3,241 matches
-
unii la alții. Structura socială a orașului constă în relațiile care leagă persoanele între ele prin intermediul diferitelor componente ale repertoriilor lor de roluri" [trad. apud Panea, p.57, subl.n.] Mobilitatea citadina sugerează mai multe roluri, pe care ea le preschimba că toaletele noi. Spre deosebire de sedentarismul vieții provinciale, viața tumultuoasa a capitalei oferă numeroase manifestări la care Pariziana dorește neapărat să participe: "Ne faut-il pas dans l'espace de douze heures avoir vu l'Opéra, la revue, la foire; avoir assisté
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
urmări deoarece, dispărând, femeia va rămâne Trecătoarea fără nume. A une passante este poemul femeii întâlnite, găsite și pierdute. Frumoasă necunoscută devine figură alegorica, "enigmă indescifrabila și seducătoare" [Stierle, p.461]. Adusă și reluată de oraș, trecătoarea este un oraș preschimbat în femeie, este un "oraș-femeie" [ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques pleurs, Parfum qui fait rêver aux oasis lointaines, Oreiller caressant, ou corbeille de fleurs?" Trecătoarea, pe care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lui Zola în Nana drept fundal pentru sublinierea decăderii miturilor clasice. 174 Dramaturgii sunt specialiști în diverse aspecte ale vieții publice (mobilul dramatic al banilor, abuzul funcționarilor, coruptibilitatea ziariștilor, motive politice sau militare), dar mai ales private. Eroii romantici se preschimba în cavaleri ai industriei, în ticăloși și în femei adultere. Acest "teatru util" abordează conflictele și problemele societății imperiale în plină mutație: adulterul (Fanny, 1858 de Feydeau), divorțul (Divorçons!, 1880 de Victorien Sardou), căsătoria și mezalianța (Un beau mariage, 1859
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în cimitir. Devenit bogat în Australia, fostul infractor vrea să demonstreze principiul concurențial, al Angliei industrializate, că "banii lui sînt la fel de buni ca și banii celorlalți" și îl ia, în consecință, pe micul orfan de la marginea sistemului, pentru a-l "preschimba" într-un gentleman autentic. Acțiunea nu ar fi avut cum să fie dusă la îndeplinire decît prin Jaggers care funcționează, simultan, si ca administrator legal al averii lui Provis (de altfel, Jaggers arată, în final, atribute de personaj demiurgic știe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
odinioară. Ca un film redat în pași lenți, introspecția imagistică pe care autoarea o realizează nu este altceva, decât, în alți termeni, analiza de detaliu pe care o propune deconstrucția ca metodă critică. Disperarea de a nu mai înțelege alfabetul preschimbat în semne al unei lumi necunoscute devine disperarea morții întrebărilor căutătoare de răspunsuri. Umbra cuvintelor capătă consistență obținând formă, fiind pusă în strânsă legătură cu somnul sau cu visul. Toutuși, eul creator devine eu absolut, în aceeași identificare a sinelui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reface cuplul, precum și de a tămădui răni, devine sisifică. Spațiul idilic este reconstruit dintr-o perspectivă nouă, aproape sumbră, în care elemente romantice semnificative iau o întorsătură de 180 de grade devenind segmente ale terorii și ale morții. Sângele se preschimbă în cerneală, pământul ca element fertil, în noroi vânăt, câmpiile sunt albastre (în asonanță cu cerneala), mările, pustii, iar buzele, învinețite (de cuvinte). Iubirea diafană a romantismului devine, astfel, în neomodernismul Anei Blandiana, pasională, aproape distrugătoare: Dacă ne-am ucide
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tristețe, a neputinței de-a înainta. Revoltă, spaimă, curaj și foarte puțin umor. Râsul e expulzat din lumea ideală, puternic estetizantă, a poeziei blandiene. Caracterul aforistic al poeziilor sale este, mai degrabă, cel care iese în exergă. Gravitatea nu se preschimbă-n ludic neapărat, ci-ntr-un dinamism al zicerii, o poftă nebună de a devora cuvinte, de a scrie, de a trăi în ritmurile naturii, ale vegetalului, ale elementarului. O simplitate formală, dincolo de metaforă, care-nfioară, în fața căreia se-nclină fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bifurcațiile mai multor vieți, bifurcația care trebuia să se producă, care era pe cale de a se produce și care pînă la urmă n-a mai avut loc. E povestea unui dublu imposibil care, cît durează o călătorie cu trenul, se preschimbă în contrariul ei. Bărbatul ajunge la un moment cînd îi este imposibil să-și continue viața alături de soție și imposibil să nu-și refacă viața alături de tînăra sa amantă. Tot gîndindu-se, în drum spre Roma, la decizia sa, la motivele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
altuia, sau se tolerează cu dificultate. Pornind de la exil, se constituie o nouă geografie a Eului, fie el dorit sau impus, iar acest gen de interogații devin sfîșietoare mai ales la nivelul limbii. Acolo, identitatea, acea "mêmité" (Paul Ricoeur) se preschimbă adesea în alteritate, în vreme ce dialectica diferențiere / asimilare, care definește în mod obișnuit mișcarea unu ia spre celălalt, se distorsionează, face implozie. Marea majoritate a scriitorilor care și-au părăsit țara încearcă să se topească în limba de adopție, sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cumva în magnifica impertinență a scăpărărilor sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele corozive și paradoxale, în arta sa de a întreține echivocul, pe fond de incurabilă nostalgie a apropierii de divinitate. Pîrîul impetuos al munților transilvani s-a preschimbat în canal rafinat, seducător și ucigaș, însă cruzimea temperată de fer voarea anatemelor, enormitățile exasperante, contradicțiile vitale și salturile spectaculoase sunt tot acolo, sensibile sub suprafața netedă a perfecțiunii verbale. În România, la fel ca în Franța, Cioran a trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a accentua mai degrabă ruptura decât continuitatea cu modernismul. Împotriva acestei opinii, Matei Călinescu nu conferă o realitate nouă postmodernismului, ci doar îi subliniază funcția accentuat interogativă asupra condițiilor modernității. Această funcție induce o perspectivă importantă, dar insuficientă pentru a preschimba postmodernismul într-o nouă viziune asupra lumii: "În lexiconul modernității, postmodernismul pare a avea o natură chiar mai explicit interogativă decât alți termeni-cheie. Sau, altfel spus, între fețele modernității, postmodernismul este poate înzestrat cu cel mai mult spirit critic: autosceptic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ruxandra Cesereanu franjurii am încercat să nu vorbesc despre moarte să nu o am în măruntaie să nu o preschimb într-o materie ultragiată să nu greșesc față de ea viața mea a fost cu franjuri obișnuiți am fost uneori fericită alteori bolnavă m-a durut pielea am iubit am urât am iubit m-am resemnat am luat-o de la capăt
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
-o duce Aș fi urcat Golgota, ca Fiul tău cu-o cruce. Dar eu, asinul clipei, venit din zări de fum Abia mai duc samarul păcatelor pe drum. Daor lui i-a dat în duh văpaia și putința De-a preschimba-n iubire și slavă suferința. Raza privirii Tale, în veci nemăsurată Nu au rănit-o spinii și cuiul niciodată. Și totuși, Doamne Sfinte, noi, robii-am presupus Că s-a umplut de lacrimi când Te-a strigat Isus.
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
unui vis enorm. Visez un cuvânt care se prăbușete din slăvi și ne face praf și pulbere pe mine și universul meu imediat. Visez o scară lichidă. Visez niște îngeri care se ivesc aici luminoși și în câteva ceasuri se preschimbă în făpturi întunecate. Visez alt înger care are laptop și scrie încontinuu ceva. Visez că o făptură imensă, infinită chiar și transparentă își ține ochiul lipit de geamul casei mele și mă privește cu bunătate. Visez că eu însumi curg
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
asta că mi se lipește de corp/ ca o haină sau ca un coșciug sărăcăcios. Ce a urmat? Cu timpul, frica de moarte, frica de suferință fizică, frica aceea atât de vie, atât de presantă, s-a stins, s-a preschimbat în altceva, într-un sentiment ciudat: alți ani de zile, până de curând, m-am gândit la corpul meu ca la ceva străin de mine, un fel de urnă ce ține flacăra care sunt eu sau un fel de cameră
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
preluate de firma care supraviețuiește tranzacției. O absorbție poate Îmbrăca forma unei fuziuni statutare sau a achiziționării de active a firmei țintă. Fuziunea statutară, denumită astfel pentru că este realizată În conformitate cu statutul firmei, constă În faptul că acțiunile firmei achiziționate sunt preschimbate direct pe acțiuni ale firmei achizitoare, iar existența legală a firmei achiziționate Încetează În mod automat. Deși ea implică un schimb de acțiuni, pe acțiuni, firma achizitoare poate cumpăra acțiunile firmei țintă cu plata În numerar sau În alte active
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
al mileniului și crizele bancar-financiare prelungite anunță alte încercări pentru oameni. La noi, după sângeroasa revoluție de la sfârșitul anului 1989, s-au acumulat multe contraste între scopuri, idealuri și mijloacele reduse continuu prin sustrageri și demolări. Îndemnurile democratizării s-au preschimbat nu o dată în amăgiri. Preludiul integrării europene a României a început în 1974, prin parteneriatele cu "Piața comună". Acum, UE este o putere globală care promite oamenilor să fie "cetățeni ai lumii", ca și cosmopoliții vechii Elade, dacă nu ar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prinților occidentali, determinând reorganizarea Imperiului Bizantin la Niceea, în Asia Mică, unde a devenit mai "patriotic". Totodată, rivalitățile cu slavii, care invadaseră Balcanii încă din secolul al VII-lea, ca și cele cu arabii din est și sud-est s-au preschimbat în cooperări politice, religioase și comerciale. Rușii tindeau să devină "a treia Romă", căutând să slăbească amenințările din nord ale marșului de convertiri germanice spre Est (Drang nach Osten), oprit temporar în 1242 de Alexandr Nevski (c. 1220- 1263). Germanii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cazul tabloului Căsătoria sfântului Gheorghe și a prințesei Sabra (1857) ca și în cazul picturii Ecce Ancilla Domini (1850) unde invazia albului dematerializează, creând o atmosferă ireală, potențată de faptul că îngerul care-i aduce crinul, însoțit de Sfântul Duh preschimbat în porumbel, pare să leviteze deasupra podelei. Temele morbide nu lipsesc din pictura sa, care dobândește o tensiune tragică, urmare a sinuciderii primei sale soții, Elizabeth Siddal, în 1862, din cauza unei supradoze de laudanum, eveniment care l-a marcat puternic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din poveștile românești sau cavalerul din legendele medievale, Shreck, creatura verde, imensă, greoaie și urâtă, dovedește curaj și inteligență. În mod surprinzător, domnița cea frumoasă nu se mărită cu regele, căruia îi era făgăduită, ci cu Shreck, de dragul căruia se preschimbă într-o variantă feminină de căpcăun, nostimă și la fel de verde și de urâtă. Comparația dintre Sir Gawain și Shreck ar putea șoca un medievalist. Totuși, în afara simbolismului culorii verzi, care în ambele cazuri are semnificații pozitive (întoarcerea la natură, fertilitate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Suveranitatea Regelui cu Suveranitatea Poporului, care încetează a fi supus al Suveranului său pentru a deveni Supus suveran al propriei sale Istorii. Din acest moment, statul-națiune devine deopotrivă sursa, fundamentul și sălașul unei noi Religii, cu adevărat moderne. El se preschimbă în comunitate mitică, una care încorporează intensitatea și preponderența relației familiale tată mamă copii. Națiunea este personificată în mama care hrănește și pe care copiii săi au datoria s-o iubească și s-o apere. Statul capătă chipul tatălui, fiind
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
destule calități pentru ca, de la un moment dat, să fim în stare a nu ni le mai distruge singuri. Cum vedeți raportul ironie-bășcălie? E clar că ironia este mai intelectuală, însă dacă intelectualul respectiv este și o persoană cinică, ironia se preschimbă în bășcălie. Și ironia are foarte multe nuanțe: poate fi o ironie fină, poate fi de tip grosier. "Dincolo de câte lucruri grave și importante sunt în recomandările raportului comisiei prezidențiale de analiză a comunismului, cred că cea mai importantă e
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să se apere, înălțînd în jurul său ziduri masive de dispreț"; astfel, vocația teatrală a lui Mateiu atinge tragicul paroxismului și histrionul se manifestă în absolut, chiar masca devenind personaj: "Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul însuși s-a preschimbat într-o mască." În acest mod, expresia ajunge să genereze un conținut sufletesc pe măsură, care obturează accesul la realitate și poate genera monstruozități: "Mateiu s-a visat un mare scelerat concluzionează Ovidiu Cotruș capabil de isprăvi sîngeroase sau monstruoase
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
histrionului absolut, care împinge vocația teatrală la paroxismul ei tragic. Eul se identifică atît de mult cu rolul său unic, încît își dizolvă personalitatea în cea a personajului întruchipat. Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul însuși s-a preschimbat într-o mască." Îndărătul unei măști, Mihail Sebastian regăsea o regală noblețe ("Scrisul său avea ceva regal prin noblețe") iar George Călinescu descoperea mai multe fațete ale unicului multiplicat în om, artist, personaj: "Mateiu Caragiale avea snobismul nobiliar, își alcătuia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
această lumină a lunii printre copaci, de asemenea această clipă și eu însumi. Veșnica clepsidră a existenței se răstoarnă iar și iar, mereu și tu cu ea, praf al prafului" (...) Dacă te-ar copleși acest gând, așa cum ești, te-ar preschimba și poate te-ar zdrobi; întrebarea în toate și în orice "mai vrei lucrul acesta încă o dată și încă de nenumărate ori?" ar apăsa ca cea mai mare greutate asupra faptelor tale! Sau cât ar trebui să te iubești pe
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]