4,340 matches
-
subiecții cu toleranță normală la glucoză, 7% pentru cei cu alterarea toleranței la glucoză și 17% la pacienții cu T2DM (22% la bărbați și 12 % la femei). Includerea MA printre manifestările sindromului X a fost o problemă controversată, atât datorită prevalenței sale relativ scăzute, în special la populația non-diabetică, cât și faptului că nu a putut fi demonstrată o relație cauzală directă (ci numai o corelație statistică), între MA și insulinorezistență. Cu toate acestea, MA este indicată de majoritatea studiilor ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
și insulinorezistență. Cu toate acestea, MA este indicată de majoritatea studiilor ca un predictor independent important de morbiditate și mortalitate cardio-vasculară (RR=2,8-3,3 [93]), ceea ce coincide cu semnificația predictivă a sindromului dismetabolic și justifică integrarea MA în acesta. Prevalența bolii coronariene ischemice (BCI), definită ca durere precordială și/sau utilizare anterioară de nitroglicerină), infarctului miocardic (IM) și a accidentului vascular cerebral (AVC) precum și riscul relativ pentru acestea sunt semnificativ crescute la pacienții cu sindrom dismetabolic (Tab. II-4); în mod
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
este asociat cu o creștere semnificativă a riscului. În primii ani de evoluție a T1DM este caracteristică prezența MA (BDRI), a cărei incidență medie (mai mare după 5 ani de evoluție) este de 3-6% pe an, ajungând astfel la o prevalență de 30-44% la 10 ani. Proteinuria clinică (BDRC) este rară în primii 10 ani de evoluție a T1DM, apoi incidența acesteia crește, atingând maximum de 2-3% pe an la 13-20 de ani de evoluție; după mai mult de 20 de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
BDR rămâne printre cele mai importante cauze de deces, totuși ponderea acesteia este maximă între 16-30 de ani durată a T1DM (52%), față de primii 15 ani (17%) și de peste 30 de ani (15%) [22]. Un studiu multicentric recent a evaluat prevalența globală a eliminării urinare crescute de albumină la populația cu T1DM, indiferent de vechimea bolii, constatând o valoare medie de aproximativ 17, 5% (19,7% pentru MA și 15,6% pentru proteinurie). A fost observată cu această ocazie existența unor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
factor de risc comun pentru RD și BDR, deși relația HTA-MA în T1DM este mai complexă. Mult timp s-a considerat că HTA este veriga de legătură care explică asocierea RD-BDR; astfel, recentul studiu multicentric EURODIAB a arătat că: - prevalența RD este corelată semnificativ cu HTA, atât la pacienții cu albuminurie cât și la cei normoalbuminurici; - creșterea prevalenței RD la pacienții cu HTA este semnificativ mai mare în prezența proteinuriei. Analiza post-hoc efectuată ulterior de Stephenson și col., [219] pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
timp s-a considerat că HTA este veriga de legătură care explică asocierea RD-BDR; astfel, recentul studiu multicentric EURODIAB a arătat că: - prevalența RD este corelată semnificativ cu HTA, atât la pacienții cu albuminurie cât și la cei normoalbuminurici; - creșterea prevalenței RD la pacienții cu HTA este semnificativ mai mare în prezența proteinuriei. Analiza post-hoc efectuată ulterior de Stephenson și col., [219] pe o parte din populația EURODIAB a explorat mai profund această relație, arătând că la pacienții cu RD, REA
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
exprimă printr-o relație directă între albuminurie și valorile TA. Alte studii recente au arătat însă [160] că relația RD-HTA (cel puțin pentru RD proliferativă) ar putea să nu fie semnificativă în absența BDR: la pacienții normoalbuminurici dar cu HTA prevalența RD severe a fost de 19%, iar la cei normotensivi de 17%. De asemenea, un alt factor comun de risc pentru cele două afecțiuni este gradul controlului metabolic; astfel, pe seriile cu un control metabolic bun al T1DM [231], RD
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de 19%, iar la cei normotensivi de 17%. De asemenea, un alt factor comun de risc pentru cele două afecțiuni este gradul controlului metabolic; astfel, pe seriile cu un control metabolic bun al T1DM [231], RD nu a fost ubicuitară , prevalența acesteia fiind de maximum 82%, chiar după mai mult de 20 de ani de evoluție a T1DM; aproximativ 30% dintre acești pacienți au prezentat albuminurie (MA sau proteinurie clinică). Dintre pacienții proteinurici, 89% au asociat și RD (de gravitate variabilă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
un timp mai îndelungat. 2.4. Epidemiologia bolii renale diabetice asociate T2DM, la diferite grupuri etnice. Datele epidemiologice despre T2DM sunt dificil de interpretat în general, deoarece sunt foarte variabile pentru diferite grupuri etnice; de exemplu, în SUA incidența și prevalența T2DM la populațiile minoritare (latino-americani, americani nativi etc) sunt de până la șase ori mai mari față de populația de origine caucaziană [30]. În aceeași proporție, frecvența BDR și a IRCT este mai mare la aceste grupuri etnice. Pe de altă parte
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
populațiile minoritare (latino-americani, americani nativi etc) sunt de până la șase ori mai mari față de populația de origine caucaziană [30]. În aceeași proporție, frecvența BDR și a IRCT este mai mare la aceste grupuri etnice. Pe de altă parte, chiar evaluarea prevalenței T2DM este pasibilă de o mare marjă de eroare, în sensul subestimării (apreciată la 35-45%), din cauze multiple cum ar fi: raportarea ca T1DM a cazurilor care necesită insulinoterapie temporară; includerea sau neincluderea în raportări a cazurilor de intoleranță la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
constată o creștere accelerată a ponderii T2DM în etiologia BDR, paralelă cu tendința ascendentă înregistrată de BDR la pacienții nou incluși în programele de substituție renală. Explicațiile cele mai pertinente care au fost aduse acestui fenomen sunt: creșterea globală a prevalenței DZ, (de 4 ori în ultimii 40 de ani [155]), 95% din această creștere făcându-se pe seama T2DM; îmbătrânirea populației globului; creșterea duratei de supraviețuire a pacienților cu T2DM datorită îmbunătățirii calității actului medical. La populația de origine afro-americană prevalența
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
prevalenței DZ, (de 4 ori în ultimii 40 de ani [155]), 95% din această creștere făcându-se pe seama T2DM; îmbătrânirea populației globului; creșterea duratei de supraviețuire a pacienților cu T2DM datorită îmbunătățirii calității actului medical. La populația de origine afro-americană prevalența BDR asociate T2DM este de două ori (la bărbați), respectiv de 4 ori (la femei) mai mare comparativ cu populația americană de origine europeană [68]. De asemenea, populația mexicano-americană are un risc relativ (RR) de 3,62 ori mai mare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
ori mai mare de a dezvolta proteinurie comparativ cu populația caucaziană. Același lucru este valabil pentru comunitățile formate din populații de origine indi-asiatică care trăiesc în diferite țări europene. Într-un studiu recent [12] s-au constatat mari discrepanțe în ce privește prevalența albuminuriei la pacienții cu T2DM între diferite centre: 22,4% la Berlin, comparativ cu 66,6% în Oklahoma; aceste diferențe (Tab. II-6) au fost atribuite în special compoziției etnice a populației studiate (indieni Pima în Oklahoma). Au fost avansate mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
4% la Berlin, comparativ cu 66,6% în Oklahoma; aceste diferențe (Tab. II-6) au fost atribuite în special compoziției etnice a populației studiate (indieni Pima în Oklahoma). Au fost avansate mai multe ipoteze care au încercat să explice aceste discrepanțe: prevalența și severitatea crescute ale HTA; severitatea T2DM; accesul mai redus la îngrijirea medicală preventivă; polimorfismul genetic al enzimei de conversie a angiotensinei; diverse obiceiuri alimentare, fumatul etc. Cea mai probabilă explicație globală pare însă a fi polimorfismul genetic și fiziopatologic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
regiunea Europei centrale și de est (ECE), din care face parte și România. Într-o evaluare recentă [192], la nivelul anului 2000, 38860 de pacienți erau incluși în programele de substituție renală cronică în 14 țări (fără Rusia), reprezentând o prevalență de 293 pmp. Incidența (rata de admitere de pacienți noi) medie anuală a fost de 77 pmp, dar aceasta a fost mult mai redusă în România (40 pmp). În majoritatea țărilor ECE s-a constatat o creștere a incidenței pacienților
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
pacienți noi) medie anuală a fost de 77 pmp, dar aceasta a fost mult mai redusă în România (40 pmp). În majoritatea țărilor ECE s-a constatat o creștere a incidenței pacienților diabetici, în special în Cehia și Polonia, unde prevalența acestora a atins nivelurile de 31, respectiv 17% [191]. În alte țări, printre care și România, s-a constatat o creștere semnificativă a incidenței pacienților diabetici, în ciuda unei incidențe generale scăzute. Un alt aspect semnificativ este creșterea importantă a incidenței
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
alte studii, care au arătat că pacienții cu T1DM și istoric familial de T2DM prezintă o rată semnificativ crescută a evenimentelor coronariene [109]. De asemenea, există date care demonstrează că rudele de gradul I ale pacienților cu T2DM au o prevalență crescută a celorlalte elemente constitutive ale sindromului dismetabolic: IMC crescută, valori crescute ale TA diastolice, MA (care este independent corelabilă cu IMT) și valori modificate ale lipidelor plasmatice (creștere LDL și scădere a HDL-colesterolului) [169]. Este important de subliniat că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
genotipul DD și riscul de progresie a BDR către IRC [197] la acești pacienți. Un studiu recent a examinat această problemă și la pacienții cu T2DM [17]. Pe un lot de 311 pacienți cu T2DM și BDR a fost determinată prevalența celor trei forme genotipice ale ECA, comparativ cu un lot de control; rezultatele nu au arătat diferențe semnificative între cele două loturi, chiar după stratificarea în funcție de durata diabetului. Singura diferență semnificativă a fost găsită în prevalența genotipului DD între pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
BDR a fost determinată prevalența celor trei forme genotipice ale ECA, comparativ cu un lot de control; rezultatele nu au arătat diferențe semnificative între cele două loturi, chiar după stratificarea în funcție de durata diabetului. Singura diferență semnificativă a fost găsită în prevalența genotipului DD între pacienții cu T2DM aflați în stadiul final al IRC și pacienții normotensivi normoalbuminurici (p<0,005), ceea ce ar putea confirma ipoteza anterioară că genotipul DD este un marker predictiv pentru progresia BDR către IRC terminală la pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
pacienți britanici născuți la termen cu greutate și lungime mică), ca și rolul posibil al deprivării nutriționale extreme in utero în determinarea MA la adult (prin investigarea unui grup de subiecți ale căror mame au purtat sarcina în timpul asediului Leningradului). Prevalența MA în primul lot a fost de 4,7%, pacienții cu MA având greutatea la naștere, greutatea placentei și indexul ponderal semnificativ scăzute. La pacienții din al doilea grup a fgost găsită o prevalență a MA de 9,7%, la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
au purtat sarcina în timpul asediului Leningradului). Prevalența MA în primul lot a fost de 4,7%, pacienții cu MA având greutatea la naștere, greutatea placentei și indexul ponderal semnificativ scăzute. La pacienții din al doilea grup a fgost găsită o prevalență a MA de 9,7%, la colectarea urinei din 24 de ore și 3% la colectarea nocturnă. Analiza parametrilor antropometrici la cele două grupuri a arătat că acești pacienți au tendința să fie hipostaturali, deși diferențele au fost slab semnificative
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
0,004), glicemia postprandială (p=0,05) și indicele de insulinorezistență (p=0,01). Aceste rezultate demonstrează că o creștere intrauterină deficitară, evidențiabilă prin indice staturo-ponderal scăzut la naștere, se corelează semnificativ cu statură redusă la vârsta adultă și cu prevalența crescută a insulinorezistenței, care este asociată (în cadrul sindromului dismetabolic) cu exces de risc cardio-vascular, ca și cu risc crescut de apariție a T2DM. Un alt studiu [88] a confirmat rezultatele anterioare ale lui Brenner și col., arătând că scăderea drastică
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
concentrațiile mari de glucoză în mediu. 3.3.2. Hipertensiunea arterială sistemică Diabetul zaharat și hipertensiunea arterială sunt două afecțiuni profund intercorelate, care acționează sinergic pentru producerea leziunilor macro- și microvasculare [172]. În studiul UKPDS ( United Kingdom Prospective Diabetes Study) prevalența HTA (definită ca valori de peste 160/90 mmHg) a fost de aproximativ 40% la debutul T2DM, iar aceste cifre au fost mult mai mari la pacienții cu proteinurie; de asemenea, la acești pacienți riscul de mortalitate a fost aproape dublu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
complexă; așa cum am arătat, prezența LDLox în mezangiu reprezintă un stimul activator important pentru celulele mononucleare, în vederea declanșării răspunsului inflamator. Cu toate acestea, mecanismele imune sunt mai puțin clare, majoritatea studiilor nepublicând asocieri semnificative între nivelul autoanticorpilor anti LDLox și prevalența/nivelul albuminuriei. Pe de altă parte, a fost demonstrată o relație semnificativă între nivelul LDL-IC și REA, în special în cazul pacienților proteinurici; de asemenea, la acești pacienți au fost observate modificări ale compoziției lipoproteinelor din aceste complexe, în sensul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
interferarea semnalului insulinic cât și prin inducerea unei disfuncții endoteliale per se; cu toate acestea, NEFA nu influențează răspunsul vascular la NO. c. Relația dintre obezitate, insulinorezistență și BDR Această relație a fost investigată mai intens în ultimii ani, datorită prevalenței crescute a obezității la pacienții cu BDR și T2DM. De asemenea, au fost descrise cazuri de pacienți obezi cu proteinurie, care prezentau unele trăsături specifice, și anume: la PBR au fost evidențiate leziuni de scleroză focală și segmentară (FSG), însă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]