3,551 matches
-
aproape la aceeași elevi, dar în număr mai mic deși timpul de lucru necesar a fost mai scurt decât cel inițial. Analizând rezultatele obținute la evaluarea finală se constată că doar doi subiecți nu asociază corect fraza numărul 6 cu proverbul numărul 3, iar un singur subiect reușește să asocieze doar două proverbe cu frazele corespunzătoare, ceea ce demonstrează faptul că antrenamentul creativ folosit a avut un rol deosebit și în dezvoltarea capacităților intelectuale. În urma evaluării finale se observă că numărul subiecților
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
lucru necesar a fost mai scurt decât cel inițial. Analizând rezultatele obținute la evaluarea finală se constată că doar doi subiecți nu asociază corect fraza numărul 6 cu proverbul numărul 3, iar un singur subiect reușește să asocieze doar două proverbe cu frazele corespunzătoare, ceea ce demonstrează faptul că antrenamentul creativ folosit a avut un rol deosebit și în dezvoltarea capacităților intelectuale. În urma evaluării finale se observă că numărul subiecților care reușesc să realizeze un număr foarte mare de asocieri a crescut
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
Înțelegând zăpada (Antologie a poeților canadieni de limbă engleză), îngr. și pref. trad., București, 1977 (în colaborare cu Petronela Negoșanu); Lirică americană contemporană, îngr. și pref. trad., București, 1980 (în colaborare cu Petronela Negoșanu); Nicholas Catanoy, Walum Olum (Cântecele și proverbele indienilor din America de Nord), Cluj-Napoca, 1981 (în colaborare cu Petronela Negoșanu); Shakespeare, Comedii, vol. II: Nevestele vesele din Windsor. Cum vă place, București, 1981 (în colaborare cu Vlaicu Bârna); Steaua Marilor Lacuri (45 poeți canadieni de limbă franceză), îngr. și pref.
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
române tradiționale (1875), pledoarie pentru cercetarea ei ca expresie a spiritualității românești. Arhaitatea și originalitatea tradiției vorbesc despre vechimea și caracterul poporului (Din datinile vechi ale Transilvaniei, 1868). G. Barițiu reproduce balade din colecția lui V. Alecsandri. Se publică colinde, proverbe, descântece din Banat, povești, jocuri de copii (culese de Ion Pop-Reteganul, G. Todica, Enea Hodoș, Grigore Sima al lui Ion), Cântece haiducești (adunate de Iosif Vulcan), studii având ca subiect Moșii ori Petrecerea mortului (Simion Mangiuca). După 1900 cercetarea vieții
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
școlar, Muzica) pledează, printr-o descriere tehnică amănunțită, în favoarea organizării în școli a colecțiilor mineralogice, a insectarelor, ierbarelor, mulajelor de animale sălbatice etc., ca și pentru înființarea unor coruri la căminele culturale. Apare și material folcloric cules din Basarabia - cântece, proverbe, ghicitori, însoțite de îndemnul de a se indica „din ce sat și de la cine sunt auzite”. Personalitatea tutelară a lui N. Iorga - ale cărui cugetări revista le presară printre texte - ocupă spații largi cu ocazia sărbătoririi a șaizeci de ani
UNIREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
află locul și în povestirea scurtă, în anecdotă și în epistolă. O formă adecvată pentru afirmarea unor opinii critice îndrăznețe, des folosită de redactori, este schimbul de replici pline de subînțeles. Șarja este de multe ori rezultatul unor parafrazări după proverbe și maxime. Însoțite, de cele mai multe ori, de texte versificate, caricaturile sunt destul de reușite. Cel mai adesea acestea ilustrează alegerile de deputați pentru Dietă, divergențele politice și moravurile familiale. În 1865 și 1866 Iosif Vulcan a editat „Calendariul «Umoristului»”. Tradiția inaugurată
UMORISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
Paul Féval (Misterele Londrei, I-III, 1857-1858) și din Al. Dumas (Istoria unui mort narată de el însuși, „Naționalul”, 1858), precum și o melodramă a lui Auguste Anicet-Bourgeois și Philippe Dumanoir (Doctorul negru, 1858). În 1890 alcătuiește culegerea Cugetări, maxime și proverbe. Cânturi naționale și politice din toate provinciile române, în care sunt antologate piese populare și culte, precum și câteva producții proprii, cugetări, versuri, completate de scrisori și documente. SCRIERI: Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic, București, 1859; ed. Paris
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
București, 1859; ed. Paris, 1859; Esiliul românilor în Rusia și Testamentul lui Petru cel Mare, București, 1896; Adevărul asupra uciderii lui Barbu Catargiu, București, 1896; Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza-Vodă, 1859, 1866, 1873, București, 1898. Antologii: Cugetări, maxime și proverbe. Cânturi naționale și politice din toate provinciile române, București, 1890. Traduceri: Paul Féval, Misterele Londrei, I-III, București, 1857-1858; Auguste Anicet-Bourgeois și Philippe Dumanoir, Doctorul negru, București, 1858. Repere bibliografice: Rosetti, Dicț. cont., 189; Iorga, Ist. presei, 120; Predescu, Encicl
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
în primul rând la formarea unei curate conștiințe naționale, trezind în sufletul tuturor respectul pentru credință și tot trecutul românesc”. Folclorul se bucură de o atenție deosebită, fiind prezentate cântece populare și povestea Păpușoiul și grâul (culese de I.M. Voicheci), proverbe și zicători, chiuituri. Al. Lascarov-Moldovanu e prezent cu Obiceiuri de la țară, Vătăjelul Boacă și, în cadrul rubricii „Pe drumuri de țară...”, cu articolele Două școli, Ce poate face administrația. N. Popa comentează volumul Jocuri românești necunoscute al lui G.T. Niculescu-Varone. Teme
VATRA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290466_a_291795]
-
cotidiană. Interesează, pe lângă definirea paradoxului ca atare, evoluția istorică și paradigmele acestei forme de contradicție, relația cu limbajul, cu individul, autorul oprindu-se la diverse cazuri particulare de utilizare, cum ar fi paradoxul în basme, în poezia populară și în proverbe, în poezia și proza cultă românească (cu referiri la Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, Mircea Eliade, Emil Cioran), în literatura universală (lirica Extremului Orient, romanul clasic arab, Dostoievski, Thomas Mann). SCRIERI: Dintr-o pălită două lovituri (în
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
Gogol, E.T.A. Hoffmann, W. M. Thackeray, W. Hauff, V. G. Korolenko, A. P. Cehov, F. M. Dostoievski, H. W. Longfellow, A. Tennyson. O versiune conștiincioasă a Norei de Henrik Ibsen dă B. Marian, iar Coșbuc tălmăcește fragmente din Rig Veda și proverbe indice. Caracterul instructiv și accesibilitatea erau asigurate de rubricile „Fel de fel”, „Varietăți”, „Bibliografie”, care cuprind știință popularizată, curiozități, informații culturale, întâmplări din viața oamenilor iluștri, anecdote, sfaturi practice. Rubrica „Fel de fel” era redactată de Coșbuc. Tot el ținea
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
ZICĂTOARE, specie folclorică prin care se exprimă în mod figurat, cu o expresie succintă și plastică, o constatare general valabilă, o normă de conduită. Termenii pentru denumirea speciei sunt de proveniență populară, confundându-se, în parte, cu denumirile date proverbelor: cuvânt, poveste, vorbă (vorba ceea, vorba ăluia, vorba prostului ș.a.), zicală. Apropiată de proverb prin concizie și aspect imagistic, z. nu se poate defini decât prin raportarea continuă la acesta. Spre deosebire de proverb, z. nu enunță o judecată întreagă, rămânând la
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
succintă și plastică, o constatare general valabilă, o normă de conduită. Termenii pentru denumirea speciei sunt de proveniență populară, confundându-se, în parte, cu denumirile date proverbelor: cuvânt, poveste, vorbă (vorba ceea, vorba ăluia, vorba prostului ș.a.), zicală. Apropiată de proverb prin concizie și aspect imagistic, z. nu se poate defini decât prin raportarea continuă la acesta. Spre deosebire de proverb, z. nu enunță o judecată întreagă, rămânând la constatarea faptului, căruia îi dă o formulare metaforică și îl plasează într-un anumit
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
populară, confundându-se, în parte, cu denumirile date proverbelor: cuvânt, poveste, vorbă (vorba ceea, vorba ăluia, vorba prostului ș.a.), zicală. Apropiată de proverb prin concizie și aspect imagistic, z. nu se poate defini decât prin raportarea continuă la acesta. Spre deosebire de proverb, z. nu enunță o judecată întreagă, rămânând la constatarea faptului, căruia îi dă o formulare metaforică și îl plasează într-un anumit context. De aceea, z. apare ca imagine care întregește o idee („i-a venit apa la moară”). Proverbul
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
proverb, z. nu enunță o judecată întreagă, rămânând la constatarea faptului, căruia îi dă o formulare metaforică și îl plasează într-un anumit context. De aceea, z. apare ca imagine care întregește o idee („i-a venit apa la moară”). Proverbul formulează o concluzie, pe când z. doar o sugerează, făcând mai plastică o anumită situație („a intrat nora în blide”). Ca și proverbul, are origine străveche, izvorând dintr-o experiență umană îndelungată. Unele z. românești au, se pare, ascendență latină („a
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
anumit context. De aceea, z. apare ca imagine care întregește o idee („i-a venit apa la moară”). Proverbul formulează o concluzie, pe când z. doar o sugerează, făcând mai plastică o anumită situație („a intrat nora în blide”). Ca și proverbul, are origine străveche, izvorând dintr-o experiență umană îndelungată. Unele z. românești au, se pare, ascendență latină („a arunca praf în ochi”, „a tăcea ca peștele”), multe sunt de circulație universală („din lac în puț”, „a-și găsi nașul”). Cele
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
pozitive („a fi ruptă din soare”). În general, nu se referă numai la om, ci și la fenomene față de care omul își raportează anumite aprecieri („mare cât toate zilele”, „soare cu dinți”). Și prin aspectul formal z. se deosebește de proverb, deși în cercetările mai vechi nu s-a făcut vreo distincție între ele. Neexprimând judecăți complete, z. se prezintă ca o frântură de propoziție și se poate adapta contextului unei fraze în care intră ca sintagmă („a fi cal bătrân
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
se prezintă ca o frântură de propoziție și se poate adapta contextului unei fraze în care intră ca sintagmă („a fi cal bătrân”, „a avea urechi de lup”); în majoritatea colecțiilor publicate multe z. apar cu verbul la infinitiv. Față de proverb, care este o îmbinare stabilă de cuvinte în propoziții sau în fraze, z. are o mai mare mobilitate sintactică. Prin aceste caracteristici, este frecvent considerată o categorie aparte de fapte stilistice. Fiind în primul rând expresie figurată, folosește, ca procedee
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
un car cu oale”) sau comparația („ca stelele cerului”, „ca nisipul mării”). Concluzia implicată, adesea dezaprobatoare față de acțiuni și atitudini umane, se transmite prin formulări ironice: „a face zile fripte (zile negre) cuiva”, „sperie lupul cu pielea oii”. Ca și proverbul, z. are o anume simetrie, ritm, intonație, accent, uneori rimă. Diversitatea ei atestă capacitatea de inventivitate și de îmbogățire continuă a limbii române. Ediții: Petre Ispirescu, Zicători populare, RIAF, 1882-1883, vol. I-II, 1884, vol. III, 1885, vol. V; Iuliu
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
o anume simetrie, ritm, intonație, accent, uneori rimă. Diversitatea ei atestă capacitatea de inventivitate și de îmbogățire continuă a limbii române. Ediții: Petre Ispirescu, Zicători populare, RIAF, 1882-1883, vol. I-II, 1884, vol. III, 1885, vol. V; Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed. vol. I-II, îngr. Mugur Vasiliu, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2003; Gh. Ghibănescu, Din traista cu vorbe, Iași, 1906; I.-A. Candrea
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, I-X, pref. G. Dem. Teodorescu, București, 1895-1903; ed. vol. I-II, îngr. Mugur Vasiliu, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2003; Gh. Ghibănescu, Din traista cu vorbe, Iași, 1906; I.-A. Candrea, Dicționar de proverbe și zicători, București, 1912; Din înțelepciunea poporului, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Apa trece, pietrele rămân. Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1966; Petru Rezuș, Dacă poți râde, să râzi, pref. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
Mugur Vasiliu, pref. Nicolae Constantinescu, București, 2003; Gh. Ghibănescu, Din traista cu vorbe, Iași, 1906; I.-A. Candrea, Dicționar de proverbe și zicători, București, 1912; Din înțelepciunea poporului, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Apa trece, pietrele rămân. Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1966; Petru Rezuș, Dacă poți râde, să râzi, pref. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
și zicători, București, 1912; Din înțelepciunea poporului, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Apa trece, pietrele rămân. Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1966; Petru Rezuș, Dacă poți râde, să râzi, pref. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: I. C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
Ghiță, București, 1957; Apa trece, pietrele rămân. Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1966; Petru Rezuș, Dacă poți râde, să râzi, pref. Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: I. C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 596-604; Ist. lit., I
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
Dumitru Lazăr, Timișoara, 1974; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: I. C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 596-604; Ist. lit., I, 139-199; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii, București, 1970, 276-282; I. C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 239-267; Mihai Pop, Pavel
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]