3,372 matches
-
bine. Bărbații pot să bea mult mai mult decât femeile. Nu e nedreaptă viața? În cele din urmă ajung la aeroport. Primul lucru pe care îl fac este să mă duc la baie să văd cum arăt. Nu e o priveliște plăcută. Arăt ca un travestit. Scot un șervețel și îmi șterg jumate din smacul de culoarea ciocolatei de pe față. Îmi dau cu ruj roșu aprins și cu fard de ochi albastru electric. Gata, deja încep să par mai vie. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Gata, Katie. Ridică-te. Poți s-o faci. Hai. Termină odată cu asta. E doar un tip cu care lucrezi. E doar prietenos. Maturizează-te și începe să te porți conform vârstei tale. — Mă întorc imediat, îi spun Lydiei, care admiră priveliștea de la hubloul ușii din spate. Măcar o să am o priveliște mai frumoasă din carlingă! Merg pe culoar și din fericire nu mă oprește nimeni să-mi ceară nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
odată cu asta. E doar un tip cu care lucrezi. E doar prietenos. Maturizează-te și începe să te porți conform vârstei tale. — Mă întorc imediat, îi spun Lydiei, care admiră priveliștea de la hubloul ușii din spate. Măcar o să am o priveliște mai frumoasă din carlingă! Merg pe culoar și din fericire nu mă oprește nimeni să-mi ceară nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-acolo, înseamnă că de-abia aștepți să ai ceva de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aproape, ordonă Mike și face un semn din cap spre fereastra carlingăi. Mă duc puțin mai în față, așa încât acum stau foarte aproape de Mike. Miroase divin. Aftershave Armani. Pot să pun pariu. Norii se dau deodată la o parte și priveliștea care se ivește mă lasă mută de uimire. E captivant. Munții maiestuoși sunt atât de calmi, înveliți elegant în pături groase, groase de zăpadă. Nu ar fi minunat să poți schia pe unul din acești munți și să ai lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oprește În fața casei și din ea iese același șofer În uniformă ca ieri. Deschide portiera și Jack iese din mașină. — Bună ! zice, mirat să mă vadă. Am Întârziat cumva ? — Nu ! Eu... Îhm... stăteam pur și simplu aici. Mă-nțelegi. Admiram priveliștea. Fac un gest larg spre drum, unde, pentru prima oară, observ un bărbat cu ditamai burdihanul, care-și schimbă roata la rulotă. Oricum ! zic, ridicându-mă rapid. Sinceră să fiu, nu sunt Încă gata. Vrei să intri câteva minute ? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la mine fix provocator, cu o conformație a botului și a mustăților care m-a speriat, mai ales după ce am realizat că din botul ei atârnau, înfoiate într-o parte și în alta, nu mustățile ei, ci aripile unei păsări. Priveliștea mi-a tăiat dintr-odată pofta de mâncare; mama s-a arătat mult mai înțelegătoare decât mine la ofrandele de pisică-vânătoare ale lui F., doar că a închis-o pe terasă să-și desăvârșească festinul.) Mama nu-l mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că or să pună mâna niște necunoscuți pe caietul lui roz, ajuns aproape de sfârșit, și să vadă ultima propoziție consemnând simplu evenimentul de azi-dimineață: Mi s-a sculat. Geamul înalt al salonului dă spre curtea interioară, care acum oferă o priveliște de iarnă uscată, de anotimp când nimic nu te reține printre cei vii. Curtea e mărginită de un gard de tablă roșu-cărămiziu, în spatele căruia nimeni nu știe ce se întâmplă. După gardul roșu, prima apariție ar fi Tudor, în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dacă am putea doar să încetinim un pic și să ne uităm mai bine la ea... dar Cristoph mărșăluiește înainte ca un conducător de drumeție și toți cei din grup îl urmează fericiți, fără să arunce măcar o privire la priveliștile uluitoare din jur. N‑au ochi, ce‑i cu ei? — ... unde vom observa două repere binecunoscute: Rockefeller Center, pe care mulți dintre dumneavoastră îl asociază probabil cu patinajul pe gheață... Dăm colțul și inima îmi tresaltă de încântare. Tiffany’s.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a reușit nici antrenorul echipei olimpice britanice de la săritura în lungime. Vă atașăm alte formulare, cu rugămintea de a le completa încă o dată. Cu considerație, Edgar Forlano Nouă Următoarele două zile sunt un vârtej de adulmecare și de prizare a priveliștilor și a sunetelor New Yorkului. Și, după cum știți, unele dintre acestea îți iau piuitul. Cum ar fi, de pildă, faptul că la Bloomingdale’s exista fabrică de ciocolată! Și există un cartier întreg numai cu magazine de pantofi! Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin campus, când asfințește soarele. Inițial, campusul a fost o bază militară germană. Biblioteca a fost construită la mijlocul unui deal care dă spre mare. Are acoperișul din plăci de sticlă roșie, iar ferestrele au cercevele delicate din lemn. De pe deal, priveliștea îți taie răsuflarea. Celălalt loc preferat al nostru este portul Qing-dao. Frumusețea lui constă din amestecul de arhitectură tradițională și modernă. La capătul țărmului lung e un pavilion care, atunci când apune soarele, te face să te simți în cadrul poemului „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca să viziteze locul de naștere al lui Su Dong-po și pe drum îi ține o prelegere. Stâncile albe se înalță la orizont, în vreme ce fluviul Yangzi se năpustește spre est, spre gura-i de vărsare. Pe lângă stânci urcă o cărare îngustă. Priveliștea îmi taie răsuflarea. La capătul ei e o bărcuță de lemn, cu un pescar care o închiriază. După ce ne așezăm în barcă, privind în sus mi se pare că stâncile îmi împing aerul înapoi în plămâni. Cerul este magnific de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
polițaiul îl eliberează pe rus și îi dă amendă ricșarului. Un lung răstimp, Tang Nah nu e în stare să vorbească. Ne continuăm plimbarea. Însă starea noastră de spirit s-a schimbat radical. Mirosul gardeniilor nu mai e dulce, iar priveliștea înserării nu mai e liniștitoare. Trebuie să fie revoluție, mormăie Tang Nah într-un târziu. Guvernul lui Chiang Kai-shek este corupt în totalitate. Trebuie dat jos, altfel China nu mai are nici o speranță. O să scriu despre acest incident într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
O prăpastie între noi care e imposibil de umplut. Se întâmplă chiar atunci, în plină noutate a situației. Însă nu folosește la nimic. Nimeni nu poate să scape de soartă. Trebuie să fim împreună, să împărțim această cărare, să împărțim priveliștea băiatului cu nuci de gingko și mănunchiul de lumină. La câteva zile după incidentul cu rusul, semnăm un contract de închiriere pentru un mic apartament din partea de nord a Shanghaiului. Ne mutăm acolo și începem să trăim împreună. 6 Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
largul lui vizavi de propriu-i trup, nu era mândru, mai ales, de membrul său. Își lăsa întotdeauna cămașa pe el atunci când venea deasupra mea, ca un vultur cu aripile larg desfăcute. Chipul lui aplecat deasupra chipului meu. Era o priveliște destul de caraghioasă. Îi plăcea să țină lumina aprinsă, la intensitate scăzută. În fiecare noapte, muta lumina într-un alt unghi, ca să-mi poată vedea trupul în umbre diferite. Punea veioza pe un scaun sau pe vreun dulap, ori sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lucru. El pășește încolo și încoace pe scenă, bea ceaiul și așteaptă ca auditoriul să-și ridice capetele din carnețele. Nu are tipar, nu are ziare. Se bazează pe viul grai al mulțimii. Ochii lui trec prin sală. Brusc, o priveliște neașteptată. Concentrarea lui e tulburată. O recunoaște, fata care nu ia notițe cum fac restul. Actrița, fără machiaj. Impactul e ca lumina zorilor care gonește întunericul. Senzația acestuia îl răvășește. O sămânță adormită încolțește. Ea se uită înt-o parte, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să intre în „scenă”. Complexul de clădiri se înalță pe partea deluroasă de la vest de Turnul Parfumului lui Buddha. Îi place la nebunie priveliștea: trei turnuri, două pavilioane, o galerie și o poartă arcuită. Ascultă vântul și se liniștește. În a treia zi de ninsoare, vine iar, ca să se uite la clădirea grandioasă care are un spațios pavilion cu două etaje deschise, având opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
închipuie râsul Doamnei Mao, în vreme ce recită niște versuri din secolul al treisprezecelea. Brusc, Fetele care culeg flori au dispărut din raza privirii. Să vizitez locurile nu mă trage ața, Așa drumeț fără țintă cum sunt. Mă duc zorit spre toate priveliștile Dar durerea îmi răpește plăcerea pe care-o pot găsi în asta. Anul trecut Rândunelele au zburat departe, la linia orizontului. Cine pe pământ știe în a cui casă sunt ele anul acesta. Opriți-vă, vreți? Nu ascultați ploaia noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gărzile de corp și servitorii la fiecare două săptămâni. Însă fețele noi mă înspăimântă și mai mult. Știu că e o prostie, dar nu mă pot abține să nu-i suspectez pe acești oameni că ar fi spionii premierului Zhou. Priveliștile de toamnă aurie din Orașul Interzis nu mă mai interesează. Cândva, îmi plăcea nespus să mă plimb pe podul-dragon din cinci sute de blocuri de piatră, dar acum mă tem că o mână misterioasă o să iasă din apă ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la ecranarea luminii. Inițial, parcul a fost construit pentru împărații din dinastia Sung. Acum șase sute de ani, împăratul Jing s-a spânzurat aici după ce și-a pierdut țara. Mă urc în vârful dealului fără să mă opresc. Am sub ochi priveliștea completă a marelui oraș imperial. Fotografului nu-i plac merii ca fundal pentru pozele mele. Zice că pomii încărcați de roade distrag prea mult atenția. Crede că ar trebui să stau lângă bujori. Dar Măr, Ping, a fost numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
obișnuitè cu douè direcții de mers, si parcurgem grèbiți distanță care ne separè de cealaltè parte a lui, De aici, de unde suntem acum, la un nivel mai jos decât stradă, care se aflè sus, în spatele nostru, se deschide în fațè priveliștea liniștitè a unui cartier de case, apoi, pe mèsurè ce înaintèm pe o strèduțè oarecare, zgomotele depèrtate ale strèzii încep sè se diminueze, auzindu-se tot mai slab, ca printr-un ecran separator de pâslè, Eu sunt atent la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Albastrul pur al mării se însângerează, apoi se întunecă treptat, precum cerul. Din această pace adâncă răsare „regina”, aruncându-și văpaia pe valurile liniștite ale mării. Acest spectacol ia forme diferite în fiecare zi a anului și apusul devine o priveliște mereu aceeași și totuși de-a pururi nouă.
Apus la malul mării. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_664]
-
deasupra Dâmboviței, în fața hanului, prințul privea tăcut apele din jur. Era un loc preferat. Aici obișnuia să stea dimineața, când își bea cafeaua, sau la apusul soarelui, înainte de a reveni acasă după o zi obositoare. Cotul adânc al râului oferea priveliști liniștitoare. Din verdeața grădinilor răsăreau turlele bisericii Domnița Bălașa, clopotul greu de pe dealul Mitropoliei, suspendat ca un ceaun mare pe trei bârne încrucișate, palatul Brâncoveanu, cu firide în ziduri groase și arcade albe la ferestre. Prin cristalul ușii de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de puternicii lumii. Intermezzo informativ: Despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arămie a stepei. Doar nesfârșire aspră, neprimitoare, presărată cu rare fire uscate de vegetație. Undeva, în față, întrezărise dosul unor cai dispărând la orizont. Atunci râsese cu satisfacție. Patrulele de cazaci se temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea ca un semn rău prevestitor. Totul îi mergea așa cum n-ar fi trebuit să meargă. Totul îi ieșea pe dos. Cam la aceeași concluzie ajunsese și Dimitrie Moruzi, marele dragoman al Sublimei Porți. Și el ducea pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atâta vreme, fără a se lăsa văzut, prin cântecul său. Oriunde se ducea, își lua cu el caietul ca să poată nota numele fiecărei păsări imediat ce o vedea, dar cele mai multe succese la înregistrase de la fereastra băii, care avea cea mai bună priveliște dintre toate: asupra văii și a unui pâlc de copaci în apropiere. — Treron phoenicoptera phoenicoptera, murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]