95,170 matches
-
mai vechi asupra unei alte expoziții, încercăm să-l plasez pe Ilfoveanu undeva în intervalul dintre Athos și Isarlâk, dintre viermuiala voluptoasa și fosforescenta a Levantului și lumina pură, taborică, fără umbră și fără istorie, a visului isihast. Însă aceasta privire este cu adevarat revelatoare dacă ea îl integrează și pe Ștefan Agopian. Doar alături, cei doi artiști pot fi înțeleși în profunzime și urmăriți în traseele memoriei și în aspirații. Dacă Ștefan Câltia, dintre artiștii plastici, cu spectacolul lui neobosit
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
orice caz, pe plajă dintre Athos și Isarlâk ei sînt împreună; Agopian mai aproape de Isarlâk - un amestec de sultan tăvălit în mirosurile organice și în apele parfumate ale haremului, de negustor misterios și de iluzionist prin bîlciurile lumii, dar cu priviri de moralist și cu gîndul împovărat de speranță că de după orice colț sau din orice tufiș Dumnezeu i se poate revelă în toată slavă lui orbitoare, Ilfoveanu mai aproape de uscăciunea monastica și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
Stefana Totorcea Pentru Monica Rohan, scrierea este indisolubil legată de privire. În Ars, privirea este cea care scrie, lăsîndu-se înfrînta pentru a birui: "O, dureroasă batere - zbatere// a mașinii de scris// am învins - șunt învins// zdrobit mai pulsează/ în vîrful fiecărui deget cîte un ochi/ vînat și fără pleoapa deschis." La
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
Stefana Totorcea Pentru Monica Rohan, scrierea este indisolubil legată de privire. În Ars, privirea este cea care scrie, lăsîndu-se înfrînta pentru a birui: "O, dureroasă batere - zbatere// a mașinii de scris// am învins - șunt învins// zdrobit mai pulsează/ în vîrful fiecărui deget cîte un ochi/ vînat și fără pleoapa deschis." La fel, în Adierea
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
o excavație a sinelui care să conducă la nașterea poemului din tăcere: "crește/ în preajma/ adierea cuvîntului/ pe care nu-l găsesc// O, Doamne/ vîslele tăcerii cum îl străbat/ precum cerul zdrobește marea/ străbătîndu-i ochiul nisipos/ în căutarea unicei perle." Cînd privirea nu se întoarce asupra ei însăși, se mulțumește să contemple imagini și ființe pe care le reda lumii fără a le mutila: deși lentilă spartă și suferinda, ochiul nu rănește ceea ce vede ("cum prin munții de cioburi/ din ochii mei
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
le reda lumii fără a le mutila: deși lentilă spartă și suferinda, ochiul nu rănește ceea ce vede ("cum prin munții de cioburi/ din ochii mei amîndoi/ a putut trece o ființă vie/ și nevătămata s-a întors înapoi?" - Vindecare). Altădată, privirea nu acționează nici asupra lumii, nici asupra ei înseși și nici nu contemplă pur și simplu, ci, încețoșata, lasă sinele să se .ardă incantatoriu într-un peisaj lăuntric obsesiv (Ceață). Ca si privirea, cuvîntul îi apare poetei deopotrivă ca obiect
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
nevătămata s-a întors înapoi?" - Vindecare). Altădată, privirea nu acționează nici asupra lumii, nici asupra ei înseși și nici nu contemplă pur și simplu, ci, încețoșata, lasă sinele să se .ardă incantatoriu într-un peisaj lăuntric obsesiv (Ceață). Ca si privirea, cuvîntul îi apare poetei deopotrivă ca obiect și ca subiect al acțiunii poetice: cuvîntul poate fi născut de poet doar dacă la rîndul sau acesta îl rostește pe poet (Cuvînt). Aceeași relație între poet și poezie, între a spune și
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
mai grăitor exemplu îl constituie poemul În tine te prăbușești, unde grafia absolvă monorima de o posibilă bănuiala de facilitate. Volumul îmi pare o reușită. Cu Vedere periferica, Monica Rohan, pe lîngă faptul că știe să atragă în mod inteligent privirea cititorilor (cumpărătorilor!), știe să le bucure și "ochiul lăuntric". (Monica Rohan - Vedere periferica, Ed. Hestia, Timișoara, 1998, 81 pag., preț neprecizat.)
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
muncește/ să-mi piardă cuvintele/ cu pielea-i ucigașa.// Un cuvînt, un vers, un altul.../ Și primul cuvînt, și primul vers, apoi/ pe rînd,/ dispar.../ Capătul de sus al scrisului meu/ e înghițit/ de nefiinat pergamentului ei -/ mai repede decît privirea,/ mai repede decît respirația,/ mai repede decît bătăile inimii...// Gîndul e obscur/ aprinde un felinar/ la lumină căruia neputința/ își ascute fierăstrăul" (Ars poetica). Cu simțurile exacerbate de însingurare, Olimpiu Nusfelean aude nu doar sunetele reale, ci și inaudibilul, se
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
de "clip" grandios: concizie, inteligență, percutanta, tehnica, meserie. Și un mesaj clar: Trăieste-ti viața! Aleargă! Nu se știe niciodată. Și, dacă tot nu putem face altceva, măcar să rîdem de hazard. Bineînțeles că tot acest "clip" n-ar însemna nimic fără privirea regizorului, care descoperă, în acest joc absurd - " Viața că un clip!" -, o ironie patetica și un colț de tandrețe. După succesul de public din Germania, Tykwer e intens solicitat de Hollywood, dar refuză toate ofertele. Următorul film e plasat în
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
spectacol și-l comentează frenetic, oameni de teatru și spectatori obișnuiți? O imagine cel putin s-a topit în ei și participă acum la transformările chimice, fizice ș.a.m.d. din organism, modificîndu-le formulă și aducîndu-le lumină și liniște în priviri. La sfîrșitul spectacolului, actorii din trupa lui Alcandre, împreună cu regizorul lor, se strîng într-un colț al scenei și, umăr lîngă umăr, îi privesc pe spectatori rîzînd. Un rîs profund, "homeric", care-i zguduie din toate mădularele. Apoi, tăcere. Dar
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
grație umbroasa: "uite/ pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul izvoraște un cu totul alt lirism, cantabil, torid-melancolic, plonjînd în idila recondiționata pe urmele lui Esenin. Autorul nu intră
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
istoriografica Domnită Elenă, demnă, și ea, de tot interesul.). Ștefan voievodul e bolnav, bătrîn și obosit. Își simte sfîrșitul aproape. Își cheamă boierii de sfat și le cere ca succesor pe Bogdan cel orb, fiul său, (porecla îi venea din privirea încrucișata a ochilor) și, în plus, supunerea către turci ("Cercați a îmblînzi sălbateca fiara prin o supunere de bunăvoie: liniștită apă stinge urgia focului. Cereți să vă lase a vă cîrmui după legile voastre, a trăi cu obiceiele voastre, a
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a proprie-i sale gîndiri și printr-un proces continuu de negare a anecdoticului. Perfect unitare că discurs, proaspete prin permanentă schimbare a unghiului de privire, profunde prin aspirație și mereu vii prin topica semnelor, lucrările pe care Tzipoia le-a expus la Villa du Jardin Alpin se organizează impecabil în circuitul expoziției și comunică perfect cu sculptură lui Jean Zund, cel de-al doilea expozant
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
în aură lirica. Însuși actul "indiscret" de a citi acest jurnal, nedestinat de către autor publicării, este un mod de deconvenționalizare a receptării scrierilor lui Alecsandri. Prin forță împrejurărilor, jurnalul devine și un "memorial de călătorie", impresiile fiind culese cu o privire atentă și proaspătă în fraze de un umor cuceritor. Și aici Alecsandri își revendică dreptul la percepția nesupusa clișeelor, la subiectivitate. Franța spirituală este salutată cu entuziasm, după ce "tărăgănelile" germane rămîn în urmă. "Oare asta să însemne părtinire? În ochii
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
lipsit de talent; are și o secvență de amor incestuos, de "sex pe bune" (cum titra un critic, a doua zi după lansare), între un frate și o soră; o mai are și pe Catherine Deneuve goală, în cadă, sub privirile fiului (o relație ușor incestuoasa, și ea, dar, în fine, platonica)! La un moment dat, în film, auzi cum două personaje refugiate din Estul sălbatic (pe care comentatorii occidentali le-au perceput că venind de undeva din Bosnia sau din
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
din această nouă "încercare de Proust" la persoana a treia: autorul o reîntîlnește pe Gilberte, acum bătrînă; la început nu o recunoaște, nu realizează cine e, apoi, într-o fracțiune de secundă, fata brăzdata de riduri întinerește, bătrînica redevine, sub privirea proustiană, proaspătă Gilberte de odinioară. Pentru o dată, acest "efect special" nu mai pare pueril, ci iradiază o nostalgie sufocanta. Apropo de nostalgie. Păcat că un film splendid, făcut tot sub culorile Franței, de georgianul Iosseliani (Adio, pășune pentru vaci!) a
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
pentru ultima dată pe Prospero. Știa ce vă să vină. Tot în minutul acela a încăput și plimbarea prin Tîrgu-Mureș avînd ghid un om foarte timid, foarte cald și atent, cu umor bine temperat și cu o ironie dirijata de priviri, un om care nu mai suportă oportunismul și conveniențele și care preferă să-și trăiască emoția acelei întîlniri altfel. Pentru mine Tîrgu-Mureș va rămîne așa cum mi l-a arătat George Constantin. Am mai fost de atunci în acel oraș și
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
dintre ei este Radu Penciulescu. Cuceritor, de o inteligență epatanta, plin de umor, spirit ludic, de o ironie usturătoare, pînă la provocarea durerii fizice, concrete, Radu Penciulescu este un depozit de tandrețe, emoție, timiditate, șarm inepuizabil și irezistibil. Îi simți privirea chiar și atunci cînd nu te privește în ochi. Îi simți freamătul mîinilor elegante chiar și atunci cînd nu îi vezi jocul. M-am gîndit că unul dintre darurile prețioase pe care le-am primit în decursul vremii este prietenia
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
cei doi. Astfel filmată scenă are un potențial erotic cu mult mai mare decît dacă aparatul ar fi zăbovit asupra detaliilor fizice ale trupului. Putem citi multe în această scenă, de la mitul lui Pigmalyon pînă la o teorie postmodernă a privirii și a suprafețelor, a esteticii și seducției. Totodată, mi se pare că sub semnul conceperii ei stau, foarte bine, cele două cărți pe care urmează să le prezint: Corpul ca obiect de artă a lui Henri-Pierre Jeudy și Anestetica lui
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
Și ambii autori contribuie la o miscare mai largă ce se petrece în ultimii ani în Occident, de redefinire și reconceptualizare a esteticii, care în postmodernitate nu mai este strict domeniul frumosului, ci devine mai curînd o știință a cultivării privirii, a domesticirii și ascuțirii văzului. Estetică se transformă într-o retorica, ea caută să exploreze potențialul de seducție al imaginii. Neil Leach este un arhitect britanic (care de curînd a și vizitat România), foarte preocupat de poziția arhitecturii în panoramă
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
undeva la un nivel corespunzător epidermei, este o fascinație a suprafeței, a contactului aparent, menită să creeze o stare de împlinire care se alimentează din permanentă și nesăbuita pofta de consum. Dar în scenă pe care o evocam la început, privirea pictorului îndrăgostit alunecă pe suprafața pielii femeii, sau dimpotrivă, trece dincolo de ea? Sau, altfel spus, cine privește cu adevărat: un pictor atras de imagini, un estet pasionat, sau îndrăgostitul care inventează fără să vadă de fapt? Problema aceasta constituie, într-
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
că tocmai diplomația, serviciile secrete și politica au rămas ultimele bastioane ale ciumei comuniste, în apele tulburi ale căreia se poate înota atât de avantajos. Unde dai și unde crapă: după ce, cu eforturi supranaturale, a încercat aducerea acestei legi în fața privirilor vinovate ale atâtora dintre parlamentarii de bine ai României, iată că dl Ticu Dumitrescu este izbit în moalele capului. Inițiativa să legislativă are ceva din tehnică bumerangului. Dar un bumerang de catifea, menit să-i pună la adăpost tocmai pe
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
avea din ce să-și construiască studiul. În foamea să de material de construcție, autorul identifica precursori în generațiile anterioare (pe care îi prezintă că pe niște aspiranți fără noroc la supremul titlu de postmoderniști) și aruncă și o "scurtă privire asupra literaturii anilor ^90". În plus, el discuta despre postmodernitate și postmodernism în lume. De altfel, cartea chiar așa începe, cu o imagine panoramica a civilizației secolului douăzeci, care a făcut necesară apariția unei noi literaturi. Perspectiva cosmică adoptată de
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
mânecile suflecate, spălând vasele în bucătăria literaturii. Eroizarea generației '80 Deși se străduiește să dea impresia că prezintă postmodernismul, Mircea Cărtărescu pledează, de fapt, pentru el, cu o pasiune rece, foarte asemănătoare cu fanatismul. În timp ce ne vorbește cordial și prevenitor, privirea lui rămâne fixă, ca a unui posedat (este, de altfel, privirea cu care ne întâmpină și portretul fotografic de pe coperta cărții). Înainte de a pleda pentru postmodernism, autorul cărții pledează pentru postmodernitate. Preluând o încercare de sistematizare făcută de Virgil Nemoianu
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]