7,270 matches
-
despre literatură și scris. Scriitorul israelian și-a reafirmat fascinația pentru familiile nefericite ca subiect literar, pe filiera lui Tolstoi, dar și metafora scrisului ca mariaj - subiect care a prilejuit, de altfel, un schimb spumos de replici între cei doi protagoniști ai scenei. Amos Oz a mai vorbit despre „genele românești” prezente în cultura evreiască și despre amintirile plăcute de ambele părți, în ciuda faptului că relațiile dintre cele două culturi - și populații - n-au fost mereu „o lună de miere”, anticipînd
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
poreclă, are încă una: Chiorul, pentru că e efectiv chior. Un negustor de ouă e cunoscut ca Ouăbei. Cel mai savuros nume rămîne Parizianu, copil din flori al unei slujnice care și-a însoțit stăpîna la Paris, iar fiul său, Ștefan, protagonist ulterior al romanului Delirul, e zis Alui Parizianu. În lumea cazonă, iarăși, poreclele sînt la preț, prin ele trupa își ia o revanșă simbolică asupra superiorilor. Cea mai celebră este Moș Teacă, intrată în uzul curent: un ofițer prost și
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
în scriitură - autorul Donald Margulies a practicat și arta colajului - și în spectacol, fiecare situație presupune o reasamblare a acelorași piese de puzzle, care își schimbă mereu desenul în funcție de poveste și de cei pe care îi implică direct. Cu aceiași protagoniști, puși în alt context, în doi, în trei, în atîtea combinații care să poată nuanța o infinitate de atitudini, de gînduri, de ce se spune și de ce se simte cu adevărat, de ce se face și de ce trebuie amendat. Chiar dacă există mereu
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
personaj, Tempfli, fost canonic catolic, actualmente (adică în primii ani ai deceniului al șaselea din secolul trecut) comunist fervent și intrigant fără simbrie. Acesta apare, s-ar zice, de nicăieri, cu puțin înaintea fiecăruia dintre numeroasele momente decisive din cariera protagonistului, un anume Calistrat B. Dumitrescu. Decisive în bine sau în rău, n-are importanță. Cert e că, în mod aproape inexplicabil, atunci când pe Calistrat îl paște ceva (o promovare sau o sancțiune), Tempfli pare a se sesiza din oficiu, convocându
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
Nicolae Breban. Romanele acestuia au pus dintotdeauna critica literară în dificultate. Cazul receptării Buneivestiri rămâne, din punctul meu de vedere, cel mai elocvent. Ce s-a observat acolo de către întreaga suflare a comentatorilor a fost, neabătut, efectul de scindare a protagonistului. E adevărat, dincolo de pragul primei jumătăți a cărții, mediocrul merceolog Grobei devine, pe nesimțite, un cu totul alt om. Preocuparea lui meschină de a se instrui (exact acesta e cuvântul) se transformă, cu virulență, într-o formidabilă obsesie a apostolatului
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
al șaselea și în care, mărturisește autorul, avem convertite parțial, cu modificări semnificative, o serie de experiențe personale. (De altfel, ca interval, tinerețea lui Calistrat B. Dumitrescu coincide cu aceea a lui Nicolae Breban). Subiectul nu e cine știe cât de complicat. Protagonistul, un puști cu alură cinică, un tough guy al anilor cincizeci, crește și descrește socialmente din motive aproape independente de el. Dincolo de sinusoidă, marea prăbușire se poate bănui de la bun început. Dar e o prăbușire care, în fond, îl umanizează
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
față: fiecare capitol înfățișează drama ascunsă a cîte unei notorietăți. Ce surprinde la Dora Petrilă este că povestea fiecărui personaj e urmărită în două secvențe: mai întîi chipul intim, așa cum l-a cunoscut grație prieteniei care a legat-o de protagonist, și apoi, prin schimbarea bruscă a decorului, ipostaza lui de bolnav. E ca și cum personajul e trecut din mediul citadin în cel spitalicesc, cititorul putîndu-i urmări metamorfoza: mai întîi identitatea omenească, de ins al urbei, și apoi identitatea de fișă clinică
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
pare să aibă mai multe informații ce i-ar putea fi de folos tinerei franțuzoaice în investigațiile ei. În bună măsură cartea pare un soi de piesă de teatru, Andreev fiind de altfel mai cunoscut ca dramaturg, decât ca romancier. Protagoniștii sunt zugrăviți schematic, predictibili și plați, și interacționează parcă în cerc, numai unii cu alții. Întreaga localitate Gradiște parcă ar fi locuită și animată doar de ei și de faptele lor, ca un decor gol în lipsa actorilor. Autorul nu are
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
digitalului, cînd asistăm la „asfințitul constelației Gutenberg” și la „iminenta instalare a unei ere digitale”? - este întrebarea care declanșează reflecția și aventura din romanul Dublinesca al scriitorului spaniol Enrique Vila-Matas (n. 1948), apărut în 2010 la editura barceloneză Seix Barral. Protagonistul, un alterego al autorului, este editorul Samuel Riba, care face parte din „stirpea tot mai rară a editorilor culți, literari” și se află la capătul unei cariere dedicate cărților, lecturii și scriitorilor. Pensionarea îi creează o acută senzație de „sfîrșit
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
să mediteze asupra literaturii care, odată cu declinul epocii tiparului, a devenit o „artă în pericol”. Se lansează în plină aventură quijotescă, considerînd „a fi potrivit și necesar” să organizeze „metaforice” funeralii pentru acea epocă. Samuel Riba are, ca și alți protagoniști ai romanelor vilamatiene, fibra și febra unui Don Quijote, inclusiv atitudinea reverențioasă pentru modelul livresc. Avînd în vedere că recviemul este destinat unei epoci „în care Joyce a fost cel care a domnit”, „unul din marile sale momente stelare”, „o culme
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
în practică intențiile și realizează, în fond, un pelerinaj literar sub semnul și cu evocarea concretă a textului joycean. Iată, pe scurt, „trama” romanului Dublinesca, construit pe diverse niveluri de ficționalizare a datelor realității. La unul dintre acestea, preponderent realist, protagonistul este văzut în ipostaza sa cotidiană (ambianța barceloneză, casa, familia - soția, părinții, conversațiile de rutină, problemele personale, vîrsta, alcoolul etc.), cu date reale, unele chiar din autobiografia autorului. La un alt nivel prevalează conținutul de factură metaliterară și intertextuală: „saltul
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
în ipostaza sa cotidiană (ambianța barceloneză, casa, familia - soția, părinții, conversațiile de rutină, problemele personale, vîrsta, alcoolul etc.), cu date reale, unele chiar din autobiografia autorului. La un alt nivel prevalează conținutul de factură metaliterară și intertextuală: „saltul irlandez” al protagonistului în geografia imaginară a unui Dublin joycean deschide un spațiu al intertextualității. În ciuda menținerii unor detalii reale, întreg contextul este vădit ficțional, contururile se pierd, figurile se încețoșează și se multiplică, percepția sa este nesigură și schimbătoare, concretul se topește
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
creator (scriere și scriitură), lectură, receptare și interpretare. Tentația metaliterară și jocul realitate/ficțiune în forme autoficționale și intertextuale sunt constante în romanele și eseurile acestui scriitor care, fiind interesat nu de scriitura aventurii, ci de aventura scriiturii, își situează protagoniștii, ca și pe sine însuși, printre bolnavii de literatură, consemnați într-o imaginară listă inaugurată de celebrul personaj al lui Cervantes. Riscurile pe care un asemenea proiect literar le presupune sunt monotematismul și încărcătura livrescă. Vila-Matas le evită grație capacității
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
a se exprima prin Cuvânt. Minimalismul orchestrației, simplitatea liniei melodice, numărul restrâns al instrumentelor folosite accentuează senzația de disperare și urgență a confesiunii. Grav, funerar, implacabil, dialogul dintre violoncel și orgă pune o presiune aproape insuportabila pe vocile celor doi protagoniști. Rând pe rând, ei își asumă misiunea de a rezista cât mai mult presiunii provenite din forța și agresivitatea unei singurătăți fără leac. Felul strălucit în care Leonard Cohen a găsit soluții de supraviețuire moral-muzicală ține de o rară știință
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
definitiv în sertare. Din acest motiv, cititorul e silit să se mulțumească cu un mozaic de considerații preliminare, cărora le lipsește armonia unei forme finale. Bizareria e că dezordinea aceasta de fișe și fragmente, cu anecdote și replici avîndu-l ca protagonist pe Nae, reușește să-ți sugereze mai bine latura vie a personajului decît ar fi făcut-o un studiu legat, cu pretenții docte. În genere, în lipsa unui har menit a-și da putința strecurării în psihologia lui Nae, o exegeză
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
democrației și libertății (Parlamentul, Guvernul și Instituția Președintelui) sunt folosite ca instrumente ale bunului-plac, atunci ce fel de prezent și viitor vrem noi să avem? Primii care avem nevoie să înțelegem exact ce înseamnă aceste lucruri suntem noi, spectatori și protagoniști ai vieții publice. Așa cum spuneam, nu are rost să criticăm politicienii, dacă noi facem exact aceleași greșeli ca ei. Dacă cei ce alcătuiesc societatea civilă vor înțelege că legile și mai ales Constituția sunt făcute pentru a fi respectate în
Instituţia Preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului. Articol scris de ASR Principele Radu al României () [Corola-journal/Journalistic/48609_a_49934]
-
se află un vizitiu și un bătrân. E scena asasinării lui Laios, așa cum o descria Iocasta în Oedip rege. În chip semnificativ, menționarea răscrucii unde a fost omorât regele Tebei constituie și în tragedia lui Sofocle primul indiciu neliniștitor pentru protagonistul care își amintește că a ucis și el cândva într-un astfel de loc. Recitită, afirmația inaugurală a corului din actul I capătă o nouă semnificație: Ne aflăm mereu la o răscruce de drumuri, toate direcțiile par că ne sunt
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
demonstrează aici capacitatea de a făuri portrete memorabile, așa cum ne-au rămas de la pionierii fotografiei, Nadar sau Brassaï. Mirele și mireasa sunt de o urâțenie fioroasă, alianța, putem bănui, s-a făcut numărând biștarii, fără a-i mai întreba pe protagoniști. Junele clăpăug cu o privire abulică și un profil de pasăre pare una dintre acele figuri din lut, intenționat grotești, pentru a fi vândute la talcioc. La aceasta se adaugă un trup strâmb și mai ales picioarele de o mărime
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
izbucnește cinic în momentele care revendică cruzimea. Aflat la o altă vârstă, filmul nu a învățat încă să mintă cum trebuie, nu s-a debarasat de stângăcii și nu a ucis inocența actorului care stă în fața camerei. De nenumărate ori protagoniștii filmului afirmă extatic „Ce viață!”. Fraza s-ar dori ironică, fiind vorba de viața care precede revoluția bolșevică, însă realizezi că viața se află acolo și nu la bolșevicii ruminați de idei revoluționare. O altă mostră de ironie sensibilă ne-
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
enigmă pentru el însuși. În urma unui accident, despre care nu știe prea multe, două decenii din propria viață îi sînt străine. Ne aflăm în anul 1959, unul în care prietenii sînt altceva decît par, lumea e altceva decît pare. Însă protagonistul trăiește liniștit în „raiul” pe care, în lipsa memoriei, nu-l poate compara cu altceva, alături de marioneta sa, Vasilache. Pas cu pas, cititorului i se relevă, în paralel cu viața protagonistului de la finele „obsedantului deceniu”, cealaltă lume, aceea reală. Una în
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
sînt altceva decît par, lumea e altceva decît pare. Însă protagonistul trăiește liniștit în „raiul” pe care, în lipsa memoriei, nu-l poate compara cu altceva, alături de marioneta sa, Vasilache. Pas cu pas, cititorului i se relevă, în paralel cu viața protagonistului de la finele „obsedantului deceniu”, cealaltă lume, aceea reală. Una în care va descoperi și se va lăsa purtat, alături de personajul central, în patru închisori comuniste, Penitenciarul Uranus din București, Colonia Peninsula de la Canal, Penitenciarul Galați și Penitenciarul Iași. Eliberarea lui
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
în patru închisori comuniste, Penitenciarul Uranus din București, Colonia Peninsula de la Canal, Penitenciarul Galați și Penitenciarul Iași. Eliberarea lui Bruno din acestei închisori nu încheie însă povestea. Alături de tovarășul Bojin și de Eliza, două personaje care-l însoțesc permanent pe protagonist, misterul din viața sa trecută se împletește cu altul nou, a cărui rezolvare schimbă perspectiva asupra istoriei personale a lui Bruno Matei. Porthos, cum îl numise la un moment dat cineva, iar porecla îi era oarecum îndreptățită de umerii lați
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
să-i fi spus vreodată cât de inteligentă mai poate să fie! Chiar așa. Am lăsat pentru sfârșit Înotătorul, povestirea cea mai antologizată a lui Cheever, după care s-a fă- cut și un film în 1968, avându-l ca protagonist pe Burt Lancaster. Neddy Merrill se trezește după o noapte de beție cu gândul să se-ntoarcă acasă înot. Casa lui se află în Bullet Park, cam la zece kilometri de reședința soților Westerhazy, unde se găsește acum, o distanță
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
care sublimează și esențializează suferința zilnică a autoarei. Rezultatul este un soi de discurs dublu care traduce cotidianul în construcții metaforice de un dureros imponderabil. Jurnalul Creștetul ghețarului reconstituie avatarurile unui spațiu matrimonial consumat cu fervoare și disperare de către ambii protagoniști. Diarista subliniază cu profundă tristețe conflictul dintre orgoliul personal și dăruirea părintească. „Copiii aceștia ar fi meritat să ne fi iubit și noi până la capăt. N-a fost să fie!” (p. 237). Se retrăiesc anii de început ai matrimoniului, greutățile
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
găsi în uniformă. Dar atât. (Și e de apreciat că Bogdan O. Popescu nu se aruncă la un atare subiect, evitând să-și transforme personajul în erou.) Pe de altă parte, grosul povestirii îl constituie tabăra de creație la care protagonistul, Mihai Albulescu pe numele lui (probabil un dublu al autorului însuși), a participat în vara dinaintea încorporării. În grupul de liceeni strâns undeva în împrejurimile Sibiului, Mihai e o mică vedetă. Scrie poezii (optzeciste, cum singur o recunoaște), are succes
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]