3,357 matches
-
să se gândească la directoare ca la un Rottweiler. Hugo a observat că Rottweilerul ținea în mână un tort care i se părea cunoscut. Apoi Hugo a realizat de ce. Era tortul lui, cel pe care-l adusese pentru licitația de prăjituri. —Tortul acesta, domnule Fine, a tunat Rottweilerul, întinzându-i produsul în chestiune. — Da? a spus Hugo deschis. Se întreba ce era în neregulă cu el. În fond, era cel mai mare, mai colorat și mai scump din oferta supermarketului. Judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pregătit nici dumneavoastră, nici doamna Fine? Distras, temporar, de ideea de a o vedea pe Amanda în fața unui cuptor pentru orice alt scop în afară de acela de a-i stabili calitățile estetice, Hugo a tăcut. Pentru a reduce din aspectul de prăjitură cumpărată, scosese tortul din cutie. Dar personajele Disney imprimate în zahăr pe suprafața prăjiturii și aerul de comercial sinistru îl dăduseră probabil de gol. — Ăăă, nu, a mărturisit Hugo. A fost cumpărat. —Nuci1, domnule Fine. —Așa e, s-a milogit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe Amanda în fața unui cuptor pentru orice alt scop în afară de acela de a-i stabili calitățile estetice, Hugo a tăcut. Pentru a reduce din aspectul de prăjitură cumpărată, scosese tortul din cutie. Dar personajele Disney imprimate în zahăr pe suprafața prăjiturii și aerul de comercial sinistru îl dăduseră probabil de gol. — Ăăă, nu, a mărturisit Hugo. A fost cumpărat. —Nuci1, domnule Fine. —Așa e, s-a milogit Hugo. De la Sainsbury. Mai am încă bonul pe undeva, a spus el pipăindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe tema asta. Atunci sunteți conștient că nucile le pot cauza unora dintre copii moartea? —O, Doamne! Da, așa e. Dumnezeule! — Atunci o să înțelegeți rugămintea mea de a vă lua tortul de aici. Regret că trebuie să vă spun, dar prăjitura dumneavoastră nu este potrivită pentru licitația organizată de Chicklets. —A, înțeleg. Da. În ordine. Mâhnit, Hugo a luat tortul. Cu dificultate, fiindcă îl avea încă în brațe pe Theo. În mod previzibil, Theo a devenit interesat de prăjitura refuzată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spun, dar prăjitura dumneavoastră nu este potrivită pentru licitația organizată de Chicklets. —A, înțeleg. Da. În ordine. Mâhnit, Hugo a luat tortul. Cu dificultate, fiindcă îl avea încă în brațe pe Theo. În mod previzibil, Theo a devenit interesat de prăjitura refuzată și imediat a început să facă tot posibilul să pună mâna pe ea. Tatăl lui, convins acum că ceea ce păruse inițial un sendviș spongios inofensiv era, de fapt, de o sută de ori mai letal decât cucuta, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acțiunii sunt rezervate doar scriitorului cu imaginație (presupunem) bogată. Un scriitor cu imaginație bogată, e drept, dar ratat, țin să precizez. Are în față un viitor splendid, or tocmai acest paradox este extraordinar. Mă bucur ca un copil recompensat cu prăjitura favorită pentru scriitorul ăsta! Vocea misterioasă îi zgârie timpanul urechii stângi. Părea că posesorul acelei voci se plasase în spate, un pic într-o parte, tocmai pentru a putea privi display-ul peste umărul său. Mormăi: - Îți spusesem să taci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prea multă vreme. Părea că posesorul ei stătuse la pândă, iar acum venise momentul să atace decisiv. - Intuiesc că le pregătești un sfârșit pe cinste celor doi. Mărturisesc că sunt foarte curios, dar savurez această curiozitate ca pe o altă prăjitură delicioasă. Aș putea să spun că plescăi de încântare. De fapt, dacă te gândești mai bine, cu cât te gândești mai bine - ca să fiu mai exact - ăștia doi, Omul cu Tatuaj și bodyguardul huidumă care scuipă în stradă - oribil! -, chiar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și muzica s-a ocupat Petre cu încă doi baieți. Ca muzică au adus formația care cânta la baluri și la hore, în sat. Frusina, la rândul ei, a rugat câteva femei cu care se întâlnea la biserică să pregătească prăjituri și chec așa cum numai ele știau să le facă; pufoase și gustoase. Foarte preocupată ca treburile să meargă bine, nu prea a dansat, deși a fost invitată de mai mulți băieți, chiar și de Petre cu care a dansat până la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lucrul acesta pentru că brazda a fost făcută adânc și tot albul zăpezii a fost întinat cu glodurile din arătură, astfel că bătătura arăta cam dezolant. Băieții au intrat în casă și au fost serviți cu câte un pahar cu vin, prăjituri și pentru că obiceiul era ca să le dea, pe lângă bani, produse din porcul tăiat de Ignat, Frusina le-a adus o bucată de slănină, alta de carne și niște cârnați. - Petre, nu-mi place că ai intrat în curte cu tractorul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fost tatăl ei bolnav și atunci când nu se simțea ea bine, „să aibă grijă de ea”, dar nu ca acum. Ieși în stradă și se gândi să-și îndrepte pașii spre magazinul sătesc, să facă mici cumpărături; niște arome pentru prăjiturile pe care voia să le pregătească pentru masa de prânz, după logodnă. George îi adusese o sticlă de șampanie cu câteva zile mai devreme pentru că dorea să serbeze împreună cu Frusina, logodna. Afară se înnorase dintr-o dată, după soarele care arsese
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
neagră din stofă, cu guler de astrahan și căciulă tot din astrahan, de culoare gri, făcute de comandă la un cojocar. Avea și un cojoc din piei de oaie dar paltonul i se păru mai elegant. Pregăti pe un platou prăjituri diverse făcute de ea și îl împachetă întro hârtie și separat împachetă un cozonac făcut tot de ea, cu multă nucă. Cumpărase și o sticlă de șampanie de la magazinul sătesc, o înfășură și pe acesta într-o hârtie albă, toate
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o întinse și pe a ei spunând, zâmbind: - Frusina Popa. Avem același nume de familie. Am observat asta de când ați lăsat acele acte la primărie. - Aș dori să ne spunem pe nume. Te invit să stăm de vorbă la o prăjitură, la cofetărie, se poate? - Nu știu ce să spun. Eu sunt o femeie nedivorțată, încă. Lumea o să vorbească dacă o să ne vadă împreună. - Știu despre tine numai lucruri bune, nu ai de ce să te ferești de mine, lumea și așa vorbește, chiar dacă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pentru că mai am niște treburi de rezolvat. Toată ziua și noaptea se frământă dacă să-i spună că Petre este criminalul lui George. Se sculă în dimineața de duminică mai devreme; se duse în oraș să cumpere un platou cu prăjituri special pentru vizită și să culeagă flori proaspete, cu rouă pe ele. Cu această ocazie făcu și plinul cu benzină la mașină. Se îmbrăcă într-un costum elegant, de culoare gri-petrol careia îi venea foarte bine ; îi scotea ochii abaștri
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
spre poale, cu jupon și două rânduri de volane, că așa era la modă. - Sărut mâna! Îi luă amândouă mâinile și i le sărută apoi o sărută pe amândoi obraji. - Intră, te așteptam! Alexandru îi dădu florile și platoul cu prăjituri Frusinei și luă loc pe un scaun la masa care era deja aranjată. A rămas plăcut impresionat de cum a intrat, de aranjamentul mesei: o față de masă albă, din damasc, impecabilă, farfuriile, tacâmurile, paharele, aranjate ca la restaurant. În mijloc, Frusina
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ascultându-l pentru că avea harul de a povesti curgător. Apoi au adus vorba despre recolta în anul curent; cea de grâu care fusese destul de bogată. La desert, Frusina servi cafea, așa cum se găsea pe atunci și așeză pe un platou prăjiturile aduse de Alexandru și pe altul plăcinta cu brânză pe care o făcuse ea. În timpul cât au discutat cei doi, termină de spălat vasele.Totul a decurs într-o atmosferă plăcută iar Alexandru a fost încântat de tot. Înainte de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Îmi blocau vederea spre Dunăre. Trebuia să fie de ajuns, așa cum pentru mama fuseseră de ajuns păpușile făcute din cârpe. Apoi a fost Dodo și coconul moale și cald tapetat cu Pink Floyd, Jethro Tull, Zenobia, Iarna bărbaților și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși În esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
desemnase el, minunându-mă cât de ușor era să ai o identitate, să fii conținut Într-un rol suficient de complicat ca să Îți mențină interesul, intens ca o vacanță În insule, dar totuși precis, delimitat, necuprinzător și absurd, ca o prăjitură prea dulce și grasă, pe care o mănânci știind că ți se va apleca. Și iată că Jean-Claude mă privea acum contrariat, neînțelegând ce nu era În regulă cu mine. — Fostul tău iubit ? Parcă te-ai despărțit deja de el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îmi blocau vederea spre Dunăre. Trebuia să fie de ajuns, așa cum pentru mama fuseseră de ajuns păpușile făcute din cârpe. Apoi a fost Dodo și coconul moale și cald tapetat cu Pink Floyd, Jethro Tull, Zenobia, Iarna bărbaților și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși în esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
desemnase el, minunându-mă cât de ușor era să ai o identitate, să fii conținut într-un rol suficient de complicat ca să îți mențină interesul, intens ca o vacanță în insule, dar totuși precis, delimitat, necuprinzător și absurd, ca o prăjitură prea dulce și grasă, pe care o mănânci știind că ți se va apleca. Și iată că Jean-Claude mă privea acum contrariat, neînțelegând ce nu era în regulă cu mine. — Fostul tău iubit ? Parcă te-ai despărțit deja de el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de-o intimplare. Doi într-o cofetărie. La masa vecină <victor37>:el îi făcea vraja, dădea din gură... Ea, cu ochii pe pereți, în tavan, spre mine... <lia>: cunosc <victor37>: așa mi-am zis și eu. Îmi stătea în git prăjitură <victor37>: simbata între 9 și 2PM nu vreau să îmi stea nimic în git. Bye! Închid computerul. - Te-ai plictisit? Nici o fufa? - Nu caut fufe. Vreau să vorbesc cu oamenii. Nu am cu cine. Jigodia văd că s-a culcat
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
care avea să se Împlinească. Dacă, Între timp, neputincioasă În fața propriilor ei neliniști trupești, n-ar fi trecut cumva, pe furiș, pragul sex-shop-ului. Thomas se descurca. Dacă nu Întîlnise Încă marea iubire, dăduse, În schimb, peste Ada Nilsen. Desertul. O prăjitură stricată pe care soarta Încerca să i-o vîre pe gît. Să-l omoare, de se putea, Thomas o știa pe Ada, mîța dracului! Neîntrecută În pat, nu era bine nici să o ocolești, pentru ce trăiai? - nu te băgai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
stai și puțin și vrei să pleci și devreme, dar nu te gândești la timpul consumat pe drum. Vezi cum ești?... Și te duc tot eu acasă cu mașina. Bem doar un pahar de șampanie și luăm câte ceva în gură, prăjituri, înghețată, ascultăm muzică bună... Nu este mare lucru, ce dracu’! Până la urmă a acceptat, dar destul de greu. Au stabilit la ce oră să se întâlnească și în ce loc. Mare a fost surpriza să vadă că Relu nu stă la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Otilia, răspunzând singură la întrebare cu un "firește că ți-e foame!", se repezi ca vântul pe o ușă. Se auziră izbituri de dulapuri, ciocnituri de farfurii și Otilia reapăru în curând cu o farfurie pe care se aflau două prăjituri de casă. - N-am decât asta acum, dar trebuie să mănânci. Spre a se încredința de supunerea tânărului, Otilia se așeză pe canapea foarte aproape de el și-i întinse cu mâna, ca unui copil, una din prăjituri. Felix o luă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se aflau două prăjituri de casă. - N-am decât asta acum, dar trebuie să mănânci. Spre a se încredința de supunerea tânărului, Otilia se așeză pe canapea foarte aproape de el și-i întinse cu mâna, ca unui copil, una din prăjituri. Felix o luă intimidat și începu s-o mănânce încet, sub ochii Otiliei, care aștepta. Într-adevăr, îi era foame. Otilia nu slăbi vigilența până ce nu sfârși prăjitura, apoi i-o întinse și pe cealaltă. Cu brațul stâng trecut repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aproape de el și-i întinse cu mâna, ca unui copil, una din prăjituri. Felix o luă intimidat și începu s-o mănânce încet, sub ochii Otiliei, care aștepta. Într-adevăr, îi era foame. Otilia nu slăbi vigilența până ce nu sfârși prăjitura, apoi i-o întinse și pe cealaltă. Cu brațul stâng trecut repede pe după brațul drept, aștepta și părea foarte mulțumită. - Cum te simți la noi? întrebă ea drept încheiere. În alte împrejurări, Felix ar fi întrebat-o dacă ea n-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]