3,904 matches
-
grozavii 140, Elementarele Planete și sferele de foc excentric. Nările sale respiră-o pălălaie, si pletele-i sînt precum codri Cu jivine; acolo leul fioros privește, tigrul și lupul urlă-acolo, Și-acolo Vulturul și-ascunde puiu-n stînci și în prăpastii. 130 Sînu-i e-ntins că înstelatul cer, stelele toate Cîntă-n jur; acolo holda unduiește și via-i bucuroasă; izvoarele În rîuri de-ncîntare curg; acolo florile sălbatice Beau, rîd și cîntă, cosașul, Musca și Furnică; Acolo Molia de aur zidește-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căzînd. 70 Mă urmări-vei, zadarnic însă, pînă ce, flămînzit, pește neant Vei atîrnă, uscată piele, strînsă, lin căinîndu-te în vînt". Astfel vorbi Tharmas, dar nu răspunse Urizen. Porni 159 Pe drumu-i, sărind nalt peste colníce și pustiuri, puhoaie, groaznice prăpastii. Nemărginită-i era truda, fără sfîrșit călătoria; se străduia 75 În van, căci iezme-ngrozitoare ale-adîncurilor cumplit îl tulburau Cu șolzi și-arípi de fier și-aramă, cărarea dinaintea-i devorînd-o. Neîncetata era lupta. Nainte pașii istoviți și-i aplecă Un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă să cutezătoare, Nainte se purta prin văile Înfricoșate, urcînd și coborînd, Peste măsură istovit, sau cuteza să se avînte în zbor greu peste întunecoase crăpături, Ori în prăpăstii-ntunecoase, sau cu durere și-uriașă cazna suí 290 Pîn' ce văzu lumea lui Los de pe-Ascuția stîncă-a lui Urthona Și auzit-a tot mai deslușit urletele lui Orc cel roșu. Și îndoindu-și nemuritoarele strădanii, prin văile înguste Cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Aur. 780 Acolo cîntă suveica-naripată, fusul și furca și Vîrtelnița Dulce făcut-au să răsune a hărniciei laudă. Prin toate încăperile de aur Răsunắ cerul de-naripată Bucurie Mare. Totul huia puternic dedesubt; În înzecita tulburare și ruină răcnit-au Prăpastiile dedesubt Acolo unde vastă pînză curgea jos și unde Neamurile-s adunate laolaltă. 785 Tharmas se coborî la teascurile Vinului și îi privi pe fiii și fiicele Lui Lúvah de-atîta truda foarte osteniți și îmbuibați Cu vinul nou, încet ei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
probabil vorba de ieșirea din apele primordiale ce a dus la crearea spațiilor necesare căderii, ieșirea din ceea ce mitologia germanica a numit ginnunga gap. Iată ce spune Jakob Grimm despre această concepție: "Înainte de crearea cerului și pămîntului există o uriașă prăpastie, gap (hiat, căscare), numită cu emfaza gap ginnunga (hau al hăurilor) similar "haosului" grecesc. căci după cum caos desemnează în același timp genune și întuneric, la fel ginnungagap se pare ca desemnează lumea de ceață din pîntecele căreia s-au înălțat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ceea ce înseamnă că omul apare totodată ca ființă sensibilă și ființă inteligibilă. Demersul critic al lui Kant, pus la punct în Critica rațiunii pure, pornește de la constatarea că metafizica, știința "care ar dăinui chiar dacă toate celelalte s-ar scufunda în prăpastia unei barbarii care ar distruge totul"51, nu este constituită în forma științei veritabile. Poate ea deveni știință? Dacă ar putea, atunci ar trebui să cuprindă doar judecăți sintetice a priori, adică numai judecăți care dau forma cunoștințelor veritabile, totodată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
interesant de semnalat specificul ei pe fondul abordării acestei probleme în prima parte a secolului nostru. C. Rădulescu-Motru așază în relații de condiționare reversibilă cultura și civilizația. Unii filosofi ai timpului, între care Spengler, Keyserling, Berdiaev, găsesc, cum știm, o prăpastie între acestea două, cultura fiind însăși "viața" spiritualității, iar civilizația, moartea ei. Astfel, potrivit lui Berdiaev, contemporaneitatea pune problema legăturii dintre creație (cultură) și viață (existență sau civilizație), problemă care semnalează o criză a culturii. De altminteri, cultura ca atare este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o viață viitoare; cealaltă (civilizația) este legată de pământ, este a nopții și urmărește întocmirea unei noi vieți, nu a unor noi valori. Apropierea acestui punct de vedere de cel al O. Spengler este evidentă. Și filosoful german găsește o prăpastie între cultură și civilizație, iar istoria îi apare ca o înșiruire de ca-tastrofe: "Istoria universală evoluează din catastrofă în catastrofă, indiferent dacă o putem înțelege și explica, sau nu"207. Ideea conflictului între cultură și civilizație nu este acceptată de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
națiuni. În apărare, maestrul Ludovic L. (pe care-l cheamă altfel) a arătat că: 1. Este mai cinstit să te oprești din timp și să nu continui un drum despre care te-ai convins că nu duce decât într-o prăpastie; 2. Cu banii obținuți din vânzarea celor 49% din acțiunile UZER au existat șanse reale ca uzina să poată supraviețui, doar atât de neprevăzuta criză a nichelului făcând ca strategia de revitalizare să nu aibă șanse. În cuvântul săi, Ludwig
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ceea ce era important de făcut n-am realizat. Pe scurt, resimțim acea sfârșeală existențială numită licențios nefericire. În primul rând, nefericirea este rezultatul unui decalaj, al imensei distanțe dintre punctul de pornire (maiestuos!) și cel de sosire (decepționant!), o descurajantă prăpastie Între proiecție și realizare. Dar ceea ce este totuși bine (!) e că persoana În cauză conștientizează distanța și hiatusul, faptul că una a avut În vedere și alta a Înfăptuit, că una și-a pus În gând și altceva a ieșit
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
acea parte care observă, monitorizează sau se implică participativ În rezolvarea problemelor interne ale Bisericii, pe aliniamente legislative, executive, acționale. Se evită astfel un autarhism decizional, un separatism procesual ce ar ține la distanță părți consubstanțiale și ar deschide o prăpastie Între cele două „tabere”. Puterea, indiferent de conotația sau profilul ei, trebuie administrată la mai multe niveluri ierarhice, iar controlul trebuie susținut și de pârghii nespecifice, din afara spațiului specific de zămislire. Din exterior, lucrurile se pot vedea uneori mai clar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
neidentificându-se cu procesul destinderii, dar constituiau un început, dar slab; continua încă cursa furibundă a înarmărilor, inclusiv a celor nucleare și definitivarea constituirii blocurilor militare, integrarea celor două state germane în alianțe militare internaționale opuse, promovarea diplomației pe "marginea prăpastiei", ca răspuns la acțiunile URSS împotriva occidentului; cursul ducea, de fapt, la criza rachetelor din Cuba (1962), menționată mai sus; destinderea devenea, evident, un proces, o trăsătură importantă a vieții internaționale, până în a doua jumătate a anilor 70. În cca
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pretextul bombardării americane asupra sanctuarelor vietnameze din Cambodgia, le-au întrerupt. * * * Rămânea canalul via București. Canalul a funcționat, relativ bine, pe probleme generale, un timp notabil. Alegerea României, în acea perioadă, de către Washington și Beijing, ca mijlocitor al comunicației peste prăpastia oficială a ostilității americano-chineze, întreținută puternic, de-a lungul anilor, de guvernele, propaganda și mass-media din cele două țări, nu a fost întâmplătoare. Atât SUA, cât și China aveau țari aliate și prietene mult mai apropiate, cum sunt statele democratice
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
lumii a treia. Nici postura istorică, inedită când SUA au reprezentat diplomatic interesele Chinei în România, în perioada 10 iulie 1941 12 decembrie 1942, nici conjunctura internațională din acel răstimp istoric, când China și Uniunea Sovietică se aflau pe buza prăpastiei unui conflict militar de proporții, iar relațiile americano-sovietice erau prizoniere ale "Războiului Rece" și străbătute de puseuri de încordare maximă legate de sistemul social, de războiul din Vietnam, alte conflicte militare și ideologice din Asia, Africa, America Latină si chiar Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
neantul”2. Numai că, făcând bilanțul numelor invocate de savanta franceză și urmărindu-i atent argumentele, am simțit tot mai acut nevoia unui punct de vedere propriu, nu Întotdeauna În consens cu al său. Să Începem cu „libertinii de la marginea prăpastiei”, deoarece ei par mai apropiați de spiritul a ceea ce am convenit că este dandysmul „istoric”. Libertinilor dandy ai secolului XX le e tot mai greu să iasă În evidență, din simplul motiv că gesturile lor de o gratuitate absurdă nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În trei limbi, care săruta măcelarii Londrei cu buzele sale patriciene spre a-l proslăvi mai mult pe Fox, el s-a impus până și În ochii celor care puteau să Îl judece, care i-ar fi putut dibui deci prăpastia din adânc. A fost, cu adevărat, favoritul hazardului. S-a spus că Doamna de Staël a fost de-a dreptul Îndurerată pentru că nu i-a plăcut lui Brummell. Atotputernica sa cochetărie și spiritul său viu fuseseră respinse de sufletul rece
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și disciplina sufletului” (Arta romantică). Și În legătură cu aceasta, el Însuși pronunță cuvântul stoicism. Aceste reguli minuțioase și migăloase el și le impune mai Întâi pentru a pune o frână insondabilei sale libertăți. Prin obligații mereu reînnoite, Își maschează propria-i prăpastie: e dandy mai Întâi din frică de sine: e askezis-ul Cinicilor și al Stoicilor. Să notăm că dandysmul, prin gratuitatea sa, prin libera situare a valorilor și a obligațiilor, se Înrudește cu alegerea unei Morale. Se pare că, pe acest
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu inflație și obținerea unei situații extrem de periculoase, în care criza și efectele sale în loc să fie combătute, sunt adâncite. Momentul impulsului monetar este diferit în funcție de viteza cu care se mișcă guvernele și băncile centrale 946. Trebuie să spunem că fundul prăpastiei nu poate fi evitat, deoarece viteza de instalare a crizei este mai mare decât viteza cu care se mișcă orice birocrație din lume, astfel că vrând nevrând, se atinge un minim al depresiunii. În modernitate este important ca factorii de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de la cele ale lui Parmenide sau Gorgias, filosofii greci erau preocupați de căile prin care putem atinge și, ulterior, comunica esența realității. În acest context, limbajul comun, pe de-o parte, și construcțiile poetice, pe de alta, apăreau ca o prăpastie Între cunoaștere și realitate. Drept urmare, pentru acești gânditori, erorile de cunoaștere erau erori de limbaj. Prin crearea vocabularului abstract specific logos-ului, filosofii sperau că „vor scăpa de defectele din mythos, adică de formulările narative”. Astfel, logos-ul, discurs care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consacra această configurație În care logos nu mai trimite la ideea de cuvântare, În care el ...a dobândit valoare de raționalitate demonstrativă și se opune, atât În ceea ce privește forma, cât și În ceea ce privește conținutul, cuvântării din mythos. Se opune În ceea ce privește forma prin prăpastia dintre demonstrația bazată pe argumente și textura narativă a povestirii mitice. Se opune În ceea ce privește fondul prin distanța dintre entitățile abstracte ale filosofului și puterile divine ale căror aventuri dramatice sunt povestite de mit (J.-P. Vernant, 1974b, p. 198). În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colectivă le-a izolat și amplificat) și a capacității unor persoane, familii sau congregații de a interveni, benefic sau malefic, În natură și societate. Această explicație empirică nu este suficient de convingătoare, deoarece Între ambițiile magiei și realizările ei concrete prăpastia este evidentă - și nu numai pentru cercetătorul occidental, ci și pentru membrii colectivităților respective. În acest sens, reacția unui vraci Zuni Întrebat de etnograf de ce nu declanșează ritul de aducere a ploii Într-un moment de mare secetă este revelatoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
arși de un foc de gheață; cei care n-au respectat postul Încearcă zadarnic să apuce frumoasele fructe de pe crengile copacilor, adaptare evidentă a chinului lui Tantal; cei care n-au vrut să creadă În Cristos sunt azvârliți Într-o prăpastie fără fund, de unde se ridică un fum negru și o duhoare insuportabilă. (G. Minois, 1991, p. 83) Miturile eroicetc "Miturile eroice" Diferența dintre eroi și divinitățile supreme este un construct specific mai degrabă sistemelor mitologice indo-europene. Aici, anumite acțiuni ale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
străpunge până în „depărtarea” transcendenței, unde se împlinește suprema identificare cu marele însingurat divin. Volumele Depărtarea lăuntrică (1980) și Discurs despre liniște (1989) transferă în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual care dezmărginește insul precar. Dar sacra tautologie eu/celălalt, consubstanțiali și deopotrivă transcendenți sinelui, se vede perturbată de o „geografie” simbolică enigmatică, iar cuplul - orfic - nu reface desăvârșirea androginului platonic: „Un deal sau o vale la țara
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
iar acum "autohtone" și "traco-dace". Lingvistul Al. Philippide consideră că "elementele asemănătoare" cu albaneza sunt astfel "numai în general și cu aproximație". Dar la o cercetare mai atentă, ele prezintă deosebiri remarcabile de la o limbă la alta, ce constituie o prăpastie între albaneză și română. El spune: "Cea mai mare deosebire între română și albaneză este din punct de vedere al accentului, acesta se pierde cel mai greu. Sunt înrudiți românii cu albanezii, mai mult decât cu italicii ori celții, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
paing, rac, sobol, stârc, vrabie, veveriță, zimbru. Pescuitul: caras, crap, lin, morun, mreană, știucă, plătică, cegă, clean, lostriță, păstrăv, undiță, mreje, năvod, izvor, iaz, iezer, val, baltă, mlaștină, ostrov, dumbravă, lunc, prund. Pământul și vegetația: deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]