3,745 matches
-
În 1772 revine la Blaj, unde înființează, împreună cu Ștefan Pop, clasa de filosofie la gimnaziu, M. fiind aici primul profesor de etică și aritmetică. În paralel, inventariază bibliotecile din mai multe localități transilvane, informându-se, dar și răspândind învățătură prin predicile sale. Angajat ca prefect de studii la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena (1777), începe să elaboreze, și din rațiuni didactice, primele lucrări. Între 1783 și 1804, la Blaj, s-a dedicat exclusiv preocupărilor cărturărești. Implicat prin întreaga sa activitate în
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
prin intermediul structurii ierarhice a Bisericii Ortodoxe Române nu reprezintă o cale eficientă de multiplicare a informației. Cu excepția preotului din Tomșani, ceilalți oameni ai Bisericii nu primiseră ziarul, însă cel din Hănești a declarat că ar folosi informațiile din ziar în predica de duminică, dacă ar primi jurnalul. Interesul față de conținutul ziarului este mai degrabă moderat, însă paleta atitudinilor este foarte largă, întinzându-se de la un grad foarte mare de interes, până la ignorarea completă a informațiilor transmise. Acest din urmă tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mai răsăriți, revistele au exercitat în cultura română o influență majoră asupra educației generale. Dacă pentru intelectuali ele au avut o funcție catalizatoare - racordând dezbaterea internă la agenda internațională -, asupra cititorilor simpli au avut efectul sănătos al oricărei lecturi comparate. Predica scrisătc "Predica scrisă" Excepție de la regulă nu face nici unul dintre vrednicii teologi români ai epocii. Aceasta se datorează și faptului că tradiția dezbaterilor publice este intrinsecă istoriei creștinismului. Biserica răsăriteană, fără să aibă un magisteriu sau un centru de autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
revistele au exercitat în cultura română o influență majoră asupra educației generale. Dacă pentru intelectuali ele au avut o funcție catalizatoare - racordând dezbaterea internă la agenda internațională -, asupra cititorilor simpli au avut efectul sănătos al oricărei lecturi comparate. Predica scrisătc "Predica scrisă" Excepție de la regulă nu face nici unul dintre vrednicii teologi români ai epocii. Aceasta se datorează și faptului că tradiția dezbaterilor publice este intrinsecă istoriei creștinismului. Biserica răsăriteană, fără să aibă un magisteriu sau un centru de autoritate infailibil, afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
orientare doctrinară poate fi suplinită de lectura cărților, ceea ce lipsește foarte adesea tinerilor și adulților din Biserică este simțul, pentru a nu spune instinctul orientării. Pe scurt: răsăritul. Pentru adolescenții pasionați de Interent, jocuri video 3D și vedete hip hop, predicile teologilor din facultăți sau ale preoților din amvoane seamănă cu o ploaie de OZN-uri lingvistice. Ei înțeleg la fel de puțin și din profunda simbolistică teologică a liturghiei. Ce s-ar putea face? Socotită de Sfinții Părinți drept „cerul pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bun cel vechi” (Luca 5, 39). Conferințele au reprezentat pentru foarte mulți oameni, indiferent de vârstă, primul lor contact cu învățătura ascetică și duhovnicească a Părinților Bisericii. Prin ele, oamenii s-au apropiat de un orizont de meditație diferit de predicile moraliste și lozincarde cu care erau obișnuiți în fiecare duminică în parohia de cartier. Importanți părinți duhovnicești ai României - de la Constantin Galeriu ori Sofian Boghiu până la Arsenie Papacioc, Rafail Noica sau Teofil Părăianu - au putut vorbi unor săli neîncăpătoare. Zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu preoți preocupați nu de afaceri, ci de sporirea duhovnicească a credincioșilor, cu iconografie ortodoxă și muzică bizantină, cu un naos lipsit de culori, difuzoare, neoane și microfoane stridente, cu o arhitectură care nu violează flagrant principiile mistagogiei ortodoxe, cu predici fidele Duhului Părinților... În ritm cu aspirațiile sinodale ale Bisericii, ASCOR-ul n-a avut nici statura, nici îndrăzneala de a crede că ar putea deveni un for vizibil în dezbaterea publică. Tinerii ortodocși au arătat foarte rar că pot
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trebuiește”" Admit încă un lucru: într-o Românie tradițional ortodoxă, vârsta istorică a mitologiei și vârsta teologică a revelației coabitează. N-am putea răspunde provocărilor rezultate din această nefericită suprapunere? Fără îndoială, „esențialul” se cuvine a fi ocrotit de vulgaritatea predicilor de stadion și de efuziunea pietistă. În același timp, am pierdut prea ușor simțul apartenenței la o tradiție milenară, gustul pentru comuniune, discernământul duhovnicesc - pe scurt, tot ceea ce distinge adunarea liturgică de îmbulzeala superstițioasă ori mulțimea credincioșilor de o promiscuă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deschideri spre anonimatul atâtor continente. Eseul are în primul rând capacitatea de a redea importanța paradoxului în imensa parabolă a istoriei umanității, făcând-o vizibilă nu doar pentru elita savantă. Odată asigurat succesul alfabetizării, eseul putea deveni varianta laică a predicii ecleziastice. Eseul evocă urgența unui nou tip de lectură: aceea tăcută, cursivă și imediată. Contrastul cu tehnica ruminației (lectio divina), practicată de întreaga tradiție monastică, aproape că nu mai trebuie subliniat. După mărturia Sf. Augustin (Confesiuni 6.3.3), un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci și „Logos” al creației, temei al tuturor ce sunt, „stâlp și temelie” pentru orice adevăr. Trebuie, apoi, să ne reamintim că Mântuitorul n-a oferit numai mângâieri copiilor, iertare păcătoșilor și vindecare slăbănogilor? Nu a împărțit tot El și predici de mortificare sau plesnituri de bici în inima templului? Nu este El Cel care l-a veselit pe Zaheu, care l-a întristat pe tânărul bogat, care i-a smintit pe preoții vechiului Israel și l-a indispus pe scepticul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu toții la comandamentul privatizării credinței, al cosmetizării limbajului confesiunii și al domesticirii adevărului. Botezul este o slujbă de familie, spovedania pare înțeleasă de tot mai mulți (preoți și laici) ca o ședință de psihoterapie, Euharistia se primește sporadic; cât despre predică, aceasta poate vorbi despre orice, dar nu despre complexele audienței... Preoții își vor binele, iar noi ne cerem dezlegarea prin cauțiune. Pe de altă parte, privatizarea religiei este visul ateu al liberalilor dintotdeauna. Adevărul, dacă mai există, trebuie sacrificat utilității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Teofil a ajuns un slujitor al aproapelui. Uităm adesea că sărbătoarea sa lăuntrică concrește pe un program de viață duhovnicească lipsit de relaxări și comodități, chiar dacă e trăit la o vârstă înaintată. Nu știm întotdeauna că tot ceea ce primim în predica sa, dar mai ales în conferințele susținute curtenitor și afabil, e fructul unei ortopraxii nevăzute: asceză continuă, fără crispare, dar sinuoasă. Monahul care recită poezii nupțiale este înconjurat ocrotitor, pretutindeni, de tineri. Remarcabil este faptul că tocmai acest monah - părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că părintele Teofil s-a născut și a crescut printre noi pentru a întări înțelepciunea Bisericii drept-măritoare. Infinitului pneumatic al ortodoxiei i-a corespuns mereu diversitatea în ipostasuri: de la pildele lui Antonie cel Mare până la scrierile cuviosului Siluan ori de la predicile părintelui Cleopa până la mărturiile arhimandritului Andrei Scrima străbați, într-un anumit fel, aceeași albie. Pentru ortodocșii aflați cu un pas dincolo, alteritatea e o bucurie, iar diferența un permanent mister. În această minunată felurime se cuvin citite și cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aparte. Dintr-un veac stins în depărtări, ea vine către noi domol, încărcată de rod. Astăzi, părintele Teofil aproape că nu mai are nevoie de prezentare: sutele de conferințe pe care le-a ținut în țară, precum și numeroasele cărți conținând predici sau interviuri l-au făcut cunoscut marelui public. Din toate acestea, cititorul va culege cu ușurință miezul învățăturii sale duhovnicești propovăduite „cu timp și fără timp”. Pentru cei doritori să descopere chipul inconfundabil al părintelui Teofil, lectura sau chiar ascultarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
interviuri l-au făcut cunoscut marelui public. Din toate acestea, cititorul va culege cu ușurință miezul învățăturii sale duhovnicești propovăduite „cu timp și fără timp”. Pentru cei doritori să descopere chipul inconfundabil al părintelui Teofil, lectura sau chiar ascultarea unor predici nu este suficientă. Având o natură spontană și orală, părintele Teofil este în elementul său mai ales în interviuri sau convorbiri. Întrucât întâlnirea „față-către-față” nu-i întotdeauna cu putință, atunci recursul la textele scrise rămâne obligatoriu. Iar dacă, peste ani
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
risipește disperarea tautologică a oricărei vieți fără Dumnezeu. Cei înecați în mlaștina nihilismului sau ademeniți de promisiunile false ale culturii de consum vor putea găsi în mărturisirile părintelui Teofil un liman de nădejde. Mărturisirea sa nu diferă cu nimic de predica primilor apostoli. Fiul cel veșnic al Tatălui ne cheamă pe toți din tărâmul neasămănării cu Dumnezeu în arca mântuirii, care este Biserica. Din niște blide de lut ciobite, Ziditorul cerului și al pământului vrea să facă vase alese, purtătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
monahismul nu este doar un răspuns dat negativității. Dacă toți cei îmbrăcați în haina monahală ar fi pornit în „viața îngerească” având doar gustul ratării, câți ar mai fi rezistat până la capăt? Pe lângă cartea Ecleziastului sunt necesare și fericirile din predica de pe munte a lui Iisus. Dezgustul de lume și pregustarea unei bucurii veșnice îi face pe cei atenți la chemarea Domnului să părăsească văile secate ale deșertăciunii pentru o viață ascunsă și necunoscută. Arhimandritul Emilianos descrie treptele vieții monastice în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vremuri - când foarte puține lucruri legate de logica cuvântului lui Dumnezeu mai sunt de la sine înțelese. Precum în liturghia catehumenilor, la ospățul „onomastic” din înțelepciunea Sfintei Scripturi sunt invitați să participe toți credincioșii, botezați sau nu. În formatul scris, rolul predicii explicative - ținute în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea pe care o oferă Biserica în lectura Scripturilor. Cu ajutorul lor, cititorul este invitat să înțeleagă faptul că Scriptura îl vestește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru școlari nu cred că sunt mai mult decât o provocare indirectă pentru părinții care mai nutresc, cumva, nostalgia paradisului. Nevoia de catehizare a credincioșilor este probată de succesul predicatorilor neoprotestanți și ai „liderilor spirituali” New Age. Drept răspuns, o predică săptămânală nu poate fi deloc suficientă pentru creștinii aflați sub un permanent Blitzkrieg mediatic. La fel, publicarea unor modeste manuale teologice pentru profesori și elevi nu poate suplini urgența inițierii în labirintul biblic și liturgic al vieții creștine. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
credință și cunoaștere. Deocamdată, în Biserică, laicul nu are nici un prilej de a fi angajat într-un dialog viu și real, pe temele credinței, cu slujitorii altarului. Câți tineri mai sunt dispuși astăzi să asiste docil la monologul moralist al predicii duminicale? După secole la rând în care pastorația s-a făcut pentru oameni lipsiți, în covârșitoarea lor majoritate, de orice vigilență critică, pasivitatea totală la care rețeta ortodoxă îi condamnă pe credincioșii Bisericii nu poate stârni, printre noile generații, decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urgent discursul dialogic și dramatic, pentru a vorbi nu atât cu sfinții de pe pereți, ci cu păcătoșii din naos. Ritualismul - adică mistagogia degradată la nivelul unei gestici mimetice - aproape că nu mai lasă loc catehezei. Instrucția biblică este confiscată de predici moralizatoare care au foarte puțin sau chiar nimic de-a face cu tainica inițiere a credincioșilor în misterul Patimii și Învierii lui Hristos. Dacă nu vrea să devină un muzeu de antichități, Biserica este obligată să reinventeze un for public
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
română modernă mințile cele mai alese s-au ținut, cu scepticism, departe de izvoarele teologiei. Adesea, cercurile de elită au cultivat un dispreț manierist la adresa discursului Bisericii. Spunem discurs pentru că niciodată „cărturarii” n-au reușit să critice mai mult decât predica uneori ascuțită și curajoasă, dar adeseori senilă și obedientă, a „popimii”. La fel ca în lumea protestantă, universul simbolic și sacramental al liturghiei Bisericii i-a lăsat pe mulți intelectuali autohtoni complet indiferenți, aceasta poate tocmai pentru că rugăciunile și Euharistia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în dauna umorului englezesc ne îngăduie o batere amicală pe umăr.” Claudiu T. Arieșan, Orizont Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte și notă lămuritoare la a doua ediție 9 Capitolul I Areopag Teologia pentru Moromete 19 Gazeta, între sinod și șezătoare 19 Predica scrisă 20 Misionarismul cultural 22 Șovăieli 23 În concluzie 25 Soarele și semiluna Ortodoxiei 28 Adevărul dificil 28 Excurs: drumul către libertate 30 Taxa de intrare 36 Mita și mitra valahă 38 Cartea de bucate 40 Profeții pustiei și glasul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fără să facă atîta zgomot. Pe legea mea, nu-mi mai aud nici vocea! Hai, bucătare, du-te și comunică-le mesajul meu. Uite, ia felinarul ăsta își smulse unul de lîngă cabestan), hai, du-te și ține-le o predică! Apucînd felinarul, posomorîtul moș Țigău porni șchiopătînd pe punte, spre parapet; ajuns acolo, coborî felinarul deasupra apei, ca să-și vadă mai bine enoriașii, iar cu cealaltă mînă își agită solemn vătraiul; apoi, aplecîndu-se peste parapet, începu să le vorbească rechinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l pe umăr, nu se cuvine, crăpa-ți-ar ochii, să înjuri cînd ții o predică! Nu în felul ăsta se cuvine să-i convertești pe păcătoși! Ă Cine? A... Păi, n-aveți decît să le predicați singur, zise bucătarul, cu țîfnă întorcîndu-se, să plece. Ă Nu, bucătare, continuă, continuă! - Bine... Dragi semeni... Ă Excelent! exclamă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]