1,870 matches
-
istoriei planetei, când apostazia devine generală, Dumnezeu cheamă deoparte o rămășită care tine poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Ea anunță sosirea ceasului judecății, proclamă mântuirea prin Hristos și vestește apropierea celei de a doua veniri a Lui. Această proclamare este simbolizată de cei trei îngeri din Apocalips 14. Ea coincide cu judecata din ceruri și are ca rezultat o lucrare de pocăință și reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să dea mărturie personală în această lucrare mondială (Apocalipsa
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
țăranilor propriile lor proprietăți agricole, va crea o clasă a producătorilor agricoli orientați către profit, iar din punct de vedere politic va transforma țărănime într-o clasă conservatoară, așa cum era cazul în Europa Occidentală. Reformele lui Stolîpin au început cu proclamarea dreptului inviolabil la proprietate a țăranului asupra pământului pe care îl lucrează (ucazul din 9 noiembrie 1906). Reformele lui Stolîpin au abolit sistemul obștilor sătești și l-a înlocuit cu o formă capitalistă de proprietate agricolă, punând accent pe proprietatea
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
republică” a cazacilor. Populația a fost organizată după modelul căzăcesc în „mii”, „sute” și „zeci”, fiecare având în frunte un ofițer, care la rândul lor erau numiți de vece - adunarea generală a cazacilor. Primul act al acestei vece a fost proclamarea lui Razin ca "gosudar" (aproximativ „suveran”). După trei săptămâni de petreceri, Razin a plecat din Astrahan în fruntea cazacilor aflați la bordul a tarei sute de barje. Ei aveau ca scop stabilirea unei republici căzăcești de-a lungul întregului curs
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
nu au reușit imediat să ajungă la un acord cu privire la cum sa împartă veniturile din aceste câmpuri petroliere. "Lira sud-sudaneză" (în ) este deviza oficială a Sudanului de Sud, care a intrat în circulație la 18 iulie 2011, ca urmare a proclamării independenței acestei țări, la 9 iulie 2011. Lira sud-sudaneză este împărțită în 100 de piaștri. Are cod ISO 4217: SSP. Lira sud-sudaneză a înlocuit lira sudaneză, la rata de schimb de "1 liră sud-sudaneză" = "1 liră sudaneză". Lira sudaneză, care
Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/321884_a_323213]
-
independenței naționale și suveranității poporului, a înființat și funcțiile de prim-ministru și de președinte, plasând puterea în mâinile deputaților parlamentului unicameral, Marea Adunare Națională a Turciei|Marea Adunare Națională]]. Deputații erau aleși prin alegeri directe, utilizând sistemul reprezentării proporționale. Proclamarea republicii nu a însemnat sfârșitul reformei. Atatürk și susținătorii săi au continuat să militeze în ședințele legislativului pentru a lungă serie de reforme fundamentale. Implicarea directă a executivului la acest nivel al procesului legislativ poate părea contrar spiritului, dacă nu
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
noii constituții, conceptului separării puterilor dintr-o democrație reprezentativă, dar, în epocă, a fost explicată prin legitimarea ei de către uriașul sprijin popular de care se bucurau liderii republicii. La nivel legislativ, intervenția executivului părea justificată de tinerețea sistemului democratic turc. Proclamarea suveranității poporului a implicat confruntarea cu tradiții vechi de mai multe secole. Procesul de reforme a devenit, astfel, o luptă dintre progresiști și conservatori. Pe de-o parte, se aflau Atatürk și elita liberală care îl susținea, iar pe de
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
turnir, a proclamat cruciada. Deși cronicarul Villehardouin, martor al evenimentelor, ne încredințează că: inimile oamenilor erau profund mișcate, nu se poate să nu constatăm deosebirea dintre modul în care a fost anunțată cruciada a II-punctul culminant al expediției sfinte- și proclamarea cruciadei a IV-a. În timp ce prima se făcea într-un cadru spectaculos, dinainte pregătit, și provocat, în bună parte, de adeziunea poporului, prezenți fiind regele, regina, alături de împuternicitul papal, nobili, doamne și o mulțime atât de mare încât catedrala de la
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
fost cunoscute forțele terestre ale Regatului Italiei de la unificarea țarii în 1861 până la înființarea Republicii Italiene în 1946. După ce monarhia și-a încetat existența, noua denumire a forțelor terestre s-a modificat în "Esercito Italiano". "" și-a început existența odată cu proclamarea Regatului Italiei ce a urmat reunificării ("Risorgimento") din 1861, când Statele Papale și-au încetat existența. Decretul de înființare prin care noua armată înlocuia precendenta armată a Regatului Sardiniei ("Armata Sarda") a fost semnat de Manfredo Fanti pe 4 mai
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
Italiei în fața aliaților în 1943, armata italiană s-a împărțit între trupele loiale nou înființatei Republici Sociale Italiene pe de-o parte, și „Armata Cobeligerantă din Sud” (Esercito Cobelligerante del Sud) loială guvernului regal condus de mareșalul Pietro Badoglio. După proclamarea Republicii Italiene în 1946, „Armata Regală” și-a schimbat numele în „Armata Italiană” (Esercito Italiano).
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
și a încurajat colonizarea populației poloneze de aici în vest. În cadrul acestei campanii, sovieticii au afișat postere în toate locurile publice cu mesaje care promiteau o viață mai bună în vestul Poloniei. În paralel cu fondarea Republicii Populare Poloneze și proclamarea ei ca moștenitoare a Piaștilor, populația țării trebuia redistribuită pentru a ocupa noul teritoriu. După cedarea către Uniunea Sovietică a teritoriilor estice (Kresy), Polonia a fost mutată efectiv spre vest, iar suprafața ei a fost redusă cu aproximativ 20% (de la
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
și, în paralel, un mare număr de polonezi au trebuit să fie transferați după ce au fost expulzați din Kresy. Expulzații polonezi au fost etichetați drept „repatriați”. Ca urmare a avut loc cel mai mare schimb de populație din istoria europeană. Proclamarea noilor regiunilor vestice și nordice ca fiind „teritorii ale Piaștilor recuperate” a fost folosită pentru convingerea coloniștilor polonezi și a „repatriaților” să se organizeze în comunități solide, loiale noului regim și pentru justificarea expulzării locuitorilor germani. Exceptată de la expulzare a
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
în special, după 1920, activitatea politică se intensifică pe fondul noilor taxe impuse de administrația colonială, a salariilor mici și a valului de coloniști care își înființează noi așezări. Experiența acumulată de către africanii în război, împreună cu înăsprirea dominației britanice după proclamarea Kenyei ca și Colonie a Coroanei, a dat naștere la o activitate politică considerabilă în anii 1920, care a culminat cu mișcarea condusă de arhidiaconul Owen "Piny Owacho" (Vocea Poporului) și înființarea „Asociației tinerilor Kikuyu” (redenumită „Asociația Africii de Est
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
conducerea liderului kikuyu James S. Gichuru și a lui Mboya Tom. Mboya a fost o figură importantă din 1951 până la moartea sa, în 1969. Mboya, ca secretar general al Federației Kenyene a Muncii și lider al KANU, înainte și după proclamarea independenței, a reușit cu măiestrie să treacă peste factorul tribal în viața economică și politică din Kenya pentru a reuși ca un luo într-o mișcare predominant kikuyu. O scindare în KANU a dat naștere unui partid separatist rival, "Uniunea
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
În condițiile în care guvernul elen era puternic slăbit, Marile Puteri au considerat momentul oportun pentru impunerea soluției vizate de acestea. Ministrul de externe britanic Palmerston a convocat ambasadorii Franței, Imperiului Rus și Bavariei. Diplomații au căzut de acord asupra proclamării independenței Greciei, instaurarea monarhiei constituționale și înscăunarea unui principe german de 17 ani, Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach. Succesiunea la tronul Greciei urma să fie ereditară. Linia de demarcație avea să fie pe linia Arta - Volo. Propunerile bavareze pentru un
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
opțiunile lor tot mai diferite: susținerea Congresului, a Mișcării Khilafat sau a Ligii Musulmane. Lovitura finală a venit din partea lui Mustafa Kemal, ale cărui forțe au învins atât armatele intervenționiste occidentale, dar și partizanii monarhiei. Victoria kemaliștilor a dus la proclamarea unei republici seculare, independente, care a abolit rolul califului și a nu a mai avut nevoie de sprijinul indienilor musulmani Conducerea Khilafat s-a fragmentat, liderii ei adoptând linii politice diferite. Syed Ata Ullah Shah Bukhari a creat Majlis-e-Ahrar-e-Islam cu
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Majlis-e-Ahrar-e-Islam cu sprijinul lui Chaudhry Afzal Haq. Dr. Ansari, Maulana Azad și Hakim Ajmal Khan au rămas alături de Gandhi și de Congres. Frații Ali s-au alăturat Ligii Musulmane. Ei aveau să joace un rol important în creșterea sprijinului pentru proclamarea independenței Pakistanului. În 1931, a fost convocată o conferință panislamică la Ierusalim petru determinarea soartei califatului după abolirea acestuia de către Turcia. Lupta Mișcării Khilafat a fost marcată de controverse și de opiniile radicale ale liderilor ei. Criticii consideră mișcarea drept
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
emise, din 1760 până în 1849, așa-numitele „"assignațiia"” (scris, cu alfabet rusesc: "aссигнция"), având înțelesul de „bancnote”, „ruble asignate”. "Asignațiile" erau niște hârtii de valoare (polițe, cambii, sau chiar bancnote) Tot fără nicio legătură cu Revoluția Franceză, la Timișoara, după proclamarea Unirii cu România, au fost emise asignate având valoarea nominală de "10 filleri", în 1919. De remarcat faptul că forma de singular folosită pe aceste asignate era "asignată". Este redactat în limba română. În Regatul României au fost emise asignate
Asignat () [Corola-website/Science/323591_a_324920]
-
serviciul militar obligatoriu, învățământul laic, lupta împotriva corupției. ul a inclus politica otomanismului, care presupunea unirea diferitelor naționalități trăitoare pe teritoriul imperiului, „musulmani și nemusulmani, turci și greci, armeni și evrei, kurzi și arabi”. Această politică a început oficial cu proclamarea egalității în fața legii a tuturor cetățenilor otomani, indiferent de religie. Proiectul ambițios a fost lansat pentru combaterea declinului continuu al imperiului, al cărui teritoriu se restrângea, și a cărei putere era în continuă descreștere față de statele europene. Inițiatorii reformelor sperau
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
fost atacat de baștinași, Benson și familia sa fiind tratați ca prizonieri timp de câteva luni. Ca adult, a ajuns un prosper om de afaceri, în 1835 alăturându-se miliției locale. În 1842 a ajuns deputat în „Consiliul Colonial”. După proclamarea independenței de către congresul liberian a ajuns judecător (1847). În 1853 președintele republicii Joseph J. Roberts l-a numit vicepreședinte și în 1856 Benson a ajuns chiar succesorul său. În 1857, noul șef de stat a ordonat anexarea coloniei Maryland din
Stephen Allen Benson () [Corola-website/Science/323807_a_325136]
-
proclame independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit președinte al noii republici. Slovacia a semnat un tratat cu Germania prin care al doilea devenea un protector al țării. Slovacia s-a înscris în război de partea Axei ajutând de multe ori Germania
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
denumită „Revolta Mau Mau”. 4 000 de oameni sunt uciși, iar Jomo Kenyatta un presupus lider al revoltei este arestat. După eliberare, în 1961, el devine președinte al "Uniunii Naționale a Africanilor din Kenya", iar din 12 decembrie 1963, odată cu proclamarea independenței, primul președinte al Kenyei.
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
aptă pentru o călătorie atât de lungă, Marie a plecat pentru a se alătura soțului său . Marie s-a îmbarcat la Marsilia și a navigat până la Acra, în Țara Sfântă. Abia ajunsă acolo, a aflat vestea cuceririi Constantinopolului și a proclamării soțului ei ca împărat. Intenționând să navigheze până la Constantinopol, Marie s-a îmbolnăvit și a încetat din viață în Țara Sfântă. Vestea morții sale a ajuns la Constantinopol, afectându-l profund pe împăratul Balduin I. Potrivit lui Villehardouin, Marie "a fost
Marie de Champagne () [Corola-website/Science/324344_a_325673]
-
Caucaz. Inluența politică în Caucaz aducea după sine controlul asupra resurselor economice ale regiunii, în principal asupra zăcămintelor de petrol de la Baku, dar și asupra oleoductului Baku-Batumi. Tratatul a fost semnat pe 28 mai 1918,la doar două zile după proclamarea independenței Georgiei și la patru zile după ce conferința de pace transcaucaziano-otomană de la Batumi sponsorizată de Germania se încheiase cu un eșec. Georgia, încurajată de liderii misiunii germne, Friedrich Freiherr Kress von Kressenstein și Friedrich Werner von der Schulenburg, s-a
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
reușit să obțină autorizația de liberă practică și în anul următor și-a deschis biroul avocațial la Ierusalim. In decembrie 1947 a fost numit secretarul consiliului juridic care a pregătit tranziția de la sistmeul de legi britanic la cel israelian. După proclamarea Statului Israel, a devenit directorul secției de legislație a ministerului justiției iar mai târziu a fost numit consilier juridic al guvernului. În anul 1952 a îndeplinit pentru un scurt timp și funcția de ministru al justiției, fără a fi membru
Haim Cohen () [Corola-website/Science/326623_a_327952]