8,720 matches
-
Tecuci, Iași, ori mai de departe... Încerc o anumită mândrie să fiu lângă dvs., despre care i-am povestit prietenului meu prof. V. Fetescu, care vă cunoaște din anii ’60 - când a profesat la Bârlad.” Iau măsuri pentru a-mi procura plicuri mari în vederea expedierii debutului meu la Iași, precum și la Piatra Neamț pentru Doina Teodoru și Ion Strătilă, foști colegi de clasă ai fiicei mele. Înaintea scrisorii, am telefonat d-lui Oprea pentru cartea trimisă, iar în ziua următoare, după ce am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care mă comportasem cu o seară în urmă. îmi recăpătasem demnitatea. Nu mai eram chinuită în mod constant de îngrijorarea pe care o simțeam gândindu-mă la momentul în care o să iau droguri și la sursa din care să le procur. Nu mai duceam o existență bazată pe minciună. Drogurile ridicaseră un zid între mine și restul lumii. Un zid care nu era doar de natură chimică. Era un zid al secretelor, al lipsei de încredere și de onestitate. Acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foame și de frică și de frig și de întuneric, dar la Bombonel luminile ard ca la Palat și avem de toate și citim reviste străine și ne servesc pacienții travestiți în chelneri, că doar ăsta-i rolul pacienților, să procure ceea ce n-au, Courvoisier și Playboy și brânza cea de toate zilele. Să facă rost de orice, să fie Bombonel în toane bune, să le dea pastile și certificate și pensii, știu că ai pensie de boală, coane Basil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el e poet. Fairlynn este o atletă a spiritului. Are nevoie de o rivală ca să-și exerseze mintea. Mă face Domnișoara Burgheză și zice că Yenanul o să mă călească. Dimineața, lasă ușa deschisă, ca vântul să vâjâie înăuntru. Asta îi procură o plăcere imensă. Îi aud râsul bărbătesc. Vântul aspru o să-ți remodeleze oasele și nervii! E fericită că m-a lăsat fără replică. Slavă lui Buddha că e urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa o siluetă scundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu furculițele în aer și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar nu mai apucă să-i răspundă, pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să-l căutați. Vă ofer cu plăcere orice șoim doriți, la alegere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acea apă de cremene. Mai devreme sau mai târziu, fetișcanele ajungeau să creadă cu toată convingerea în capacitatea acelei ape de a stimula noi și noi efecte amoroase prin dirijarea tainicului element către pământul virgin. O șarlatanie nevinovată care îi procura tânărului medic mari desfătări, în ciuda fizicului său oarecum deficitar. Într-o seară, în laboratorul lui, apăruse Marioritza. Rămăsese impresionat de transformarea ei. Devenise o femeie frumoasă, elegantă, sigură pe ea și care, amănunt deosebit de important, nu ducea lipsă de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din loc de goana cailor. Rămas în picioare, Dante Negro continua să privească neclintit, deși trăsura dispăruse de fapt. Drumul era pustiu acum. Pictorul se gândea la fiola cu otravă zărită în trusa de toaletă a împăratului. O trusă ieftină, procurată din orășelul Smorgon. Cealaltă trusă, cu obiecte cizelate din aur, trusa de care împăratul nu se despărțea niciodată, care îl însoțise în Egipt, Italia și cam în toată Europa, căzuse, împreună cu una din lădițele sale personale de campanie, în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
posibilitatea ca acesta să fie drogat, despre cum starea sa de spirit urca sau cobora până la cote anormale, spionul nu știa exact care. Vorbi despre cum aborda cerecetarea pe marginea subiectului, despre cartea cu substanțe halucinogene pe care și-o procurase... Sunetele venite dinspre stomacurile celor din public atinseră un nivel asurzitor. Într-adevăr, omul ăsta exagera. Vorbea despre mâncare când ei ar fi trebuit să se afle chiar în clipa aceea în fața cinelor aburinde. A zis că a fost înțepat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
propozițiile cu termeni sau cu fraze Întregi În arabă. Lui Djamaledin, Îndeosebi, Îi plăcea acest procedeu. Mi-am promis să mă pun la punct cu araba mai târziu. Pentru moment, eram foarte ocupat să rețin textele dlui Nicolas, care-mi procurau, dincolo de cunoașterea persanei, informații utile despre țară. Se găseau acolo dialoguri de acest tip: „- Care sunt produsele care s-ar putea exporta din Persia? — Sunt șalurile de Kirman, perlele fine, turcoazele, covoarele, tutunul de Șiraz, mătăsurile de Mazanderan, lipitorile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din fabrică, păstrând o parte și pentru ei, ca să-și întrețină relațiile lor. Așa a găsit tata locuri de muncă pentru unchiul, mătușa și menajera noastră, le-a făcut rost de mutație în oraș și de locuință. Pentru noi a procurat o mașină, mobilă, carne și pașaportul pentru Italia. „În fond, socialismul e foarte uman”, zicea tata. „El apropie oamenii, îi pune în contact unii cu alții. În Vest, ca să se viziteze, oamenii trebuie neapărat să se placă. La noi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu mult respect și ce altceva mai bun ar fi putut să viseze o ființă neînsemnată ca mine? Următorul lucru de care îmi amintesc este că mă aflam iarăși în tren și aveam un răgaz de o săptămână, ca să-mi procur de acasă o recomandare scrisă, una bună, desigur. Și mai știu că mi-am promis, încă din tren, să-i constrâng prin orice mijloace pe secretarul de partid și pe notar să iscălească ori, dacă nu, să-i omor. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lucru în fabrică, iar lui Matei și Sorin, de locuri la școală. Își găsiseră un subsol umed, ca o gaură în pământ, drept adăpost provizoriu, dar continuau să locuiască aici, după atîția ani. Câteodată, la noi nu e posibil să procuri o locuință, nici chiar cu relații. Subsolul avea tavanul boltit și, când vorbeam, vocile răsunau cu un mic ecou. Câteva trepte duceau spre subsol, în adânc, acolo era intrarea - o ușă de lemn cu ochiuri de geam - pe care mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
parcă s-ar fi temut că am putea pierde remorca. „Cei de dincolo sunt foarte interesați de icoane. M-am informat eu în Italia. Păcat că unele nu sunt într-o stare prea bună, dar n-am avut cum să procur altele. Important e ca nimeni să nu afle ceva despre asta, clar?” După ce a spus „clar”, s-a uitat insistent la mine. Se vede treaba că eu eram factorul de risc. M-am grăbit să aprob, dând din cap. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
leg drumurile și o să vizitez și Kyoto atunci. Aștept cu nerăbdare răspunsul tău. Mi-am petrecut două sau trei zile prin magazinele de lângă Kichijoji pentru a-mi cumpăra cele necesare și apoi am început să-mi gătesc singur. Mi-am procurat niște scânduri ca să-mi fac un birou, atât pentru studiu, cât și pentru masă. Mi-am confecționat niște rafturi în bucătărie și am cumpărat tot felul de condimente. O pisicuță albă, în vârstă de vreo șase luni, s-a atașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și aduce o tavă cu băuturi și mă grăbesc să apuc și eu una. Cocteilul este servit în pahare înalte, cu o spumă abundentă deasupra, care îți amintește de înghețată sau de bezele. —Daiquiri rece! exclamă Lewis în spatele nostru. Am procurat o mașinărie specială pentru asta! La început, membrii clubului s-au gândit că e cam de prost gust, dar până la urmă i-am convins, acum vor chiar s-o cumpere, iar noi suntem un pic cam dezamăgiți pentru că am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jennifer. O privim iar mirați. E roșie ca o pătlăgică și nu pare că ar vrea să se dea bătută. Nu suntem aici ca să vedem cine suferă mai mult sau mai puțin. Până la urmă, tot despre suferință este vorba. Informațiile procurate de Daisy despre cele Cinci Stadii ne-au fost de mare ajutor. Pe fața acesteia din urmă se citește recunoștința. Eu sunt de-a dreptul impresionată de curajul micuței Jennifer. Pare un șoricel care stă în calea unui rinocer agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM MÂINE. O, litere de tipar! S-a simțit foarte vexat. Mă hotărăsc că trebuie să-l mint, adică să-l asigur că n-am de gând să-mi procur vreun iubit de circumstanță. Dacă aș recunoaște asta, nu numai că nu mă va ajuta, ci-mi va ține și tot felul de discursuri moralizatoare. Cu Daisy e altceva. Am s-o sun mâine s-o pun la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
printre pelerinii cei mai asidui erau și cei de la Picatrix, un cenaclu de studii misteriosofice, care publică o revistă ce se cheamă - apreciază, te rog, fantezia - Picatrix. Știi că nutresc curiozitate pentru astfel de bizarerii, și la Milano mi-am procurat un număr din Picatrix, din care am aflat că peste câteva zile urma să se celebreze o evocare a spiritului lui Cagliostro. M-am dus și eu acolo. Pereții erau tapetați cu stindarde pline de semne cabalistice, mare risipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În timp ce le străbăteam și pe care, În orice caz, nu puteam să le descifrez. Fiecare terasă, văzută de cel ce mergea printre tufișuri, printr-un efect de perspectivă, arăta unele imagini, Însă, văzută din nou de pe terasa de mai sus, procura revelații noi, uneori cu sens opus, și fiecare treaptă din scara aceea vorbea În felul ăsta două limbi În același moment. Observarăm, pe măsură ce urcam, niște mici construcții. O fântână cu structură falică, descizându-se sub un fel de arc sau portic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Gândește-te! Ei? Aud? Nu te băga! În altă ordine de idei, țapul ăla micu' n-are cum să stea pe cursă mai mult de cinci, maximum șase minute. Locuiește după colț. Strada Diocezei, paisprezece. Probabil c-o să-ncerce să procure banii de la proprietăreasă, că baba aia prosperă are mereu de un' să-i dea. Nu contează, bani să fie. Dar, scuzele mele, permite-mi să am unele rezerve, cum c-ar fi-nțeles corect ceea ce i-ai cerut. Prea l-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Iulică, m-am prins și eu că era ceva-cumva cu voi, că aia-laia, că sunteți pe căluți-drăguți, din ăia mari... Cel puțin, pentru mine, ăsta chiar că a fost un privilegiu rar, să vă cunosc! Auzi, tu, Boss? Da, Șefu'! Procură-mi niște umor! Și Apostatul se avântă el, primul, în goană, ca un vârf de lance. Cu Poetul, Adrianus și cu Fratele, în salturi, dinapoia sa! Cursa nebunească cu obstacole, se preschimbă într-un joc dezordonat, de-a puia-gaia, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spun: bărbatul meu va trebui să fie un tip vesel, elegant și, mai presus de toate, dansator perfect... Iată!... Nu un ursuz ca dumneata! ― Bravo! strigă Victor. Bine că te-ai demascat, domnișoară! Vasăzică un dansator dorești?... Poate să-ți procurăm unul de la operetă, ce zici? Grigore o privea stăruitor, ca și când gluma i-ar fi răscolit în suflet crâmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. Olga i se părea completarea Teclei. Avea toate calitățile ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadinei, care avea pe figură un surâs de satisfacție. De jos, Gogu Ionescu, jovial, făcea niște semne pe care nimeni nu le înțelegea, dar la care Nadina, închipuindu-și că întreabă dacă e mulțumită cu locurile ce i le-a procurat, răspunse fără glas și numai din buze: ― Foarte bine. Mersi. Perfect. Ai fost încîntător. Gogu dispăru printre fracuri. Peste câteva clipe însă apăru din nou de mână cu Raul Brumaru, care saluta de zor și spunea ceva ce nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și fiindcă interesele țării cer ca atâtea milioane de țărani să muncească flămânzi și goi pentru a procura câtorva mii de trântori bogățiile care să fie risipite în lux și luxură! ― Dacă n-am unde să scriu? zise tânărul Herdelea. Eu aș protesta! ― Mai bine că n-ai unde, puiule, căci cu tine ar isprăvi repede: te-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
imediat. Trei panouri din compartimentul cubic de control luară foc, în timp ce o valvă de presiune hârâi și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai potoliră, Lambert proferă prima reflecție inteligentă. ― Generatorul secundar trebuie să fi fost branșat acum. Făcu un pas și se lovi cu genunchiul de marginea pupitrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]