KorAP: Find »[drukola/base=provincial & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...101 >

2,509 matches

Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469

minim asupra vieții individului creștin din Peninsula Balcanică, preferînd întotdeauna să guverneze prin intermediari: biserica sau căpeteniile alese ale satelor. Pe măsură ce secolul al optsprezecelea înainta, acestea și-au pierdut totodată într-o măsură din ce în ce mai mare controlul asupra propriilor lor autorități provinciale. REGIUNILE AUTONOME: DUBROVNIK, MOLDOVA ȘI VALAHIA Ținuturile a căror istorie a fost prezentată mai sus erau considerate ca fiind părți integrante ale imperiului. Alte patru regiuni balcanice, Transilvania, Moldova, Valahia și orașul Dubrovnik, aveau statuturi speciale. Deoarece Transilvania a trecut

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
teritoriile otomane, Egiptul, Siria, coasta dalmată și Principatele Dunărene au fost cel mai mult afectate de lupte. Aceste conflicte nu numai că au constituit o grea povară pentru resursele imperiului, dar au pregătit totodată scena ascensiunii celor mai puternici notabili provinciali, Ali Pașa la Janina și Pasvanoglu Osman Pașa la Vidin, care au reușit să sfideze direct statul otoman. Așa cum am mai spus, Franța a rămas în secolul al optsprezecelea puterea europeană cu cele mai strînse legături cu Poarta. Întrucît Imperiul

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
italică, ocuparea acestor insule și interesul demonstrat de acțiunile francezilor față de Dalmația implicau inevitabil Rusia în problemele Muntenegrului, Albaniei și ale părții de nord a Greciei. Rusia și Franța concurau amîndouă pentru influență în ținuturile grecești, lor adăugîndu-li-se principalul notabil provincial, Ali Pașa al Ianinei. Franța, ca și Rusia, era preocupată și de evenimentele din Muntenegru. La Cetinje, în ciuda relațiilor lui nu prea strînse din trecut cu Rusia, episcopul Petru voia totuși să obțină sprijinul acestei puteri, din cauză că se temea de

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-și putea permite să trimită în zonă o forță militară numeroasă; Franța constituia preocuparea majoră. Imperiul Otoman avea o poziție și mai precară. În 1804 izbucnise în Serbia o revoltă care nu fusese încă înăbușită; pe tot cuprinsul imperiului, autoritățile provinciale își proclamau independența. Războiul cu Rusia a implicat-o și pe aliata acesteia, Marea Britanie. În februarie 1807, o flotă britanică a intrat în Dardanele și s-a apropiat pînă la opt mile de Constantinopol înainte de a se retrage. Forțele britanice

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
habsburgică În capitolul anterior au fost discutate problemele politice ale Imperiului Otoman. La apogeul său, statul era o monarhie centralizată de drept divin slujită de un aparat birocratic și de o instituție militară nestînjenite de concurența nici unor autorități locale sau provinciale. Taxele erau percepute, iar soldații recrutați direct de către stat. Aceștia din urmă erau recompensați fie prin acordarea unor pămînturi conform sistemului timarelor, fie primeau o soldă, dar se aflau cu toții sub controlul Constantinopolului. În secolele al șaptesprezecelea și al optsprezecelea

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
primeau o soldă, dar se aflau cu toții sub controlul Constantinopolului. În secolele al șaptesprezecelea și al optsprezecelea, situația s-a schimbat. O serie de conducători slabi de după Soliman, la care s-au adăugat înfrîngerile în războaie, le-au permis centrelor provinciale să se elibereze de autoritatea centrală. Spre sfîrșitul secolului al optsprezecelea, ayanii locali din multe regiuni își organizaseră propriile lor forțe militare și uzurpaseră funcțiile de strîngere a impozitelor în propriul lor beneficiu. Cîrmuirea habsburgică a urmat însă o altă

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
sau în vreme de război, aceste sume erau cu totul insuficiente. Lipsa unei baze financiare îndestulătoare pentru asigurarea unei guvernări moderne constituia un obstacol major în calea reformei. La începutul secolului al optsprezecelea, puterea politică se afla în mîinile nobilimii provinciale. Avînd relații directe cu marea masă a populației și deținînd controlul total asupra țărănimii înrobite, atunci cînd era unit, grupul acesta putea efectiv sfida guvernul central. Mai mult, membrii nobilimii ocupau poziții înalte atît în stat, cît și în cadrul bisericii

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
puterii reale din stat din mîinile aristocrației locale în cele ale ocîrmuirii centrale și a creării unei situații în care agenții monarhiei, un aparat birocratic numit, să controleze efectiv administrația locală. Reprezentanții ocîrmuirii centrale îi înlocuiau deci pe agenții instituțiilor provinciale și pe cei ai dietelor. Nobilimea avea totuși un statut special în stat, dar nobilii urmau să slujească ocîrmuirea centrală, nu instituțiile locale, care reprezentau interesele propriei lor caste. Pe această bază, ei puteau totodată să intre în rîndurile aparatului

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
cuprinsul imperiului, germana era cea mai logică alegere, problema aceasta a constituit un focar de controverse și dispute în rîndul tuturor naționalităților pînă la dizolvarea imperiului. Joseph al II-lea a subminat deci două dintre instituțiile fundamentale ale monarhiei: nobilimea provincială, a cărei forță consta în dominarea administrației locale și a țărănimii, și biserica catolică, cea mai puternică organizație ecleziastică. Din nefericire, împăratul nu dispunea de sprijinul efectiv al unei părți de populație suficient de numeroasă. Marea masă a societății care

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
imaginație, el a introdus un nou spirit conservator în cadrul statului. Revoluția Franceză îi zdruncinase pe toți cei care dețineau poziții privilegiate, iar nobilimea avea nevoie de sprijinul monarhiei împotriva unei amenințări și mai mari. Cei care susținuseră pînă acum drepturile provinciale și istorice aveau acum motive să colaboreze cu partizanii unei puternice autorități centrale. Principalul inamic erau agresiunea franceză și ideologia revoluționară asociată cu aceasta. Lupta urma să fie dusă nu numai pe cîmpul de bătaie, ci și în cadrul imperiului. Au

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
puteau fi aleși prin vot de populația de sex masculin și cel puțin proveneau din familii de frunte din partea locului. Împărțirea dreptății, perceperea taxelor și activitatea poliției puteau fi sub control local direct. În schimb, notabilii creștini tratau cu autoritățile provinciale musulmane sau cu reprezentanții guvernului central. Pe lîngă aceasta, însăși lipsa aplicării legii din unele zone le garanta acestora o anumită libertate. Existau peste tot păduri întinse, munți inaccesibili și mări unde familiile sau indivizii excesiv de împovărați își puteau găsi

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
vulnerabilității militare a imperiului. Ienicerii deveniseră ceva mai mult decît o masă de oameni nesupuși, capabili mai curînd să răstoarne guvernul central și să creeze anarhie în mediul rural decît să apere statul împotriva invadatorului străin. Spahiii ajunseseră nobilii centrelor provinciale. Avînd deci forțele tradiționale în stare de derută, era limpede că țara avea nevoie de o armată organizată conform principiilor moderne ale Europei Occidentale. Sultanul avea realmente la dispoziție anumite trupe, dar ele nu erau suficiente pentru apărarea unui imperiu

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
diplomatic al Franței, deținea potențialul de a deveni o mare putere. Aceste dezastre militare au atras atenția asupra necesității urgente a introducerii reformelor în imperiu. Trebuiau să fie luate măsuri de întărire a guvernului central în detrimentul influențelor religioase, militare și provinciale atît de puternice în trecut. Au fost făcute schimbări menite să eficientizeze și să facă mai onestă organizarea administrativă și să o alinieze în mai mare măsură la practicile europene ale timpului. Au fost înființate departamente conduse de miniștri și

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
Tratatului de la Paris. Elaborat sub presiune străină, acest document era o declarație de intenții și o asigurare relativ la tratamentul egal al creștinilor și musulmanilor. Cît privește măsurile practice luate, cele mai importante pentru locuitorii Balcanilor erau cele referitoare la administrația provincială și la sistemul de impozitare. Reformele au îceput să fie introduse în provincii înainte de războiul Crimeei. Experiența otomanilor cu pașalele musulmane rebele demonstrase că era esențial ca provinciile să se afle sub control central. A fost depus un efort major

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
falimentului financiar. În afară de aceasta, noile măsuri nu fuseseră ele înseși foarte populare. Instituțiile centralizate erau dificil de impus unei populații care fusese timp de secole guvernată pe o altă bază, divizată după criteriul religiei, al originii naționale și al loialităților provinciale. Funcționarii Tanzimatului nu erau în nici un caz înlocuitorii liderilor religioși și comunali de pe vremuri. Separarea căilor urmate de creștini și de musulmani era clară încă de la începutul secolului, iar perioada reformelor făcuse ca divizările să fie și mai evidente. Dacă

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
văzut că în secolul al nouăsprezecelea, atît Imperiul Otoman cît și statele balcanice au devenit monarhii centralizate cu puternice aparate birocratice. În timpul domniilor Mariei Tereza și a lui Joseph al II-lea, fuseseră introduse reforme în acest sens, dar clasele provinciale și opoziția națională fuseseră întotdeauna prea puternice pentru repurtarea unui mare succes. S-au putut face unii pași înainte, dar autoritățile locale nu au putut fi niciodată complet supuse administrației centrale. În cadrul acestei lupte cu elementele disidente, guvernul habsburgic era

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
1847. Chiar și înainte de 1848, o parte din țărani refuzau să-și îndeplinească obligațiile. Clasa lor rămînea extrem de slabă. Nu existau grupuri organizate și nici lideri recunoscuți. Revoluțiile viitoare aveau să fie conduse de membri ai burgheziei sau ai nobilimii provinciale, avînd programe ce prevedeau reforme liberale și naționale a căror implementare i-ar fi adus la putere. Ei pretindeau că vorbesc în numele "națiunii" și al "poporului", dar reformele dorite de cea mai mare parte a țăranilor aveau ori să constituie

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
nevoie de sprijinul financiar și de soldații Ungariei. Conducătorii maghiari erau permanent perfect conștienți de forța poziției lor. De la sfîrșitul secolului al șaptesprezecelea, cînd teritoriile maghiare au fost în sfîrșit eliberate de sub stăpînirea otomană, se pusese frecvent accentul pe drepturile provinciale și istorice ale coroanei Sfîntului Ștefan. Ca națiune politică, nobilimea condusese rezistența față de autoritatea centrală. Ea era ferm hotărîtă să păstreze controlul asupra regiunilor care făcuseră parte din Ungaria istorică, cu toate că recunoștea poziția specială a Croației. În timp ce conducerea maghiară fusese

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
hotărîtă să păstreze controlul asupra regiunilor care făcuseră parte din Ungaria istorică, cu toate că recunoștea poziția specială a Croației. În timp ce conducerea maghiară fusese anterior feudală și aristocrată, un alt grup, alcătuit în primul rînd din mici proprietari funciari sau din nobili provinciali și burghezi, avea să joace în secolul al nouăsprezecelea un rol tot mai important în viața națională. Puternic influențați de ideologia Revoluției Franceze, noii lideri foloseau limbajul acestei mișcări în atacurile lor împotriva guvernului aristocratic habsburgic. În relațiile lor cu

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
atingă obiectivele majore. CROAȚIA ȘI SLAVONIA: MIȘCAREA ILIRĂ După 1815, dintre teritoriile habsburgice de care ne ocupăm în mod special, Viena avea sub jurisdicția ei ținuturile Sloveniei, Dalmației, Transilvaniei și zonele Frontierei Militare. Croația și Slavonia, care dețineau anumite instituții provinciale autonome, făceau parte din posesiunile coroanei ungare. Populațiile românească și sîrbă din Banat și din sudul Ungariei se aflau sub administrație maghiară directă. Să ne amintim că poziția Croației fusese slăbită în 1790, cînd adunarea locală, saborul, cedase de bunăvoie

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
mai ales din partea liberalilor germani, a avut drept rezultat emiterea Patentului din februarie 1861, care reinstituia centralismul și transforma Reichsrat-ul într-un veritabil parlament, cu o cameră superioară și una inferioară. Din cauză că pierduseră o parte din drepturile lor anterioare, dietele provinciale aveau acum drept funcție principală alegerea delegaților pentru adunarea centrală. Principalul ministru din perioada 1861-1865 a fost Anton von Schmerling. Cu toate că beneficia de sprijinul unei părți a conducerilor naționale, el trebuia să facă față puternicei opoziții maghiare. Atunci cînd ungurii

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
sprijinul intereselor lor în relațiile externe. O altă piedică în calea mișcării naționale era faptul că, după 1830, situația economică s-a îmbunătățit într-un ritm rapid. Odată cu reformele otomane și cu restabilirea ordinii în țară, dispăruse genul de anarhie provincială și de exploatare economică fățișă care determinaseră populația din alte regiuni să se răzvrătească. După cum vom vedea, au existat unele răscoalele țărănești locale împotriva sistemului de proprietate asupra pămîntului și a celui de impozitare, dar nici o mare revoltă internă similară

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
ocupe de majoritatea relațiilor cetățenilor cu autoritățile otomane, din care făceau parte probleme ca încartiruirea soldaților, bacșișurile și darurile. În perioada Tanzimatului, acest sistem comunitar a fost inclus în organizarea administrativă otomană; reglementări standard au fost stabilite prin Legea Reformelor Provinciale din 1864. Ca și în alte ținuturi în care funcționau instituții similare, au apărut dispute în cadrul comunităților înseși. Acestea erau amenințate să cadă sub controlul unei minorități a notabililor care beneficiau de anumite privilegii, cum ar fi strîngerea taxelor. Oamenii

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
În 1834, un nou sistem administrativ a fost instituit în Bosnia; provincia era împărțită în șase sangeacuri, 42 de nahii și mai multe comune. Funcționarii numiți de Poartă răspundeau de cele mai importante districte. În 1845 au fost înființate consiliile provinciale. Liderii musulmani locali se opuneau energic acestor măsuri de centralizare. Între 1847 și 1850, în perioada viziratului lui Tapir Pașa, ei au organizat o altă rebeliune împotriva autorității centrale. Guvernul otoman l-a trimis pe cel mai bun general al

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
nu funcționarilor monarhului. În secolul al nouăsprezecelea, convingerile majorității oamenilor de stat balcanici, ca și influența marilor puteri, au dus la instituirea unor regimuri birocratice centralizate. Scopul acestora era extinderea controlului serviciilor centrale ale statului asupra cetățenilor fără intermediul instituțiilor provinciale sau locale. Agenții guvernului central tratau deci direct cu individul. Guvernele din Balcani au adoptat acest sistem, deoarece acesta era considerat drept modern, progresist și totodată luminat. Reformele otomane ale Tanzimatului, sistemul Bach din Imperiul Habsburgic și administrația maghiară din

Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]