3,831 matches
-
o mărime infinitezimală, ce reprezintă un obiect aflat pe pânză, la o distanță infinită față de privitor (Figura 18). Pe măsură ce se retrag înspre fundal, obiectele se apropie din ce în ce mai mult de punctul de fugă, devenind tot mai comprimate pe măsură ce se îndepărtează de privitor. Orice formă situată la suficientă distanță - oameni, copaci, clădiri - se restrânge într-un punct zerodimensional și dispare. Acel zero din centrul picturii conține o infinitate de spațiu. În aparență contradictoriu, punctul lui Brunelleschi a transformat desenul acestuia, într un mod
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
perspectivă. Când într-o pictură „paralelele“ converg către punctul de fugă, observatorii sunt păcăliți să creadă că liniile nu se întâlnesc niciodată. Pătratele de pe podea devin trapezoidale într-o pictură; totul este puțin distorsionat, însă pare perfect normal pentru ochiul privitorului. Aceasta este proprietatea unui punct aflat la distanță infinit de mare - a unui zero de la infinit. Johannes Kepler, omul care a descoperit că planetele se deplasează pe traiectorii eliptice, a dus această idee - a punctului infinit de îndepărtat - cu un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a doctrinei către unitatea neîntrupată a principiului ultim dezvăluit nouă în multiple forme, dimensiuni, atribute. „Pacea“ nu este a sistemelor și nici între sisteme, ci ea se împlinește prin (re)cunoașterea principiului. Acesta este, spre ilustrare, postulatul lui Frithjof Schuon privitor la „unitatea transcendentă a religiilor“. Soluția, prin urmare, nu este aceea de a reduce o doctrină la alta sau de a substitui o formă specifică unui sistem printr o altă formă eventual aparținând altuia. Comunicarea nu presupune anularea diversității sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
activități productive și reinvestirea profitului pentru care Întreprinderile beneficiau de scutirea de la impozitare. Similar, se putea și condiționarea angajării de șomeri ori menținerea celor angajați În Întreprinderile respective (un număr de ani), etc., dar și promovarea unui tratament mai avantajos privitor la impozitarea profitului aferent mărfurilor exportate În condițiile creșterii exporturilor sau aplicării impozitului pe dividende În situația când sunt lăsate În societatea comercială spre a fi folosite pentru finanțarea dezvoltării acesteia. 3.4 Analiza implicării taxei pe valoarea adăugată În
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
coxswain: 8 + 1) între Putney și Mortlake, pe o distanță de 4 mile și 374 de m. Ultima astfel de cursă, care a atras un număr de 250.000 de spectatori pe ambele maluri și c. 5 de milioane de privitori la TV, a avut loc pe data de 2 aprilie 2006. Meticuloși și planificați cum sînt britanicii în general, următoarea cursă a fost fixată de organizatori să aibă loc pe data de 7 aprilie 2007, într-o zi de sîmbătă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
trupelor rusești. Tratatul prevedea și înființarea unei Comisii mixte anglo-franco-austriaco-turce pentru a încerca să reglementeze situația politică din Principate. Comisia se va întruni la Viena în luna martie 1855. 1856 (februarie): Congresul de pace de la Paris pune capăt Războiului Crimeii. Privitor la Principate, tratatul prevede încetarea protectoratului rusesc și menținerea suzeranității otomane, dar sub garanția statelor semnatare (Franța, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia și Regatul Sardiniei). Tratatul prevede de asemenea libertatea navigației pe Dunăre și Marea Neagră. Județele din sudul Basarabiei (Cahul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
vasul amiral german Scharnhorst și alte trei cuirasate. ** Orașele Angliei au fost împînzite cu afișe cu textul: BRITONS. (dedesubt, în chip de subiect gramatical, era poza generalului cu celebra sa mustață și cu degetul arătător al mîinii drepte arătînd spre privitor) Wants You. Join your country's army. God save the King. ‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡ Fără nici o ironie, trebuie să constatăm că în operația Gallipoli, ca și la Dunkerque, singura fază operativă care a avut succes a fost evacuarea trupelor aliate. ** Totuși, la 28
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
luni mai înainte, aceasta stabilindu-se la București pînă în ianuarie 1948 cînd s-a exilat odată cu nepotul ei, regele Mihai, și cu regina-mamă Elena. ** Într-o fotografie de protocol reginele stau pe scaun (Maria în stînga și Mary în dreapta privitorului), iar George V și Ferdinand stau în spatele lor în picioare, dar în poziție asimetrică (Ferdinand în spatele reginei Angliei, George în spatele reginei României). Regula se respectă și azi în familiile care aparțin marii burghezii (upper class) și micii burghezii educate (upper
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
mai mult întâmplătoare singura explicație fiind afinitatea, desigur subiectivă, a autorului pentru ele. Ambele mi au oferit satisfacții similare cu cele ale pescarului sau ale vânătorului care, destul de rar și în urma unor strădanii, nimerește ținta. Mi-ar părea bine dacă privitorii vor gândi că, măcar unele pagini, au meritat aceste strădanii. De altfel, demersul artistic nu este decât încercarea de apropiere de această himeră numită artă, pe care nimeni nu a reușit s-o definească. Cineva spunea că răspunsul la întrebarea
De la pasteluri la imagini digitale by Cezar Duca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/780_a_1746]
-
în spectator. E un gest care poate părea imprudent. În sala de muzeu, chiar cei care nu respectă arta o privesc cu respect. Muzeul e un refugiu, dar și un templu. El desparte, dar și ocrotește. În schimb, în stradă, privitorul este eliberat de orice datorie față de artă. Poate chiar să întoarcă spatele zidului pictat și să urmărească alergătura mașinilor. Nimeni nu-l mai judecă pentru lipsa de interes. Strada n-a devenit muzeu, ci a rămas stradă. Arta înfruntă acum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Prima este atotputernica forță gravitațională, dar Daniel n-a fost niciodată prea tare la fizică, țin minte însă cuvânt cu cuvânt tot ceea ce-mi spune, este forța care ține tabloul în picioare, ceea ce determină o percepție reală a oricărui privitor în poziție verticală, și nu-mi amintesc decât lumina dulce din ziua aceea, când el vorbește despre știința neștiută a culorilor dintr-un timp ce, A doua forță, cea zisă electromagnetică, care nuntește desenul cu culoarea, Cum adică nuntește?! Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de prun înflorit, soarele bătând în albul cearceafului și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui dimensiune în raport cu privitorul, o hiper-realitate, cu mult mai misterioasă decât suprarealitatea imaginată, lucrurile reale cărora le modificăm perspectiva și dimensiunile, ne sperie nu ceea ce nu se poate percepe în nici un fel, țesătura deasă a cearceafului, umbra discretă în spatele lui, soarele abia ghicit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fluturele galben ce sare gardul de nuiele, lumea e aceeași! doar dimensiunile se schimbă în funcție de privirea care se îndreaptă spre ea, asta face de un secol încoace pictura, dă spectatorului ochiul pictorului dar numai atât, nimic mai mult, să dăm privitorului ochiul altor viețuitoare și pictura cubistă și cea abstractă sfârșesc în redundanță de forme goale de semnificații, e timpul să vedem lumea prin ochi de fluturi, un fluture știe mult mai multe taine despre culoare decât orice pictor, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu? În fața celulelor de detenție se găsea o mică mulțime. Toți veseli și trăncănind. Mormăind, Insch Îi trimise de acolo. Nu știau că era extrem de neprofesionist ceea ce făceau? Voiau ca lumea să creadă că e OK să comită atacuri? Rușinați, privitorii În uniforme se risipiră, lăsându-i doar pe Logan pe Insch și pe sergentul de pază În fața ușii vopsite În albastru. Sergentul mâzgălea un nume pe tabla de lângă ușă, iar Logan se Încruntă. I se părea cunoscut, dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în șoaptă: — I-a trimis afară... Chereas îl urmărea pe Împărat cu pași din ce în ce mai grăbiți. Conspiratorilor li se păru că încălțările sale făceau prea mult zgomot. Și Împăratul mergea repede, ca întotdeauna; nu se mai întorsese să se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și-i înfipse Împăratului cuțitul în spate, până la plăsele. Împăratul își pierdu echilibrul, clătinându-se vizibil. Pe conjurați îi fulgeră același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și lungi; un aer de irealitate: da, iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai de aceea coborâse În real; la o neatenție a privitorilor, se amestecase printre ei, dar păstrase hieratismul gesturilor și paloarea ce mă chema amețitor către o aventură neînscrisă În gena ființei mele; de aici și biografia secretă cu care se Înconjura: nu se știe dacă avea părinți, stătea la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tânără, cu haina de blană strânsă pe corp, cu mâinile Înmănușate, reunite Împreună pe ombilic (desigur, acesta nu se vede, fiind acoperit de veșminte), ca loc geometric al corpului; ea privește distrată cu capul Într-o parte la șirul celorlalți privitori, fiecare foarte intrigat de cum va ieși În fotografie sau dacă va ieși suficient de clar ca să fie recunoscut de către ceilalți; e vorba despre aceia care n-au fost de față la acest eveniment, neavând posibilitatea să fie imortalizați, adică i-mortalizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era îndreptat către audiență cu scopul de a le oferi o idee generală despre trucul ce urma să fie pus în scenă și pentru a construi un soi de raport, care ajuta la crearea unor impresii foarte puternice în rândul privitorilor. După incendiu, Malerick renunțase la orice legătură cu oamenii, iar onorata sa audiență, căreia obișnuia să i se adreseze, deveni singura sa companie. Discursurile către spectatorii săi imaginari începură să îi ocupe toate gândurile, de când se trezea și până punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iar Sachs fu orbită. - Amelia! auzi ea vocea lui Bell. Nu văd nimic. Unde este? - Nu pot... Fu întreruptă de o serie rapidă de focuri de armă, provenite din locul ocupat cu câteva zeci de secunde în urmă de Magician. Privitorii alergau în toate părțile urlând panicați, în timp ce Sachs țintea locul din care se auziseră focurile de armă. Bell făcea același lucru. Când își recăpătară vederea, criminalul dispăruse - bineînțeles; de fapt, unde țintea ea cu pistolul, se putea vedea doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și speriată pentru ea și pentru toți cei din jur. Fără sârmă... Atmosfera fu atunci tulburată de strigătul unei femei. Se auzi o voce: - Acolo! Uite, e cineva rănit. Sachs își scoase arma și o porni hotărâtă spre grupul de privitori care deja se aduna. - Chemați un doctor! - Ce s-a întâmplat? - O, Doamne! Scumpo, nu privi într-acolo! Trecătorii deja se adunaseră în partea de est a pieței, aproape de fast food. Toți priveau îngroziți la persoana întinsă pe caldarâm, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Stai puțin. Cred că sintagma corectă era „audiență stimată”. Și se adresa direct acestui public, „stimată audiență”... Sachs privi stăruitor către Kara, care ridică din umeri. - Noi vorbim totdeauna cu audiența. Un fel de sporovăială. Pe vremuri, artiștii se adresau privitorilor cu „preastimata mea audiență” sau „onorate doamne și onorați domni”. Dar acum toată lumea crede că e cam pretențios și demodat. Se preferă astăzi expresii mai puțin formale. - Să mergem mai departe. - Nu mai știu, Sachs. Cred că sunt secătuit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și Frații Keller, pe care Erick Weir îl distrusese. Apoi repetase isprava cu Cirque Fantastique, făcându-l cunoscut în toată lumea și asigurând legitimitate, chiar prestigiu, unor profesii care erau disprețuite de cei care făceau teatru sau film și ignorate de privitorii de MTV. Își aduse aminte valul de căldură de la incendiul din Ohio. Particulele de cenușă ca o zăpadă mortală și gri. Urletul flăcărilor - gălăgia neobișnuită - care a ars totul, chiar în fața lui. Era o diferență, totuși: acum trei ani, cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Și nu era nicio urmă de Weir pe nicăieri? - Niciuna. - Bine, eu încă mă uit peste ce ai găsit tu în subsol, Sachs. Vino înapoi și ne uităm împreună. - Nu am cum, Rhyme, îi spuse ea, studiind holul unde douăsprezece privitori asistau la agitația iscată în zona securizată. Trebuie să fie pe undeva. O să caut în continuare. Lecțiile de pian pentru copii după metoda Suzuki implică o serie de cărți de muzică din ce în ce mai dificile, care cuprind cam douăsprezece piese. Când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
penelul unui maestru flamand sau italian. În dreapta orașul Rye, Împrejmuit de zidul străvechi, cu secțiune conică, deasupra căruia se Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului de la martiriul sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la picioarele lui, râul Rother se descolăcea leneș curgând spre mare, iar În stânga mlaștinile, În realitate câmpii bogate pe care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a arătat purtător dă biciclete dă modistă, mustăți dă focă bifurcată și batistă dă capulzan care-i coperea tot grumazu. Statu i s-a mai strâns c-un cot când i-am trântit cartea dă vezetă care acum Îți scot privitorii cu ea din buricu de-ți ține loc de moacă și unde-ai să vezi scris, pă hârtie Vitroflex și cu letere Polanco, „T. Mascarenhas, Ultima Oră“. Nainte să să refugieze În gambitu care că nu iera acasă, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]