12,874 matches
-
mamă, du-te singură! bîigui el. — Bine, Henry, dar... — Eu Îl Înțeleg, doamnă, interveni grăsanul. Durerea Îl face să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
locuiesc În Battersea, pe Fulham Road. Și aveți clienți destui? — Mai mulți decît vă Închipuiți, răspunse el, desfăcîndu-și larg brațele și alungînd vrăbiile, ca pe niște copii cu care se jucase Îndeajuns. Dar de la o vreme, toate merg prost. Nu pricep ce nevoie au oamenii să se războiască! Am o mulțime de cărți aici, adăugă, atingînd ușor valiza cu vîrful piciorului. Le-am cumpărat de la un lord a cărui casă a fost bombardată... CÎte au mai rămas... unele sînt Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că voi căra o valiză plină cu cărți pentru domnul Travers, cînd nici eu nu știam pîn-acum vreo zece minute? De altfel, nici acum nu știu cine-i acest domn Travers. — N-am idee ce pretext au născocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bucluc. Dacă-ți sînt dușmani și dacă te-au făcut să suferi, voi rămîne, ca să stau de vorbă cu domnul Travers. — A, nu! exclamă ea. Ei nu sunt dușmanii mei - aceasta nu e țara mea. Cine sînt ei? Nu pricep nimic. E vorba de niște compatrioți de-ai dumitale, sau de-ai mei? — Pretutindeni sînt la fel, oricare le-ar fi naționalitatea, răspunse ea, atingîndu-i ușor brațul, ca și cum ar fi vrut să afle ce simte. Îți Închipui că ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iei de la Început? — Aici duc o viață plăcută și liniștită, dar la urma urmei, nu e decît o vacanță. Fiecare trebuie să fie folositor! Firește, mi-ar fi mult mai ușor dac-aș ști cine sînt și ce anume mă pricep să fac. N-am fost bogat; familia mea n-a avut niciodată prea mulți bani. În definitiv, există un număr limitat de profesii, adăugă el, privindu-i cu atenție chipul, În timp ce Încerca să ghicească - armata... marina... biserica... Dar hainele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
drept avertisment. Deodată, Îl văzu din nou pe maiorul Stone. Mergea cu pași grăbiți, dar cînd Îl zări pe Digby o porni spre el, pe una dintre alei. Fruntea Îi era plină de broboane de sudoare. — Nu m-ai văzut, pricepi? Nu m-ai văzut! Îi șoptii el lui Digby, fără să se oprească din mers. Părea să se Îndrepte spre iaz. Peste cîteva clipe se pierdu printre tufe, iar Digby Își urmă drumul. Avea sentimentul că a sosit vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai delicate. Echilibrul i se poate strica dintr-o nimica toată, și atunci se duce totul de rîpă. Trebuie să ai Încredere În doctor. Nu-mi inspiră pic de Încredere. — Nu trebuie să vorbești așa. Dac-ai ști cît de priceput și de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a surprins ceva ciudat, și a fost Îndepărtat. — Nu-i adevărat! protestă Johns, punîndu-și mîna pe maldărul de ziare, cu gestul stîngaci al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Apoi le vîrÎ la loc și spuse: — E foarte interesant ce ne spui dumneata, domnule Rowe... Vorbești de un asasinat, dar eu nici nu ți-am pomenit de așa ceva. Și nici ziarele n-au folosit... deocamdată... un asemenea termen. Nu pricep. Dorim să fim cît se poate de corecți. Beavis, citește cu glas tare ce-a declarat pînă acum! Beavis Începu să citească, nervos, roșind ca un Învățăcel pus să dea citire În biserică unui capitol din Deuteronomul: „Subsemnatul Arthur Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grozav... Îmi pierd timpul degeaba... L-au ucis cu briceagul meu, urmă Rowe. — Încetează cu comedia asta! Îl repezi detectivul. Omul acela n-a fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta? Și cînd anume? La ce scenă ai impresia c-ai asistat? Beavis Încetase să mai scrie. Tot privind fotografia, Rowe ajunse să-și amintească limpede Întreaga scenă. — Uluitoarea doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce-am spus. Beavis urmărea scena cu gura căscată. — N-avem timp de gîlceavă, chicoti domnul Prentice. O să faceți cunoștință mai tîrziu. Deocamdată, am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse să bată atîta drum, era pus acum În fața unei situații și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
clipă am rămas uluit de curajul lui, zise Rowe. E un curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin minte o poveste cu un croitor care a omorît un uriaș. Omul ăsta era mai degrabă un uriaș decît un croitor. Nu pricep de unde avea atîta curaj. În timp ce taxiul traversa parcul măturat de rafale de ploaie, domnul Prentice Îi spuse, pe neașteptate: — Mila e o pacoste. Se spune că dragostea e o pasiune. Ei bine, mila e cea mai groaznică dintre pasiuni, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om de treabă. Se pricepe grozav la vinuri. Vorbește, Însă, prea mult despre regimentul lui. Încolo, e-un băiat bun, generos, pe care te poți bizui - cînd e vorba de vreo colectă pentru o cauză dreaptă. CÎt despre comisarul-șef, a fost un om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau liberi În seara aceea, detaliu cît se poate de banal, Întîlnit În numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă, poliția locală se gîndise că n-ar strica să trimită după pastor... Asta era tot. Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o singură seară: nici o escadrilă de bombardiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bucluc numai pentru că te speriase. Dar nu credeam c-ar putea merge atît de departe. — Totuși, În camera aceea de hotel unde am venit cu valiza te aflai și dumneata! Puteai să fii omorîtă! Nu era În stare să priceapă. — Da. Nu putea să-mi ierte că ți-am telefonat la doamna Bellairs. Asta, dumneata i-ai spus-o! Din clipa aceea, n-am mai fost de partea lui Împotriva dumitale. Willi mi-a cerut să te Întîlnesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puse imediat la loc: acum ținea În mînă un revolver. Nu vă mișcați! mîrÎi el. Vedeți, mai avem ce discuta! Tocmai mă Întrebam unde țineai arma, zise Rowe. — Acum ne putem Înțelege omenește. SÎntem amîndoi În aceeași oală. Tot nu pricep ce-ai putea să oferi. Nu-ți Închipui, cred, că ai putea să ne omori pe-amîndoi, și pe urmă să pleci În Irlanda. Pereții sînt subțiri ca hîrtia; și-apoi, ești cunoscut ca locatarul acestui apartament, și ai fi prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Eu, și poate și dumneavoastră, am învățat o lecție deosebit de tristă din acest proces. Apărarea a susținut că acuzatul a acționat pentru a salva viața bunicii și până la un punct înțeleg această argumentație. Dar nu pot în ruptul capului să pricep de ce inculpatul i-a pus victimei bolovani în burtă și a aruncat-o în fântână. Pe cine a vrut să salveze cu această mizerabilă acțiune? Ce sens a avut ea? Și, auzind depozițiile martorilor și ale acuzării, m-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
compatriotul tău, la ei? Shuoke își pregătise răspunsul de mult. - Dar ce, tu ții cu fasciștii de la Lazio? i-o trânti cinevaului. La Lazio juca Jaap Stam. Celor din jur le plăcu de Shuoke. Olandezilor le plăceau străinii care se pricepeau la fotbal. Și care mai știau și olandeza. În anul acela, Ajax câștigă campionatul, drept care Shuoke se îmbătă crunt. În anul următor, la fel. Apoi Shuoke se întorsese în Japonia - și, în principiu, adio fotbal. Vedea meciurile lui Ajax la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ar revela golul de dedesubt, încerci să sari peste lacună, să reiei povestirea, agățându-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de coupe-papier. Nu mai înțelegi nimic: personajele și locurile sunt schimbate, nu pricepi despre ce e vorba, dai de nume de persoane de care nu ai habar cine sunt: Hela, Casimir. Te întrebi dacă nu cumva e vorba de o altă carte, poate adevăratul roman polonez În afara localității Malbork, în vreme ce începutul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ludmila are întotdeauna un roman la îndemână. Cine e autorul? — Ar trebui să fie un roman polonez de Bazakbal, pe care-l citește și ea; voiam să discutăm despre el. — Polonez... cum e? — Mie nu-mi displace... Nu, n-ai priceput. Lotaria vrea să știe care e poziția autorului față de Tendințele Gândirii Contemporane și a Problemelor Ce Se Cer Soluționate. Pentru a-ți ușura sarcina, îți sugerează o listă de nume de Mari Maeștri, alături de care ar trebui să-l plasezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ai fi așteptat-o de la un zugrav: ochii cuiva care se pregătește să sară peste o prăpastie, proiectându-se mental de partea cealaltă, fixând privirea înainte și evitând să privească în jos și pe lături. — Dumneavoastră sunteți? întrebi, deși ai priceput că nu poate fi decât el. Omulețul nu deschide mai mult ușa: Ce doriți? — Iertați-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-un fel o atrage. Sunt ușor dezamăgit că nu mi-a spus nici un cuvânt de mulțumire. Observ: — Nu e un loc bun să te întinzi ca să privești cerul aici, nici ziua, nici noaptea. Ascultați-mă pe mine, care mă pricep. În dialog se cască goluri între o replică și alta, ca golurile dintre treptele de fier. — Vă pricepeți să deslușiți cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu e un loc bun să te întinzi ca să privești cerul aici, nici ziua, nici noaptea. Ascultați-mă pe mine, care mă pricep. În dialog se cască goluri între o replică și alta, ca golurile dintre treptele de fier. — Vă pricepeți să deslușiți cerul? De ce? Sunteți astronom? — Nu, un alt fel de observator. Și-i arăt gulerul uniformei, petlițele de artilerist: Zile întregi sub bombardamente, privind cum zboară șrapnelele. Privirea ei trece de la petlițe la epoleții pe care nu-i am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
comenta în timp ce o trăiți. Tocmai acum, când ți se părea că ați ajuns la o înțelegere, la o intimitate, nu numai pentru că vă tutuiți, ci pentru că vă simțiți complici într-o acțiune pe care poate nimeni altul n-o poate pricepe. — Dar de ce nu vrei să vii? — Din principiu. Ce vrei să spui? — Există o linie de demarcație: de o parte sunt cei ce fac cărțile, de cealaltă, cei ce le citesc. Eu vreau să rămân în zona celor ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Încerci să-i explici motivul vizitei tale. Înțelege din zbor, și nu te lasă nici măcar să continui: — Și dumneavoastră, și dumneavoastră, șaisprezecimile amestecate, știm prea bine, cărțile care încep și nu continuă, întreagă ultima producție a editurii e compromisă; dumneavoastră pricepeți ceva? Noi nu înțelegem absolut nimic, domnule dragă. Ține un teanc de corecturi în brațe; îl așază cu gesturi delicate, de parcă cea mai mică oscilație ar putea să amestece ordinea caracterelor tipografice. — O editură e un organism fragil, domnule dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]