8,957 matches
-
Angelo Mitchievici Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin cu Ondskan (Diabolicul, 2003), Mikael Hafström nu este nicidecum un debutant, or, tocmai experiența acumulată își spune cuvîntul în ecranizarea unei povestiri a unui maestru al genului horror, prozatorul Stephen King. Cititorul avizat va redescoperi în acest horror bine făcut o parte din universul obsedant al scriitorului american în care intră și această veche marotă a hotelului bîntuit. Stanley Kubrick realizează o capodoperă a genului, The Shining (Strălucirea, 1980
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
se reconciliază astfel și finalul filmului aduce în scenă vocea fiicei lui înregistrată pe un mic reportofon. Nu știm dacă entitatea malefică și-a consumat resursele și putem bănui un reviriment al răului. Hafström urmează cu fidelitate ideile cardinale ale prozatorului, lui revenindu-i misiunea de a face credibilă partitura coșmaresc-psihedelică a cărții. Altfel, tema celui prins în capcana unei traume care nu s-a resorbit, oferind posibilitatea confruntării cu demonul, - înainte de toate unul căruia îi place literatura, însuflețind, cum numai
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
la "judecata de apoi". Îi amintim doamnei critic că Mircea Cărtărescu a mai fost dus la "judecata de apoi a poeților", rubrică imundă din Săptămîna lui Eugen Barbu. Președintele jucăuș Este titlul unui articol, în două părți, semnat de tânărul prozator și eseist R.P. Gheo pentru SUPLIMENTUL DE CULTURĂ. În paralel cu rubrica de comentariu politic a lui Lucian Dan Teodorovici, pe care Cronicarul a semnalat-o mai demult, e interesant să vedem și opiniile, cam pe aceleași teme de actualitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
frumos amestec de case cu curți și imobile din perioada modernismului interbelic. În plus, nu departe locuia actrița și poeta Ioana Crăciunescu. Casa ei era frecventată, la ora aceea, de crema culturală a Bucureștiului - actori, scriitori, pictori și, bineînțeles, poeții, prozatorii și criticii generației '80 din care făceam și eu parte... În general, cum terminam o piesă, mă grăbeam să las un exemplar în casa Ioanei, de unde știam că va intra pe mîini bune. Și așa s-a și întîmplat. Bine
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
este una cât se poate de grăitoare pentru viața culturală a orașelor mici, nu neapărat doar a celor din nordul Transilvaniei: "Pe lângă anonimi, puteai întâlni acolo, zilnic, în pauze lungi între două tușe sau două cuvinte, pictori, poeți și chiar prozatori. Dacă picturile erau mai greu de povestit, proiectele de poeme și romane erau prezentate în detaliu. Chiar el, Petru, asistase la nașterea unor opere geniale pe care doar autocenzura sau moartea prematură a autorilor le-a împiedicat să apară. Șaptezeci
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
Aceasta a fost patria în care au trăit părinții noștri, cei mai mulți dintre ei au făcut sarmale, caltaboși, au petrecut, au băut, au chiuit, ce ne-am fi făcut fără România petrecăreață?" (p. 48). În acest decor mai mult decât realist, prozatorul brodează o destul de sofisticată ficțiune. Dacă în precedentul roman semnat Dan Stanca, Mut (2006), era prezentată cu lux de amănunte, nici mai mult, nici mai puțin decât sinuciderea unui jurnalist și prozator pe nume... Dan Stanca, acum avem parte de
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
48). În acest decor mai mult decât realist, prozatorul brodează o destul de sofisticată ficțiune. Dacă în precedentul roman semnat Dan Stanca, Mut (2006), era prezentată cu lux de amănunte, nici mai mult, nici mai puțin decât sinuciderea unui jurnalist și prozator pe nume... Dan Stanca, acum avem parte de un șoc cel puțin la fel de mare. Suleiman Atta, teroristul presupus a fi condus primul dintre avioanele care a izbit unul dintre turnurile de la World Trade Center New York, în atentatul de la 11 septembrie
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
încropind să se recunoască învins, fiindcă i s-a demonstrat că fantezia sa biciuitoare și corozivă, în fața realității placide ca o vădană mulsă, nu mai are nici o șansă pentru a-și dovedi credibilitatea" (p. 449). Dan Stanca este unul dintre prozatorii foarte importanți apăruți în literatura română după căderea comunismului. Excelent scris, de mare densitate ideatică, Noaptea lui Iuda este, ca toate romanele sale, o meditație gravă și amară asupra specificității și perspectivelor lumii contemporane. O carte care dă de gândit
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
cititor. Ingineria textuală, la care se apelează încă din debutul romanului, marchează vizibil Zmeura de câmpie. La considerațiunile etimologice se adaugă capitolul amintirilor din război, fie ele inventate ori recuperate. De pe un culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatorului care a găsit această soluție convenabilă: să se refugieze după discursurile-stas ale personajelor. Când nu este etimologie, e genealogie; și când nu e genealogie, e războiul al doilea mondial, prins în serii nesfârșite de mărturii și fotograme. Asistăm la o
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
nou, fusese prevăzut cu o astfel de ușiță tainică)." (pp. 36-37). Personajul bate aici câmpii fără grație. E dreptul lui. Dar fragmentul ca atare, extrem de prost scris, este imputabil autorului. Am mai vorbit despre acest "alibi" naratologic al unora dintre prozatorii de azi: nu ei își scriu cărțile, ci naratorul la persoana întâi. Ei doar le semnează... În Luminița, mon amour, asemenea jenante derapaje sunt totuși puține. ținându-se strâns de povestea eșecului său, urmărind-o episod cu episod și descoperind
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
strigă unul altuia: "Taci odată, nebunule!". Scăpați din acest infern, tinerii ajung, în fine, pe "calea strâmtă a dreptei credințe". Secvențele întinse ale acestei faze religioase, împreună cu ironiile sancționând ipocrizia unor "păstori" ai Bisericii noastre, mă conving de talentul de prozator al autorului. Cezar Paul-Bădescu știe să profite de ceea ce i s-a oferit (inclusiv de pumnii și palmele vieții), obținând nu puține efecte artistice. Deși pledează pentru transparența textului, pentru micșorarea dozei de literaritate administrate lectorului, el reușește să facă
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
pot fi analizate separat pe capitole întinse ori paragrafe miezoase este pe deplin just, nu însă și precumpănitor. Paradoxal aproape, în ciuda seriozității - și uneori chiar aridității - fără fisură a studiului, marele merit al lui Paul Cernat este unul specific îndeobște prozatorilor sau - din când în când - advertiserilor : acela de a pune în pagini o extrem de rezistentă arhitectură a iluziei. Mă voi explica imediat. Iată, întâi, faptele: unul dintre cei mai în vogă cronicari ai perioadei postceaușiste refuză subtil și înțelept să
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
românești. Nu vreau să spun că soluția ar sta neapărat într-un perspectivism internațional de tip Henry James sau Graham Greene, dar nici departe nu sunt de această opțiune. De aceea, cred în succesul posibil, dincolo de granițele noastre, al unor prozatori ca Dumitru }epeneag și Alexandru Ecovoiu. Scenariul prozei lor are o deschidere europeană ce poate interesa. Fantasticul și autoficțiunea din proza lui Mircea Cărtărescu au, de asemenea, ceva straniu, insolit, cu putere de pătrundere în afară. Avem, prin scriitorii foarte
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
artificioasă în intrigă și cam previzibilă în subiectul epic. Nu bate mai departe decât versurile sarcastice și dezinhibate din experiența muzicală de tip hip-hop. Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întâmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea și narativitatea, după Graham Greene, de exemplu, pe care l-am mai pomenit. Cele mai bune romane din proza actuală au o intrigă de bibliotecă: sufletul androgin în Pupa russa de Gheorghe Crăciun, sau relația
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
androgin în Pupa russa de Gheorghe Crăciun, sau relația ucenic-maestru în romanele recente ale lui Nicolae Breban, până la Puterea nevăzută, apărut acum doi ani, sau dezastrul spiritual al epocii actuale, ca în romanele lui Dan Stanca. Repet: aceștia sunt tocmai prozatorii români pe care pariez, împreună cu cei trei pomeniți mai sus, dar mă întreb ce le lipsește pentru a stârni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sunt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sunt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sunt în mai mare măsură de critică decât de public. Prozatorului român actual îi lipsește experiența scenariului de film, cu două mari excepții: Mircea Daneliuc și Răsvan Popescu. Nu e întâmplător că e direcția din care ne putem aștepta la cele mai interesante surprize. E o soluție (una, printre altele) pentru
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
De pildă: un grup de tineri merge la cules de căpșuni în Spania. Sau: patronul unei firme românești se pregătește să deschidă o investiție sau o afacere în Irak. Etc. Dacă tot nu contează subiectul, după cum spun cei mai mulți critici și prozatori, de ce nu ar testa scriitorul piața? Contează intriga și stilul. De ce i-ar deranja pe profesioniștii romanului că un editor le propune să pornească de la niște teme, dacă ele tot nu contează? Ca să nu cădem în derizoriu, rog să se
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
resurse și în cel mai recent volum publicat. Nu a căzut în manierism. Adrian Oțoiu a debutat cu un roman excepțional, s-a subțiat într-un volum de proze scurte și-ți creează impresia că s-a cam epuizat ca prozator. Marius Ianuș a făcut multă gălăgie în jurul său și în jurul fracturiștilor, a ieșit promițător pe cont propriu, dar am impresia că e un poet terminat (accept, desigur, că aș putea greși). Că nu au cititorii suficientă încredere în literatură îmi
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
sunt de câțiva ani cei mai tineri scriitori. Speranțe sunt, dar poate că tinerii scriitori nu beneficiază de suficientă încredere. Nu sunt suficient de mult doriți. Dar poate că mă înșel. Editorii caută scriitorii tineri și îi promovează (îndeosebi pe prozatori), dar cititorilor le este indiferentă vârsta autorilor. De altfel, cititorul nostru de proză română contemporană plutește în ceață. Cine îl ajută să nu se rătăcească sau chiar să nu se piardă definitiv?
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
o descifreze. Am rămas cu așteptările. În locul unei normalizări a câmpului literar, asistăm la o disparitate și mai mare între literatura cu majusculă, greu inteligibilă și digerabilă, și o paraliteratură joasă, fără o undă de problematizare, fără vreo veleitate artistică. Prozatorii adevărați se felicită pentru capacitatea lor de a rezista, legați de catargul propriei Opere, sirenelor consumerismului. În timp ce autorii de best-seller-uri jenante caută cu disperare critici care să-i gireze... În pofida acestei polarizări, determinată de concurența a două coduri culturale, au
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
de atâtea edificii artistice și teoretice: că proza, în bună măsură, se scrie nu pentru sine, ci pentru un altul. Pentru alții, cât mai mulți. Lărgirea cercului de interes nu implică întotdeauna concesia, compromisul estetic. Ea a fost obținută de prozatorul ieșean (cu traseu, de acum, european) prin două operațiuni distincte, executate conștient, programatic, la cele două nivele: al tematicii și al scriiturii. În primul, el a putut turna problematica sa particulară. E suficient să te raportezi la experiențe de mai
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
naturală a paginii, fie ea liniștită ori accelerată, mobilitate stilistică, dexteritate în schimbarea registrelor și totodată acel sens penetrant al desfășurării de forțe pe care comentatorii de fotbal îl denumesc cu termenul, simpatic, de "perpendicularitate pe poartă". Când încă tânărul prozator va reuși să injecteze mai multă substanță în povestirile, ca și în romanele sale, vom avea în el un exponent de vârf al noii-vechii literaturi.
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
rupă de prăbușirea socială a României anilor '50. Fraza lui Blaga curge în același ritm ca temperamentul lui: înceată și molcomă, cu ampren-te stilistice ce amintesc de flerul unui poet și de mintea unui filozof, dar nu de rutina unui prozator. Blaga e prea inventiv în alcătuirea expresiilor ca să poată fi un prozator propriu-zis. Nu pui un bijutier să clădească o casă, cum nici nu ceri unui arhitect să cizeleze în bătaia lupei pietre prețioase. Blaga e un făcător de pietre
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
în același ritm ca temperamentul lui: înceată și molcomă, cu ampren-te stilistice ce amintesc de flerul unui poet și de mintea unui filozof, dar nu de rutina unui prozator. Blaga e prea inventiv în alcătuirea expresiilor ca să poată fi un prozator propriu-zis. Nu pui un bijutier să clădească o casă, cum nici nu ceri unui arhitect să cizeleze în bătaia lupei pietre prețioase. Blaga e un făcător de pietre prețioase, dar nu un arhitect de edificii romanești. De aici și gustul
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
pentru tătăroaica Uruma. Când filonul autobiografic s-a epuizat, Zaharia Stancu a dat cel mai bun roman al său, Șatra (1968), în care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și narative (picarescul) din celelalte cărți ale sale. Dar prozatorul valorifică încă o dată, într-o narațiune esențializată și epurată de defectele anterioare, aceleași două mari teme în jurul cărora și-a construit întotdeauna epicul: războiul și călătoria prin lume (dincolo de țară) ca o aventură fără țintă. O șatră de țigani ursari
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]