2,230 matches
-
sat): în jurul locuinței cetățeanului D. Popa, din partea estică a satului, s-au identificat fragmente ceramice din secolele V-VI, VIII-IX și X-XI. O parte a materialului modelat la mână, dintr-o pastă zgrunțuroasă, dispune de pereți groși, iar umerii sunt prelinși, trăsături de influență slavă (veacurilor V-VI). Cercetare Gh. Coman, 1961. Materialul se află în colecția Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1969b, p. 289; Coman 1980c, p. 98; Teodor 1997c, p. 75. 43. Curteni (comuna Oltenești), județul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
nu aveam suficientă vlagă să dau ochii cu el. Tot ce-mi doream de fapt era să ajung acasă la mătușă-mea și să mă culc, pentru că de două zile nu apucasem să dorm mai deloc și simțeam că mă preling pe podea. În plus, aveam o durere de spate Îngrozitoare În urma loviturii și abia mă puteam ține pe picioare. Dar omul Își făcea datoria și a trebuit, vrând-nevrând, să mă târăsc după el. Am coborât din mașină În curtea sediului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi s-au părut metafizice. Uimirea aceea de dincolo de neînțelegerea lucrurilor gravată pe fața lui era expresia uimirii mele fundamentale din copilărie că e posibil să obții un castel În propria-ți palmă lăsând ceara unei lumânări aprinse să se prelingă În ea. Am remarcat pentru Șaman 161 prima oară acest lucru la Înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și Îmi amintesc cu precizie cât de mult Îmi plăcuse castelul fierbinte care mi se Înălța În palmă, dar și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tufișuri de stepă, și pete de zăpadă. Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a Început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu Îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă puteam prelinge printre crengile arbuștilor fărĂ să mă zgârii. Apoi deodată am auzit o bătaie Îndepărtată. Am alunecat Înspre ea, departe, din ce În ce mai departe, până totul În jur a devenit alb și Înghețat. Cineva bătea Într-o tobă. Știam și cine era bărbatul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe tine. Eu sunt șansa ta În aceeași măsură În care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind În timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții Îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese În jos pe bărbie. — Dar nu știu cum să te ajut. — Și dacă Îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu-se la picioa- rele mele și apucându-mi cizmele. CĂ nu‑l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat cât colo, Împroșcând cu picături de ulei peste tot. Am auzit sunetul metalic al izbiturii de pereții igluului și am simțit câțiva stropi de ulei prelingându-mi-se pe față. — Bine, să nu cumva să-mi spui mai Încolo că vrei să mănânci ! S-a retras din nou În colțul lui și a Început să fumeze nervos, uitându-se mereu la ceas. De ce m-ai adus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu aveam suficientă vlagă să dau ochii cu el. Tot ce-mi doream de fapt era să ajung acasă la mătușă-mea și să mă culc, pentru că de două zile nu apucasem să dorm mai deloc și simțeam că mă preling pe podea. În plus, aveam o durere de spate îngrozitoare în urma loviturii și abia mă puteam ține pe picioare. Dar omul își făcea datoria și a trebuit, vrând-nevrând, să mă târăsc după el. Am coborât din mașină în curtea sediului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi s-au părut metafizice. Uimirea aceea de dincolo de neînțelegerea lucrurilor gravată pe fața lui era expresia uimirii mele fundamentale din copilărie că e posibil să obții un castel în propria-ți palmă lăsând ceara unei lumânări aprinse să se prelingă în ea. Am remarcat pentru prima oară acest lucru la înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și îmi amintesc cu precizie cât de mult îmi plăcuse castelul fierbinte care mi se înălța în palmă, dar și cât de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tufișuri de stepă, și pete de zăpadă. Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă puteam prelinge printre crengile arbuștilor fără să mă zgârii. Apoi deodată am auzit o bătaie îndepărtată. Am alunecat înspre ea, departe, din ce în ce mai departe, până totul în jur a devenit alb și înghețat. Cineva bătea într-o tobă. Știam și cine era bărbatul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe tine. Eu sunt șansa ta în aceeași măsură în care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind în timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese în jos pe bărbie. Dar nu știu cum să te ajut. Și dacă îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu-se la picioarele mele și apucându-mi cizmele. Că nu-l poți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
piciorul. A mai așteptat câteva clipe, apoi a dat un șut conservei, care a zburat cât colo, împroșcând cu picături de ulei peste tot. Am auzit sunetul metalic al izbiturii de pereții igluului și am simțit câțiva stropi de ulei prelingându-mi-se pe față. — Bine, să nu cumva să-mi spui mai încolo că vrei să mănânci ! S-a retras din nou în colțul lui și a început să fumeze nervos, uitându-se mereu la ceas. De ce m-ai adus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Și-i povesti: oo! Ce grozăvie-mi spui?! Hai, și-o să vezi. S-au dus. Și-au văzut. Victor - Mârlanul, era căzut pe o parte, cu pieptul perforat de cartușul venit din arma la care-l duse firul de sfoară prelins printre arbori, de la locul faptei și până Între cracii stejarului de mai sus. Telefonă la filială. Echipa, alarmată, sosi repede. Era ticsită cu reprezentanți ai feluritelor organe și organisme. Câțiva rămaseră la cel căzut. Câțiva se duseră la locul armei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de patimi, cuvioșii le-ar fi venit de hac de mult, tot pămîntul ar fi fost o catedrală, s-ar fi vorbit numai În psalmi, iar copiii nu s-ar fi procreat decît În somn, din poluțiile nocturne ale bărbaților, prelinse pe născătoarea consoartei, numai și numai soție, concubinajul ar fi fost necunoscut, adulterul - aidoma; așa s-ar fi născut pruncii, niște Îngerași, cu vremea le-ar fi crescut și aripi. Armatele invadatoare, venite din cine știe ce stele, fuseseră, se vede, prea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prin care a prins-o în brațe și i-a îndoit trupul pe genunchii lui. A încercat să o sărute fără voia ei, dar fata s-a ferit. O îngrozea privirea lui de om nebun și balele ce i se prelingeau pe la colțurile gurii. A strâns-o cu brutalitate și a încercat să-i deschidă nasturii bluzei. Fata s-a opus cu toată forța și a reușit să scape. A alergat spre treptele care duceau la parter, dar el a ajuns
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ce pare că va învălui întreaga zi, se recomandă.” Sub duș, Laura s-a lăsat îndelung stropită cu apa adusă la temperatura camerei, privind gânditoare stropii care alergau jucăuși pe trupul ei atât de bine proporționat. Picăturile de apă se prelingeau pe trupul ei frumos și căpătau, ca întotdeauna în astfel de momente, forma degetelor bărbatului din mintea ei. Era din nou furată de anumite imagini cărora femeia se abandona visătoare. În astfel de momente, Laura devenea alta, zâmbetul ei îndulcindu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
scris cu litere uriașe: IULIANA. Privind mai atentă, observă și două prosoape mari de baie, la fel de albe ca halatul, de care erau agățate etichete cu numele său. Nu-i venea să creadă. Surpriza a doborât-o și lacrimi mari se prelinseră pe amândoi obrajii. „Doamne, omul acesta este o minune de a ta, Doamne! Cum Marian Malciu s-a putut gândi și la aceste chestiuni mărunte? Cum a știut el că voi veni aici și voi folosi baia mai întâi de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
privit pe Eugen și deschise gura să vorbească. Nu reuși. I se uscase gâtul de emoție. Mama Luiza trecu lângă el și-l cuprinse în brațe. Îl mângâie apoi pe creștet și rosti sacadat, în ton cu lacrimile ce se prelingeau pe obraji:Dumnezeu nu ne uită, băiatul mamei! Dă fiecăruia după cum numai El știe și atunci când El hotărăște... Să fie într-un ceas bun! - Doamne ajută! rostiră ceilalți. Cum se va face, domnul..., Eugene? îl întrebă doamna Luiza, încercând să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
putință. ori de cîte ori reușeam performanța de a nu depăși doza prescrisă de zece incizii vizuale pe oră, Domnișoara ri se ridica, mă săruta pe ceafă și pe urechea stîngă, mă mîngîia cu mîinile ei lungi capabile să se prelingă pe sub cămașa mea în toate direcțiile și în profunzime, și-mi oferea cîte un bonus de bună purtare : „pentru că ai fost cuminte în ora care urmează ai unsprezece...” Uneori însă tensiunea erotică dintre noi devenea atît de intensă încît depășeam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să vă destabilizez prin rîsul meu, mi-am cultivat capacitatea de a rîde cu hohote interioare, rîsul nu mai iese înafara creierului meu, înafara gurii mele, înafara pieptului meu, nu, rîsul pe care mi-l provocați rămîne ascuns și se prelinge în mine, îmi umple corpul de vibrații interioare. sigur, uneori, nu-l pot stăpîni și atunci trebuie să-l exteriorizez... așa cum alții merg la toaletă de zece ori pe zi ca să facă pipi întrucît au o vezică isterică, așa m-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din cauza acestei catastrofe metafizice. sunt efectiv înmărmurit și nu știu ce să fac. — sunteți cu adevărat înmărmurit ? — Da, sunt înmărmurit. Cînd aude că sunt înmărmurit, Domnișoara ri nu se poate abține și mă răsplătește cu un sărut lung, enorm, în interiorul căruia se preling, împreună cu tot felul de efluvii fierbinți, pe lîngă parfumul buzelor dumneaei, în jur de cinci sau șase lacrimi ușor sărate, sau mai degrabă cinci sau șase șiroaie de lacrimi... — mă bucur să știu că vă pasă. Da, îmi pasă. Cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Colaborarea nu dură însă mult, și Titi, devenind deodată palid, se ridică în picioare, cu mâna dreaptă în sus și capul plecat pe spate, și zise speriat: - Îmi curge sânge din nas! Într-adevăr, un fir de arnici roșu se prelingea pe șanțul adânc al buzei de sus. Cum hemoragia nu se oprea și Titi făcuse o figură de teroare, Felix deschise ușa și ieși în sală. Atrasă de zgomot, Aglae veni și, informată de Felix, irupse zgomotoasă în odaie. - Iar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grade de placiditate. Numai Stănică părea aci distrat de spectacol, aci străbătut de milă. Cuprins de agitație, Simion începu să se plimbe prin casă, gesticulând și privind la hainele lui. Nasul îi era înroșit ca de ger, și mucozitățile se prelingeau pe mustăți. Vorbi repede: - Ereticii îmi fură banii, s-au unit toți să-mi chinuie hainele,uitați-vă la pantaloni (erau scurți) cum mi i-au decolorat, mi-au bătut hainele pe cruce. Cristos a fost izgonit din lume, au
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și nu ți-ai luat un tirbușon ca lumea? Bolnavul trona pe spate stupid, sub căciula de cauciuc, care, fiind puțin spartă, lăsa să se scurgă pe fruntea, ochiul și un obraz al lui un fir de apă care se prelingea apoi, făcând la rădăcina perilor stufoși de pe piept un smârc. Dopul pocni și vinul începu să gâlgâie roșu, ca un sânge închegat, în paharul lui Stănică. G. Călinescu - Ce umblați cu scârbe de-astea mici, strigă acesta, dațipahare de-ale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe sub scoarțele pavajelor centrale ale Bucureștiului, mai pulsează ceva din inima pârâiașului care circumscria punctele descântate ale orașului. 98 DANIEL BĂNULESCU - Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric și de răcoare ale imobilului se prelinse un clănțănit dulce de clopoțel. Năsoasa își ciuli antrenată bănuții translucizi ai urechilor și, descifrând semnalul, buzele îi citiră instictiv. - Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnă că, deși i-a găsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv că... hoții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a doua oară, fruntea să întrebe pe cineva cât naiba e ora, observă că e singur. Camera ovală, masa ovală, gogoloiul de ceață care, aproape matematic, i se așternea, după concert, peste priviri, două persoane, extrem de în vârstă, ce se prelinseseră parcă din pachetul 242 DANIEL BĂNULESCU - Vei avea ocazia să faci parte din grupul restrâns, care a constatat că e ceva, ca pictor, de capul domnului Salvador Dali. - "Adoua piesă, notarială, depusă în casetă, reprezintă testamentul meu autentificat și definitiv
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]