2,781 matches
-
de observație s-a cuprins tot mai insistent ființa istorică, în ipostaza ei creatoare (și dinamică), fie că-și recăpăta puteri prin circuitul închis al „nostalgiei originilor”, re-întîlnindu-se cu divinitatea, fie că punea în dialog, curajos și existențial, sacrul cu profanul. În ce-l privește direct, pot fi invocate, rezumativ, următoarele aspecte: 1. Ca să „cunoască” întregul (altfel spus, modul în care ființa se situează în dipticul existențial, în varianta intelectualistă a adepților psihologiei abisale: Eros-Thanatos, diurn-nocturn), el însuși a experimentat în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
suport al mitologiei morții. Societatea „de dincoace” îl proiectează pe individ în alta, simetrică și paralelă, situată în „apropiere”. 6. Mircea Eliade a extras mai multe lozuri norocoase de-a lungul carierei sale științifice. Este suficient să cităm Sacrul și Profanul, Nașteri mistice, Nostalgia originilor, cărți care i-au adus aprecieri din partea unor mari personalități europene și nu numai. A mizat mult pe cartea vieții sale, Istoria credințelor și ideilor religioase, căreia i-a dăruit toate puterile de-a lungul întregii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca și a oricărei secvențe de tip misteric, nu poate duce decît la „neînțelegerea” problemei funerare. Pe de altă parte, trebuie restaurat și sensul exact al sintagmei „istorie sacră”, din definiția lui Eliade. Mitul nu trebuie înțeles ca o narațiune profană, adică transpunerea unui comportament ori limbaj gestual în versiune literară și atîta tot. Nu s-ar deosebi de orice tip de comunicare obișnuită. El este o „istorie sacră” și simbolică, în sensul că adevărurile rostite sunt „întemeietoare”, se bucură de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Simbolurile sacru/profan întemeiază și ele realități opozante (și totodată, conexe): lumină/întuneric, sus/jos, viață/ moarte. Timpul sacru este adevărat și viu, ca și mitul receptat în sens eliadesc, de „istorie sacră”. De aici ar trebui să rezulte că profanul își asumă atributele căderii și ale morții. Din acest punct avem acces pe terenul unei dialectici mai subtile: nu tot ce înseamnă profan și moarte intră în contabilitatea agentului negativ. Adesea, profanul intră în relație cu sacrul, cel puțin așa cum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sacră”. De aici ar trebui să rezulte că profanul își asumă atributele căderii și ale morții. Din acest punct avem acces pe terenul unei dialectici mai subtile: nu tot ce înseamnă profan și moarte intră în contabilitatea agentului negativ. Adesea, profanul intră în relație cu sacrul, cel puțin așa cum nu se raportează la da. În cosmogonie, Dumnezeu, înainte de a deveni „cel ce sunt”, pare a „conlucra” cu Diavolul. Pe asemenea căi, negativul (și moartea) cunoaște o serie întreagă de înțelesuri, decriptate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
deplină stăpînire. Totuși, nu aș pune accent cu atîta fermitate pe ideea de ritualizare, în punctul strict al originilor, a comportamentului păstoresc, izolat în complexul profesional socio-uman. Autoarea ar fi fost nevoită să dea altă variantă propriului discurs. Nici suprasolicitarea profanului nu mă convinge. Emoția religioasă se află în inițiala oricărei culturi de mare tradiție. Apoi, sunt prea multe ipoteze, repetări, poetizări. Eliminarea lor ar duce la o carte mult mai consistentă. Nicolae Branda mi se pare prea minimalizat. O propoziție
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pur și simplu un aparat" (ibid., p. 126), conform unei concepții tehniciste a științei experimentale (care acționează asupra materializărilor vizibile etc.). Noțiunile psihanalitice sînt astfel "naturalizate". Ne prefacem că ar avea un "statut de evidență". Autorul le califică drept "teorii profane autonome", servind, de altfel, la categorisirea, clasarea și denumirea persoanelor și comportamentelor (ibid., pp. 126-151). 6. O analiză a reprezentării sociale a sidei și a bolnavilor de SIDA Același gen de selecție, de structurare a unui nucleu și de na-turalizare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
decizii ale Curții de Apel, ale instituțiilor, organizațiilor...; dicționare, enciclopedii) Conversații naturale ICONOGRAFICE Figurative, reprezentate prin imagini, artistice Desen și hartă grafică Probă proiectivă Semiologia materialelor artistice sau publicitare COMPORTAMENTALE Grile de analiză a conduitelor simbolice, ritualuri sacre, cotidiene sau profane Observație participantă sau sistematică, monografică Camera subiectivă și diverse înregistrări Inspirat parțial după A.-S. De Rosa, "Le "réseau d'association" comme méthode d'étude dans la recherche sur les représentations sociales: structure, contenus et polarité du champ sémantique", Les
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
discursurile instituțiilor (partide, biserici, laboratoare de cercetare). O reproducere exactă a reglementărilor unui grup politic poate da naștere unui anumit autoritarism sau unei tendințe totalitare. Aplicarea de zi cu zi a Evangheliei sau a altor texte sacre izolează de lumea profană și de imperfecțiunile sale continue, chiar dacă pare să le procure unora o anumită rigiditate. Lectura strict științifică a unei cereri de intervenție (construcția unui pod sau rezolvarea problemelor de comunicare într-un serviciu) nu oferă întotdeauna un răspuns satisfăcător comanditarilor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
se reinvestească într-un anumit număr de obiecte, atitudini, ființe sau instituții, pînă la măsura în care nu mai este întotdeauna ușor de recunoscut." Maisonneuve, 1999, p. 64 Ideea de proliferare și persistență a formelor ritualice, transformarea lor în conținuturi profane și deci extinderea influenței lor sub o înfățișare diferită, "deghizată", pot servi la extinderea definiției lor la alte forme calificate drept "hierofanii moderne" (Maisonneuve) sau "ritualuri seculare" sau "profane" (Rivière). Aceste fenomene reapar cu ajutorul artelor, al cine-maului, al miturilor, al
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cîtorva cazuri excepționale (cortegii funerare, defileuri), actorii trebuie să se deplaseze pînă la el pentru a putea ține cont de el în reprezentarea lor. Fațada implică și ea o diferențiere între "personajele eminente" sau sacre (monarhi, șefi) și "actorii complet profani" (vînzători ambulanți) care se deplasează și ei cu tot cu decor. Scena reprezentării îmbracă o conotație simbolică fundamentală. Se constată faptul că este tot mai important pentru un medic să aibă acces la acest teatru de activități științifice complexe pe care îl
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
existentul (ideologie liberală a individului autonom și rațional). Ca alte ideologii, liberalismul se prezintă ca un program utopic și sub forme științifice (econometrie). Credința religioasă implică o alternanță destul de asemănătoare (cuvîntul lui Christos opus instituționalizării sale în Biserică). Traducerile sale profane nu scapă acestei tendințe. Imagine: aspect figurativ, iconic, materializat în calitățile sensoriale ale unui obiect absent. O imagine a unui obiect X poate fi o componentă structurală a unei RS sau poate să depindă de nucleul central, ale cărui elemente
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Thierry de [1989] (2001). În numele artei: Pentru o arheologie a modernității. (trad. și pref.: Virgil Mleșniță). Cluj Napoca: Editura Idea Design & Print, Colecția "Balkon". Ekeland I. (1984). Le calcul, l`imprévu. Paris: Ed. du Seuil. Eliade Mircea [1957] (1992). Sacrul și profanul. (trad.: Rodica Chira după Le Sacré et la Profane, Edit. Gallimard, 1965; ediție originară Das Heilige und das Profane, în Rowohlts Deutsche Enzyklopädie, condusă de Ernesto Grassi, Rowohlt Taschenbuch Verlag Gmbh, Reinbek bei Hamburg). București: Editura Humanitas. Enescu Gheorghe [1985
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Design & Print, Colecția "Balkon". Ekeland I. (1984). Le calcul, l`imprévu. Paris: Ed. du Seuil. Eliade Mircea [1957] (1992). Sacrul și profanul. (trad.: Rodica Chira după Le Sacré et la Profane, Edit. Gallimard, 1965; ediție originară Das Heilige und das Profane, în Rowohlts Deutsche Enzyklopädie, condusă de Ernesto Grassi, Rowohlt Taschenbuch Verlag Gmbh, Reinbek bei Hamburg). București: Editura Humanitas. Enescu Gheorghe [1985] (2003). Dicționar de logică. București: Editura Tehnică. Fidler Roger [1997] (2004). Mediamorphosis. Să înțelegem noile media. (trad.: Izabella Badiu
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în vremea contemporană sau poate să fi început înainte de stricta delimitare cifrică. 5 Conform cu Eliade, 1957/1992, p. 13, unde autorul precizează că a introdus termenul "hierofanie" (etimologic, "ceva sacru ni se arată"), pentru a reda manifestarea sacrului în sferele profane. 6 Deoarece forța dominatoare în cadrul NATO este cea a SUA, extinderea Alianței reprezintă, cred, de fapt o expansiune politico-militară de influență globală a SUA. Frontiera geopolitică NATO vs. frontiera Federației Ruse nu constă în altceva decât în intruziunea turbulentă în
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
perfecte. Ca o sinteză a teoriilor și încercărilor de definire expuse, am considerat oportună prezentarea spre finalul acestui prim capitol a unei scheme care să reflecte, în conformitate cu propriile convingeri, o posibilă topografie a relaționării dintre lumea sacrului și cea a profanului, între care omul se situează. Cel de-al doilea capitol, denumit asemenea cărții de față Reprezentarea vizuală a sacrului -, se dedică explicitării conceptului de reprezentare, un termen cu înțelesuri extrem de complexe și implicații în diverse domenii ale cunoașterii. Din aceste
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
deschizând, în cazul de față, o perspectivă inedită de definire a sacrului, prin nenumăratele sale forme de reprezentare. Noțiunea de sacru și-a găsit numeroase expresii 9 echivalente în cadrul culturilor antice, sensurile acesteia făcând referire la ideea detașării de lumea profanului și a separării de planul existenței obișnuite sau ordinare. Încă din vechime sacrul indica natura divină și strălucirea acesteia, supranaturalul și prezența unor potențe superioare celor umane, marcând o formă de distanțare a lucrurilor și ființelor puse în slujba divinității
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacer, semnifică, de asemenea, ceea ce este sfânt, solemn, cu caracter religios, inspirând sentimente de venerație și înălțare. Tot astfel, în limba franceză, sensurile noțiunii de sacru impun respectul absolut, desemnând "ceea ce aparține unui domeniu separat, interzis și inviolabil"10, opus profanului, ce face "obiectul unui sentiment de reverență religioasă"11. La rândul său, limba engleză acordă sensuri asemănătoare acestei noțiuni, referindu-se la tot ceea ce este consacrat, respectat, specific divinității, "pus deoparte" sau dedicat scopurilor religioase 12. În literatura de specialitate
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pentru acoperirea integrală a sensurilor expresiei de sacru. În definitiv, în viziune durkheimiană, acest concept reprezintă o noțiune extrem de complexă ce rezonează cu ideea de forță sau putere ce gestionează întreaga viață socială a individului, opunându-se în mod ferm profanului, singurul lucru care se poate spune cu certitudine despre sacru, după cum menționează sociologul și criticul literar francez Roger Caillois 23, în același fel în care unii ar spune că singura certitudine a vieții este moartea. Definirea conceptului de sacru ca
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să impună variate forme de respect față de sine, atitudini de contemplație, venerație, gratitudine, frică, umilință, prosternare și implorare. Se poate remarca faptul că definiția abordată de Caillois se fundamentează, la fel ca și la Durkheim, pe opoziția dintre sacru și profan, pe concepția religioasă asupra lumii, și pe credința că sacrul ia forma unei însușiri misterioase ce se adaugă realului, și care poate fi atribuită atât ființelor vii, oamenilor, lucrurilor, locurilor sau momentelor cu care interacționează 34. În viziunea acestuia, sacrul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
permis. În diferite locuri apare ideea că apropierea de sacru ucide sau arde, idee regăsită și în creștinism, acolo unde, făcându-se referire la Sfânta Împărtășanie, se spune că aceasta este "foc ce arde pe cei nevrednici"35. "De aceea, profanul trebuie (...) să se ferească de o familiaritate cu atât mai funestă cu cât contaminarea cu sacrul este la fel de fulgerătoare prin rapiditate ca și prin efectele ei36. Din această privință, Caillois descrie o dihotomie strictă a sacrului, ce amintește de atributele
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fi mediată prin intermediul riturilor de consacrare și desacralizare. Autorul separă astfel teoriile despre sacru în două direcții diferite, cea a limitărilor 40, definitorie asupra unui sacru al respectului 41, și cea a sărbătorii 42, înțeleasă ca o întrerupere a timpului profan prin "experiența transgresiunii"43. Prin urmare, apropierea de sacru cere o anumită pregătire, impunând chiar jertfe, sacrificii și ofrande închinate divinității, care evidențiază aspecte diferite ale modului de înțelegere a sacrificiului, de la caracterul voluntar al ofrandei, la cel interesat de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
axat, în general, pe o serie de construcții antagonice de tipul violență non-violență, pace-război, ordine-dezordine, creație-distrugere. Sacrificiul se prezintă astfel, prin însăși calitatea sa, ca o posibilitate de pătrundere în sfera sacrului, dar a cărui realizare se face pe tărâmul profanului, acolo unde se află sacrificatorul și jertfa ispășitoare, ca origine a ritului. Referindu-se însă la comunitățile primitive, Girard afirma că acestea "trăiesc în sacru"49, provenind din el și percepându-i diferit pe cei care se află în afara lui
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a celor sfinte. Există, prin urmare, posibilitatea transgresării temporare a granițelor ce demarchează sacrul de profan, atingând prin aceasta o axă spirituală primordială față de care omul se raportează în întreaga sa existență. Dacă sacrul exprimă idealurile și eternitatea, prin antinomie, profanul urmărește necesitățile lumii fizice îmbrăcate în valorile, de cele mai multe ori, hedoniste ale vieții cotidiene. Trecerea din profan în sacru poate avea semnificația unui urcuș, în timp ce alunecarea de la sacru la profan ar deține sensul unei căderi spirituale. Din această privință, chiar
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
divină. Centrul, despre care amintește și René Guénon, ""Nestrămutatul Mijloc", care este punctul unde se manifestă "Activitatea Cerului""60, creează acea "ruptură de nivel", prin care omului i se oferă posibilitatea să treacă dintr-o lume în alta, din sfera profană în cea a sacralității. În același fel, Eliade, pentru care sacrul apare camuflat în profan, exteriorizându-se prin hierofanie, vorbește și despre un timp sacru, conotațiile temporale asimilate acestei categorii permițându-i omului religios să retrăiască periodic nostalgia creației primordiale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]