povestitor, istorisirea are în creația lui un fond grav sau melancolic, asociat cu elementele naturii. Uneori natura dezvăluie și potențează dimensiunile unei drame. Fundamentală în arta sadoveniană e vorbirea lentă, ceremonioasă, în ritm de basm, îmbinată de culoare (Const. Ciopraga). În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de coșmaruri, sub o zodie nefastă: "Zodia Cancerului". Hanu Ancuței Observația realistă, limba deosebită, efectele stilistice, cadrul de legendă fac din Hanu Ancuței o operă reprezentativă în literatura românească. Analizând temele diverse ale celor nouă povestiri, trăite sau auzite de povestitori și constatând independența dar și unitatea acestora, G. Călinescu a asemănat Hanu Ancuței cu Decameronul lui Boccaccio. Cele nouă povestiri au fost relatate într-un singur loc, la Hanu Ancuței, de țărani moldoveni, care poposeau acolo, fiind participanți sau martori
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
două povestiri, Ancuța aducea pui fripți, vin și plăcinte fierbinți, iar înaintea fiecărei povestiri se făcea liniște, pentru a se crea o atmosferă de vrajă. Două personaje sunt prezente în toate povestirile: comisul Ioniță și hangița Ancuța. De fiecare dată, povestitorul voia să povestească o întâmplare mai fascinantă decât cea dinainte, care s-a petrecut într-un timp mitic românesc, atunci când oamenii se conduceau după legi nescrise. Fiecare povestire are un subiect diferit de al celorlalte, fiecare povestitor are modul său
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
De fiecare dată, povestitorul voia să povestească o întâmplare mai fascinantă decât cea dinainte, care s-a petrecut într-un timp mitic românesc, atunci când oamenii se conduceau după legi nescrise. Fiecare povestire are un subiect diferit de al celorlalte, fiecare povestitor are modul său specific de a relata întâmplarea, fiecare povestire este o specie literară: snoavă (Iapa lui Vodă); idilă (Fântâna dintre plopi); aventură (Cealaltă Ancuță); legendă (Județ al sărmanilor); reportaj (Negustor lipscan); portret prin narațiune (Orb sărac). În Hanu Ancuței
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ștefănescu, Alex., Introducere în opera lui Nichita Stănescu, Editura Minerva, București, 1986; Uricariu, Doina, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, Editura DU Style, București, 1998. BIBLIOGRAFIE Anghelescu, M., Al. Macedonski Poemele "Nopților", Editura Albatros, București, 1972. Apostolescu, M., Ion Creangă între marii povestitori ai lumii, Editura Minerva, București, 1978. Ardeleanu, Virgil, Opinii. Prozatori și critici, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975. Balotă, Nicolae, Euphorion, E.P.L., București, 1969. Balotă, Nicolae, Labirint, Editura Eminescu, București, 1970. Balotă, Nicolae, Umanități, Eseuri, Editura Eminescu, București, 1973. Balotă, Nicolae, De la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alege exemplele din Tacit, Dante, Shakespeare și Molière, din Schiller și Goethe. Clasicii însă nu îi sunt necunoscuți. În special repertoriul teatral îi este foarte familiar. Traduce din Cervantes, Charles Perrault, Edgar Poë și Mark Twain. Caută motive în vechii povestitori, în Machiavelli și La Fontaine. Caragiale este fără îndoială un om de cultură. 1.2. O viziune generică asupra operei caragialiene Primele proze ale lui Caragiale poartă pecetea personalității sale, cea a unui ironist și a unui om de teatru
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
adaugă sintagma ce de peripețiuni. Cea dintâi formulare face referire la un fenomen natural, furtuna; cel din urmă semnalează bogăția întâmplărilor. În fine, cea din mijloc rostește esențialul, denumirea unei categorii estetice: tragedia și caracterizarea ei - oribilă. Abia mai târziu povestitorul acestor întâmplări evocă inspirația, un alt factor important: O inspirațiune... - eu ca poet am totdeauna inspirațiuni! Dintre toate povestirile de natură dramatică din teatrul lui Caragiale, cea de față are o intenționalitate și o limpede conștiință estetică; ea nu este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am și eu treptat copiilor și cunoștinților mele. Cu toții m-au îndemnat săpun aceste amănunte ale vieții noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine.“ Povestitor neîntrecut a fost și Radu Rosetti, care a urmat îndemnul apropiaților și a lăsat trei volume de amintiri. Cel dintâi, Ce am auzit de la alții, este istoria Principatelor între veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea construită minuțios din
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în "Memorii (1907-1960)", vol.l, ediție și cuvînt înainte de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1991, p. 260, ca a schimbat numele unor personaje, cu excepția celor ale lui Maitreyi, Chabu și Khoka: Am schimbat de asemenea meseria lui Dasgupta și a povestitorului și am modificat radical finalul, ca și cum aș fi vrut sa ma despart definitiv de Maitreyi, aruncând-o în brațele unui vânzător de fructe, împingând-o până la marginea sinuciderii. Și, evident, am scăldat lumea aceea depărtata în lumina palida, aurie, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
tragismului vieții devenind râsul,ca formă de apărare împotriva unei lumi guvernate de legi inflexibile și nemiloase.Fantasticul din povestiri este o modalitate de a înnobila realul, de a insera în banalitatea vieții elemente de mit sau de basm, marele povestitor român reluând și personalizând teme și motive existente în toate literaturile lumii. Lumea lui Creangă se întemeiază pe o sărbătoare perpetuă a spiritului, într-o încercare continuă de a transforma și sentimentele negative în prilej de veselie, de râs, ca
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului..." Data înscrisă de mâna lui Creangă în Fragment de biografie și acceptată de mulți istorici literari e contestată de alți cercetători, care afirmă că povestitorul s-a născut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic: o condică ămitrică) de nou-născuți din Humulești, descoperită și publicată de arhivistul ieșean Gh. Ungureanu. În căsuța țărănească din Humulești, de unde se văd ruinele Cetății Neamț, în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
divorț și Creangă are câștig de cauză, în procesul cu Ileana, primind copilul în îngrijire. Constantin avea 12 ani și tatăl său grijuliu caută o căsuță potrivită. O găsește în mahalaua Țicău și se mută în bojdeuca ăașa îi spunea povestitorul) de vălătuci, acoperită cu draniță. Ca gospodină, o aduce pe Tinca Vartic, o fată țiitoare, cu care va trăi toată viața, fără să se căsătorească legitim. 1875 Moment decisiv în viața humuleșteanului stabilit în Țicău: îl cunoaște pe Mihail Eminescu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
se căsătorească legitim. 1875 Moment decisiv în viața humuleșteanului stabilit în Țicău: îl cunoaște pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor școlar la Iași și Vaslui. Poetul descoperă, la o consfătuire a învățătorilor ori la vreun han ieșean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creangă. Devin prieteni pentru totdeauna și petrec la vestita crâșmă cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri ieșene. E cea mai frumoasă amiciție din istoria literaturii române. Eminescu îl determina să scrie și-l introduce în cenaclul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
înaintea plecării fratelui Mihai la București. Sub imboldul poetului, care-i citea și îndrepta manuscrisele, sunt compuse în bojdeuca genialele sale scrieri literare, care vor încânta toate generațiile de cititori români ăba și străini, prin traduceri). Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e și timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrăjit a făcut ca în 1883 amândoi să se îmbolnăvească și să nu mai scrie nimic important, după acest an. După Soacra cu trei nurori, Creangă publică în Convorbiri literare: Punguța
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Turbincă, Povestea unui om leneș, Amintiri din copilărie ăprimele trei părți, a patra fiind postumă), Popa Duhu, Cinci pâni. Scrise tot acum, Moș Ion Roată și Vodă Cuza, apar în alte publicații. Exact în aceeași perioadă cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav și scrie sporadic. Crizele de epilepsie îi aduc o suferință de șase ani. Când află, din presă, ca Eminescu e bolnav, îl apucă disperarea. Cade chiar în clasă, înaintea școlarilor, stând mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cuvine George Călinescu Se știe că Ion Creangă este unul dintre cei mai populari scriitori din literatura noastră în măsura în care el este citit cu plăcere atât de copiii din clasele mici, cât și de adulți. Este, de fapt, cel mai mare povestitor al literaturii noastre, alături de I. Neculce, M. Sadoveanu, etc. Și mi-am pus întrebarea, atât de firească; de unde vine această popularitate a scriitorului? Răspunsul îl putem afla apelând la textul Amintirilor... și ascultând opiniile avizate ale criticilor literari. Prin toate
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Că romanul dovedește un stil elevat este incontestabil, cât despre universul reprezentat putem să spunem că este unul comun, obișnuit pentru literatura noastră tradițională, de inspirație rurală. Știm cu toții că Amintiri din copilărie este un roman autobiografic, și că marele povestitor rememorează, evocă niște clipe fericite ale copilăriei sale de-a lungul celor patru părți ale cărții. Este de acum bine cunoscut începutul romanului, pe care nu întâmplător îl reamintesc: „Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]