2,007 matches
-
șefului haitei să se asigure că nimic nu amenință unitatea grupului pe care-l conduce. Orice dezechilibru poate atrage mari necazuri în existența familiei. Toți lupii trebuie să meargă, în final, în aceeași direcție. O haită dezmembrată cade cu ușurință pradă dușmanilor, știuți sau neștiuți. Iar un șef de haită este obligat să ia măsuri pentru ca așa ceva să nu se întîmple. Parcă ar fi preferat Arus să nu-l fi întîlnit pe Lupino în dimineața aceea cețoasă. Hotărîrea pe care era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
gândi el cu amărăciune. Parcursese vreo douăzeci de pași când, din nou, glasul Îl chemă. — Așteaptă, oprește-te! Dar, de astă dată, sunetul părea diferit, de parcă i s-ar fi adăugat un ecou. Mai făcu vreo câțiva pași, clătinându-se, pradă amețelii. Încerca senzația că nu era singur, aceeași senzație pe care o experimentase cu câteva ceasuri În urmă, În chilie. — Ce... șopti deconcertat, În timp ce o lumină strălucea În jurul lui. Simți cum o mână Îl Înșfacă de braț. — Oprește-te, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de neîncrederea lui. — Unul din soldații pe care Îi plătesc să ne protejeze are o rubedenie În armatele papei. Bonifaciu se pregătește să pornească spre orașul nostru cu scopul aparent de a face pace, dar cu țelul adevărat de a prăda și de a răsturna Comuna În favoarea Negrilor. Pentru noi, calicii, orice schimbare a norocului Între partide contează prea puțin; dar pentru unul ca domnia ta ar putea Însemna viața. Fugi, cât Încă nu e prea târziu. Existau motive de Îngrijorare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Îndrepta spre dânșii. Femeia Înainta cu pași lenți, Învăluită până la glezne În mantia ei de păun. Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se dădea grăbit la o parte. Poetul Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care umbla pe străzile Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umeri. — Dat fiind că pari să fii cineva, poate că e bine să faci o vizită cardinalului: va ști el să te lămurească. Intră. Dar ai grijă să nu Îl stingherești. Dante trecu de ușă fără măcar să-și dea seama, pradă unei mânii oarbe. Să ajungă să treacă o ușă În orașul său, al cărui prior era, cu permisiunea unui ticălos francez! Dacă ar fi privit pe cineva În acel moment, l-ar fi preschimbat În stană de piatră, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima. Cel mult, putea să fi prădat prăvălia profitând de moartea spițerului. Se pregătea să Îi ordone lui Bargello să Îl elibereze pe nenorocit când un gând Îi curmă vorba. Era just ca Giannetto să petreacă un sfert de ceas neplăcut, pentru viața lui imorală. Apoi, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sugerează ceva? Dante scutură din cap. Părțile mozaicului, semnul pe de cadavre, licoarea liniștitoare din Asia, stirpea Împăratului Frederic... Numărul acela nu doar sugera un mesaj de moarte. Îl urla. Se pomeni În stradă aproape fără să Își dea seama, pradă unei neliniști crescânde. Crima Îl fascina. Dar era oare just să Își dedice Întreaga lumină a minții faptei rele a unui singur individ, neglijând călăuzirea unui Întreg popor? Treptele ce duceau la camerele de oaspeți de la San Marco dădeau către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nopții, mă alinta când mă loveau degetele sorții, îmi vorbea și nu-mi cerea explicații când tăcerea cuprindea gândurile cu emoții... Dar a plecat alungat de strigătul zorilor, s-a împrăștiat în imensul nesfârșit al norilor, și-am rămas singură, pradă întrebărilor... Drumuri divine Acolo unde zarea îmbrățișează marea și unde cerul sărută efemerul , uscatul strânge-n brațe întinderi de speranțe iar valuri de spumă vestesc voie bună. Pe umeri de stâncă cu fața adâncă brăzdate de soare coborâte-n uitare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina de ziuă, cînd, întins în patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
liantul care ne-a unit. Era a noastră. I-am răvășit coafura aia à la Dalia, așa că acum arăta ca oricare altă parașută îmbrăcată în negru. I-am încătușat mâinile la spate și m-am văzut în groapa de nisip, pradă viermilor, alături de partenerul meu. Sirenele urlau din toate părțile. Pe fereastra spartă se vedeau luminile lanternelor. De undeva, de te miri unde, Lee Blanchard își reluă replica din timpul revoltei costumelor zoot: — Cherchez la femme, Bucky! Ține minte treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu totul alta. Tremura, și de frig poate, dar cu siguranță și din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice de care nu părea conștientă și care, spre uimirea mea, o făcea fericită, transfigurând-o. Faptul că am surprins-o într-un asemenea moment a avut importanță pentru tot ce-a urmat. Cine știe dacă altfel m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aveau mult aur și argint, aveau cărnuri dulci și poame răcoritoare, aveau printre sclave dansatoare mlădioase și cântărețe gingașe și multe alte lucruri și făpturi care se aflau și în țara lui. Dar în orașele străine toate acestea se puteau prăda. Totuși nu-l încînta numai prădăciunea. Oamenii erau pretutindeni alții și, după desfătările din scurtele sale răgazuri, lui Iahuben îi plăcea să se amestece în mulțime, să învețe cât de cât graiul localnic și să asculte poveștile străine, să întrebe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
datini. Totdeauna pleca din ținuturile jefuite cu părerea de rău de a fi aflat prea puțin. Dar meseria sa era să ucidă și să apere, iar datoria lui față de sine și de copiii lăsați departe acasă, peste mări, era să prade tot ce se putea prăda după ce stăpânii, căpeteniile și sutașii luau lamura prăzii. Soldatul nevolnic ce se încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
jefuite cu părerea de rău de a fi aflat prea puțin. Dar meseria sa era să ucidă și să apere, iar datoria lui față de sine și de copiii lăsați departe acasă, peste mări, era să prade tot ce se putea prăda după ce stăpânii, căpeteniile și sutașii luau lamura prăzii. Soldatul nevolnic ce se încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
copiii lăsați departe acasă, peste mări, era să prade tot ce se putea prăda după ce stăpânii, căpeteniile și sutașii luau lamura prăzii. Soldatul nevolnic ce se încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs ca un nătărău. Când după luptă sutașul încuviința prădăciunile, cine nu se grăbea rămânea sărac și batjocorit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ciudată a străinilor cu pielea roșie. Nu mai văzuseră astfel de făpturi. Ajungeau acum la marginea oazei, iar munții cu peșteri își suiau stâncile în dreapta, pe zarea de la miazăzi. CAPITOLUL V Armata lui Puarem se odihnea. N-avea ce să prade și nici desfătări nu putea găsi în oaza săracă. În satul în care atlanții intraseră întîi, și în jurul lui, unde erau copaci mai mulți și câteva izvoare, se întindeau cele aproape o mie de corturi. Celelalte două sate mai mici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe neanunțate. Când a deschis, James i-a declarat obosit: —Bine. Îi spun lui Deborah mâine. Julia a oftat plină de nostalgie când și-a amintit de sentimentul euforic care o cuprinsese atunci când a auzit vorbele rostite de „prada“ ei. Pradă care acum zăcea pe un pat dintr-un hotel din New York, după ce tocmai o sunase pe fosta soție. Julia s-a întrebat singură, în gând: oare dac-aș fi știut atunci ceea ce știu acum, aș mai fi fost chiar la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întrebări fără răspuns și acea perspectivă de struț asupra lucrurilor. — Trebuie să merg în oraș, spuse el. — Te însoțesc până la Drumul Pietruit, spuse Irina. Și eu mă gândeam să fac o plimbare scurtă. Și au lăsat-o iarăși pe Elfrida pradă proastei dispoziții și enervată pe sine însăși. După ce casa familiei Gribb nu s-a mai văzut, după ce copacii au acoperit-o, Irina Cerkasova spuse: — Mai suntem prieteni, Vultur-în-Zbor? — Da, răspunse el. Dacă vrei. Irina și-a pus brațele în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
puteau fi luate drept gemene identice. Atât de asemănătoare și atât de neasemănătoare. Irina Cerkasova, căreia îi venea ușor să disprețuiască, s-a trezit că o disprețuiește pe Elfrida. Femeie proastă, care chicotește tot timpul. între timp Elfrida Gribb cădea pradă începuturilor unei emoții și mai puternice: gelozia. își zâmbeau una alteia prin văluri. Era seara marelui bal din propria ei casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți; la etaj zăcea ea, cu ochii uscați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să râd, ca de obicei. —Spintecă și dă foc, Kate, nu ți-ar veni să crezi cât de primitiv este tratamentul. Mă simt ca un sat medieval pe care-l distrug din temelii. Numai că oricine ar prefera să fie prădat de vikingi decât de un oncolog, nu crezi? Înainte de tratament, Jill avea un păr des, arămiu, cu bucle elastice, și acel ten celtic ca spuma laptelui cu un praf de scorțișoară, pistruii. Cele trei nașteri - toți băieți zdraveni - nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? "Ba nu - răspunse-atunci Șeherezade - Nu, -nu îi vezi așa precum se cade; "Viața lor un vis al morții este "Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume? mii de generații, "Popoare mândre sau obscure nații "De mult periră și pe-a lor cenușă "Trăiește... cine?.. ei! înmormîntații. "Moarte și viață, foae-n două fețe: "Căci moartea e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? "Ba nu - răspunse-atunci Șeherezade - Nu, -nu îi vezi așa precum se cade; "Viața lor un vis al morții este "Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume? mii de generații, "Popoare mândre sau obscure nații "De mult periră și pe-a lor cenușă "Trăiește... cine?.. ei! înmormîntații. "Moarte și viață, foae-n două fețe: "Căci moartea e isvorul de viețe, Iar viața este râul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Îmi spune, de ce mă prinzi în brațe, 450De ce zâmbirea lină E-amor și e dulceață? De ce cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi tu gura, când sufletu-mi te cere? Și sânul tău de marmor lași pradă gurii mele Și buclele-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... 455O, vin-a mea iubită! eu îngenunchiu, mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
devine dovada unei slăbiciuni, după cum a admira și, mai mult, a fi uimit constituie o probă de inferioritate. Înseamnă, pur și simplu, să admiți că ești un om ca oricare altul, deschis sentimentelor care agită haotic biata umanitate, lăsând-o pradă instinctelor și pulsiunilor naturale”1. Cât despre postùrile corpului dandy, despre acel repertoriu de gesturi care alcătuiesc ceea ce s-a numit un stil, ele sunt, Într-adevăr, inconfundabile. Un croi, un accesoriu, o coafură pot fi imitate. Niciodată Însă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aici avuseseră loc scandaluri Înfiorătoare. Îmbătați cu porto, acești blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte să-și Înece sila nesfârșită de viață și să-și ațâțe sângele de normanzi - acest sânge care nu clocotește decât dacă pradă sau câștigă ceva - lăsând În voia sorții, la cheremul zarului, magnificele lor averi. S-a văzut, Brummell era steaua acestui faimos club. N-ar fi fost poate niciodată dacă nu s-ar fi aruncat În mijlocul jocului și al pariurilor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]